Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Silviu Curticeanu, fostul sef al Cancelariei lui Nicolae Ceausescu, dezvaluie faptul ca dictatorul i-a cerut dupa mitingul din 21 decembrie 1989 sa-i pazeasca pe ministrul Apararii, generalul Vasile Milea, ministrul de Interne, Tudor Postelnicu, si pe seful Securitatii, generalul Vlad Iulian, ca acestia sa nu care cumva sa iasa din sediul Comitetului Central.
Silviu Curticeanu a fost, vreme de opt ani, in imediata apropiere a lui Nicolae Ceausescu. Il cunostea foarte bine, ii stia stilul, pretentiile, metehnele. Acum, la 14 ani dupa caderea âtovarasului", fostul inalt demnitar face dezvaluiri senzationale despre evenimentele acelor zile fierbinti, asa cum erau ele percepute din antecamera lui Ceausescu. El povesteste cum i-a cerut seful statului sa-i pazeasca pe ministrul de Interne, Ministrul Apararii si seful Securitatii, din dupa-amiaza zilei de 21 decembrie pana a doua zi, ca acestia sa nu cumva sa iasa din sediul Comitetului Central. Ceausescu avea informatii si se temea sa nu fie tradat de cei din apropierea lui, asa cum credea ca se intamplase, cu numai o luna inainte, cu alti doi lideri comunisti: Todor Jivkov si Erik Honneker.
MARIUS TUCA
Aici nu stiu sigur. Acum, vazand cateva scene din discursul ala, am impresia ca nu mai era el. Adica, vazand din timp cum era, ca era total altul. Intrase intr-o involutie ingrozitoare.
Citește pe Antena3.ro
Era absurd: le spunea celor din piata, intr-un moment dramatic pentru Romania: âSucces in munca!". Dupa care a inceput balamucul in piata. Si atunci, dupa ce s-a incheiat mitingul si le-au cerut, si el, si ea, celor din piata sa fie calmi, a venit cu o majorare a salariilor, a pensiilor si asa mai departe. Cine i-a facut discursul?
Singur si l-a facut. Asta garantez. Avea un notes si mergea la dactilografe cu notesul cu scrisul lui, care era un scris imposibil, incredibil, eu un asa scris n-am vazut.
N-a tinut acelasi discurs, pentru ca, din moment ce se aprobase de la Comitetul Politic paleativele astea... macar sa fi schimbat cifrele atunci. Tu stii ca-i zgarcit. Era zgarcit, un leu nu scoteai de la el, un leu nu scoteai. Pai, la un moment dat, a aparut, printre acuzatii, ca-n casa mea de fier era un milion de lei. Va dati seama ce insemna un milion pe vremea aia?! Ce se intampla: legal, presedintele tarii avea dreptul sa dea un premiu de 10.000 de lei trimestrial. Eu, in calitate de secretar prezidential, primeam de la Finante 10.000 si semnam de primire. Inaintea mea au fost profesorul Istratescu si profesorul Geamanu si primeau si ei cate 10.000 de lei. El n-a dat premii mai mult de 5.000 si le-a spus lor: âDeschideti un registru, mi-l prezentati la semnare in alb si banii ii tineti in casa de piatra".
Eu, cat am fost secretar prezidential, am primit si eu cate 10.000, i-am pus in casa de bani, cu registru, cu tot ce-mi trebuie si am dat doua credite: unul la Jebeleanu si unul la ala ce lupta impotriva cancerului cu bai, cu temperaturi de sute de grade. Era zgarcit Ceausescu.
Nu, e mult. 500-1.000 de lei. Plecam in strainatate, aveam dreptul la diurna. Imi spunea mie: âNu dai nimanui diurna". âMai cumpara astia ciocolata pentru copii." âCe spune legea: ca daca ai cazarea si masa asigurate, atunci nu primesti bani." Era penibil.
Aicea nu mintea deloc. El a avut de zeci de ori ocazia sa spuna ca singura lui salvare e clasa muncitoare. Spunea: âVoi v-ati imburghezit, doar clasa muncitoare mai ramane".
Pai, clasa muncitoare l-a dat jos. Sa fim seriosi: si aici, si la Timisoara.
El o fi stiut. Mai e un lucru foarte important, pe care putina lume il stie. In timpul in care el era in Iran si lucrurile se precipita la Timisoara, Elena Ceausescu, nu stiu de ce si nu stiu cand, ii trimite pe Dascalescu si pe Bobu la Timisoara. In momentul in care el a venit din Iran, cei doi erau la Timisoara. Si atunci ea ii spune: âSa stii ca la Timisoara iar sunt niste lucruri. I-am trimis pe Bobu si pe Dascalescu la Timisoara". âNu trebuia sa-l trimiti pe Dascalescu acolo!", a certat-o. Deci avea frica de Dascalescu clar. Si mai e un lucru: el nu stia de evenimentele de la Timisoara, pentru ca atitudinea lui era alta. L-a informat Dascalescu dupa aceea.
