Misterele democratiei post-decembriste

In ultimii 15 ani s-au facut periodic sondaje despre starea de spirit a natiunii. Optiunile politice ale romanilor s-au schimbat des, insa cateva atitudini se mentin constante, indiferent de cine se afla la putere. Astfel ca, la intrebarea "In ce institutii ale statului aveti cea mai mare incredere", romanii au raspuns de fiecare data "Armata si Biserica". Si nu intamplator. Acestea sunt cele mai vechi institutii statale. Pe Armata si Biserica s-a cladit totul. In opinia multor romani, ceea ce este vechi reprezinta traditia si este bun.

RAZBOI CIVIL. Biblioteca Centrala Universitara, alta victima culturala

Incepand din 22 decembrie 1989, in Romania se vorbeste continuu despre democratie, libertate, sacrificiile revolutionare etc. Insa "pagubele colaterale" ale tranzitiei sunt mai putin aduse in atentia opiniei publice. Desi arhivele comunismului depoziteaza trecutul nostru, ele sunt tratate ca o componenta nesemnificativa.

FENOMENE REVOLUTIONARE. In evenimentele din decembrie 1989, agitand sloganul "Armata e cu noi!", s-a lasat impresia ca militarii erau singurii in masura sa evite anarhia. Televiziunea, "inima revolutiei", a fost luata in paza de catre Armata. Ofiteri in uniforma lansau din ora in ora apeluri la liniste catre tara. Romanii au uitat instantaneu ca Armata fusese scoasa pe strada inainte de 22 decembrie si ca victimele de atunci i se datoreaza. Au iesit fericiti pe bulevardele Bucurestiului si au fraternizat cu soldatii.

ARHIVELE, LA ARMATA. Dupa asemenea dovezi de incredere, Armata s-a erijat in sustinatoarea unei campanii neprecizate in acel moment de stergere a unor urme ale trecutului. In haosul care a urmat, militarii se luptau pe strazile marilor orase cu "teroristii", iar Securitatea a trecut in subordinea Armatei. In afara oricaror dispozitii legale, liderii militari ai momentului au preluat arhiva Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, precum si arhivele directiilor Departamentului Securitatii Statului.

Conform marturiilor unor fosti membri CFSN, in acest organ nu s-a pus in discutie problema arhivelor. Era insa oare Armata indreptatita sa preia fosta arhiva a organelor de decizie a Romaniei in perioada 1945-1989? Documentele de arhiva fac parte din tezaurul national. In paginile dosarelor din arhiva se afla istoria celor 45 de ani de regim comunist in Romania si implicit dovezile privind legaturile si implicarea unora dintre noii conducatori in "trecutul compromitator" de care s-au dezis cu vehementa. Faptul ca Armata a "confiscat" tezaurul arhivistic al comunismului romanesc nu face decat sa ridice semne de intrebare asupra scopului acestei actiuni. Pe cine trebuiau sa protejeze capii militarii prin sechestrarea arhivei de la Comitetul Central la Arhivele Militare Pitesti?

FORTA UNUI MIT. Armata nu era insa reperul de morala al societatii romanesti in decembrie 1989. In spatele acestui "mit revolutionar" se afla 45 de ani de istorie in care ostirea tarii a fost la remorca partidului comunist. Capii militari nu pot in nici un moment sa sustina ca s-au opus regimului ori ca ar fi incercat sa contribuie la reformarea lui.

Cateva repere ale istoriei contemporane ne ajuta sa percepem mai bine situatia ei. Dupa constituirea statului roman modern, in ianuarie 1859, Armata a devenit garantul stabilitatii politice. Militarii activi nu aveau dreptul sa ia parte la actul politic de nici un fel. Acestia nu aveau voie nici macar sa voteze. Dupa 23 august 1944, noii diriguitori comunisti, sprijiniti de sovietici, au vazut, de asemenea, in Armata garantul sistemului politic. Insa de aceasta data, liderii comunisti au subordonat politic Armata in scopul consolidarii regimului comunist.