Eu stiu ce au informat ei? Inainte de plecarea lui in Iran, nu s-a stiut daca pleaca sau nu pleaca in Iran. A spus sa fie informat acasa in legatura cu situatia de la Timisoara. In mod normal, plecarea lui era o activitate care implica un anumit protocol. Pana dimineata la 7, eu n-am stiut daca pleaca sau nu pleaca. In timpul procesului am aflat ca la 4 dimineata au fost la el acasa Milea, Postelnicu si cu Vlad, care l-au informat, probabil, ca la Timisoara e liniste, nu i-au spus. Si-a plecat imediat.
Asa cum v-am explicat, orice lucru, oriunde, incepea cu mine. Imi spunea: âFacem un miting la Timisoara, facem un miting la cutare. Vorbeste cu primul secretar si propune-mi un program". Eu, cu primul secretar, faceam acest program. Niciodata nu vorbea cu primul secretar inainte de a vorbi cu mine. Niciodata. Nu s-a intamplat asta in opt ani cat am fost eu acolo. Eu ii prezentam programul, acest program mergea la sectia Propaganda, care stiti ce facea, umbla cu lozincile, mergea la sectia organizatorica, care se ocupa cu toate treburile astea si toate tineau de Securitate.
Nimic. A vorbit direct cu forurile responsabile.
Pai, daca-mi amintesc eu bine, in dimineata zilei de 21, cred ca pe la 6, am vorbit cu Iulian Vlad. Acum poate sa para incredibil, dar Vlad, seful Securitatii, nu stia ca in acea zi urmeaza sa fie organizat un miting. A aflat de la mine.
Nu stiu ce s-a intamplat. A fost ultima lui teleconferinta dupa miting. El, dandu-si seama de lucrurile astea, a spus sa se actioneze numai pe cale de lamurire.
Pai toate au fost prezentate la proces. Toate.
A fost foarte scurta. Vreau sa va spun un lucru. Dupa 21 decembrie, dupa miting, culmea este ca, uitandu-ma pe fereastra, il vad iesind cu masina, cu Bobu. La vreo ora dupa miting, s-au urcat in masina si s-au invartit. Unde s-au invartit, cat s-au invartit - nu stiu. Ce stiu e ca, dupa ce s-a intors - asta tot ca o dovada a neincrederii in organele de politie etc. I-a chemat pe cei trei...
Postelnicu, Vlad si Milea, si le-a spus sa nu plece din sediul Comitetului Central. Toti trei au ripostat, in sensul ca nu au mijloace tehnice sa comunice cu oamenii din subordine. Si atunci m-a chemat pe mine si mi-a spus: âLe pui la dispozitie camere si vezi sa nu plece de aici!". Am incercat sa le gasesc o camera, am incercat sa-i pun in cabinetul directorului de cabinet de pe vremuri, care era folosit ca sala de sedinta de Elena Ceausescu. Elena nu m-a lasat sa-i pun acolo. Eu i-a spus lui Milea: âDu-te intr-o sala de sedinte". Milea s-a dus la mine in birou. Postelnicu s-a dus nu stiu la ce sectie. Vlad s-a dus nu stiu unde.
Cand a inceput teleconferinta, mi-a spus sa-i chem si pe cei trei. Si eu am zis, fara sa-mi dau seama, âStati ca-i caut". âAdica cum sa-i cauti?! Nu ti-am spus ca nici unul nu se misca din sediu? Nu stii ca tu raspunzi de orice sa nu plece din sediu?" Dupa teleconferinta sau in timpul teleconferintei, nu-mi aduc aminte, mi-a spus ca: âTu raspunzi de tot ce se intampla!", pentru ca ei plecau si el nu vroia sa-i lase sa plece. Ii era frica, probabil, de lovitura de stat, pentru ca n-ai de ce sa-i tii acolo. Culmea e ca, dupa ce m-am certat cu ei si le-am spus sa stea acolo, le-am dat o camera, am aflat in timpul procesului ca Milea a plecat. Vlad a plecat si el. Eu nu puteam sa stau langa ei. Cei trei trebuiau sa ramana acolo si, de fapt, au ramas. Ca au mai fugit si ei, ca elevii de la scoala, putin, dar de fapt au ramas.