REPERE ISTORICE. In 1943, lagarele de prizonieri romani din URSS au inceput sa fie vizitate de comunistii emigrati in URSS: Ana Pauker, Vasile Luca, Dumitru Petrescu etc. Cu ajutor sovietic si indeplinind sarcina partidului comunist sovietic, acestia au fondat o divizie de infanterie alcatuita din prizonieri romani, denumita "Divizia Tudor Vladimirescu". Pe langa instructia militara, primeau mai ales instructie politica comunista. Aceasta divizie a fost inclusa in Armata sovietica si a luat parte la luptele de pe frontul de Vest ulterioare actului de la 23 august 1944.

Dupa impunerea Guvernului Petru Groza la 6 martie 1945, "Divizia Tudor Vladimirescu" a fost scoasa din lupta, iar membrii ei au fost folositi pentru a realiza "sectorul politic" al Armatei romane. In acest scop, in URSS a fost fondata inca o divizie alcatuita din prizonieri romani, numita "Divizia Horia, Closca si Crisan". Prin decret regal, la 15 august 1945, cele doua divizii au fost scoase din Armata sovietica si incluse in Armata romana. Membrii acestora au fost inaintati in grad fara nici un fel de stagii sau merite militare, cu scopul de a transforma Armata romana dupa modelul sovietic. Ei vor fi noii comandanti ai viitoarei "Armate populare" a Republicii Populare Romane.

POLITIZAREA ARMATEI. La 8 mai 1945, a fost infiintata in Armata Directia Superioara pentru Educatie, Cultura si Propaganda (ECP). Fiecare unitate militara trebuia sa aiba in componenta activisti ECP. Acestia proveneau initial din diviziile "Tudor Vladimirescu" si "Horia, Closca si Crisan". Insuficienti pentru noile sarcini, criza a fost rezolvata prin crearea unei scoli speciale la Breaza (jud. Prahova), in vederea pregatirii unor cadre militare in consens cu sarcinile regimului comunist. Toti soldatii erau obligati sa participe la programele ECP. Incepand din octombrie 1945, ECP-istii faceau propuneri pentru avansarea in grad, decorare sau pentru scoaterea cadrelor din Armata. Majoritatea membrilor ECP erau deja membri de partid. La alegerile din 1946 a fost modificata Legea electorala, iar militarii au primit drept de vot. Implicarea militarilor in politica partidului comunist a devenit un merit, fiind "asasinata" una dintre regulile stabilitatii statului roman. Pana la retragerea trupelor sovietice din Romania (1958), consilierii sovietici au dirijat Armata, iar "soldatul sovietic" a reprezentat un model impus celui roman.

REDESCOPERIREA GLORIEI. Venirea la conducerea PCR a lui Nicolae Ceausescu a consacrat transformarea discursului despre meritele "Armatei populare". Prin national-comunism, Ceausescu a lasat impresia ca Armata romana avea datoria sa desavarseasca gloria ostirilor lui Decebal, Stefan cel Mare sau Mihai Viteazul. In realitate, Armata era complet politizata, avansarile in grad se faceau pe linie de partid, iar independenta ofiterilor nu era decat o iluzie. Aplicand insa modelul chinez, in vremea lui Ceausescu, urmasii glorioaselor osti ale lui Burebista si Mircea cel Batran au fost trimisi la efectuarea muncilor agricole si de constructii.

MARTURIE DE LA UN FOST MINISTRU

Intervievat de Jurnalul National, gen. (r) Nicolae Spiroiu, fost ministru al Apararii Nationale in perioada aprilie 1991-martie 1994, justifica astfel preluarea arhivei CC al PCR de catre Armata: "... ele (arhivele - n.r.) au fost transportate acolo (Depozitul de Arhiva al Armatei de la Pitesti - n.r.) imediat dupa 22 decembrie 1989, in perioada in care la Comitetul Central se aflau inca revolutionarii si unde s-a apreciat ca este pericolul ca aceste arhive sa se degradeze, sa fie instrainate, distruse, ma rog, descompletate. Atunci, Consiliul Frontului Salvarii Nationale a luat masura ca ele sa fie scoase de acolo si transportate la Armata, la Ministerul Apararii, deoarece in mod normal ele ar fi trebuit sa ajunga la Arhivele Statului, fiind parte din Arhivele Statului. Numai ca Arhivele Statului la vremea respectiva apartineau de Ministerul de Interne, deci de Securitate, care pe undeva nu mai era functionala in perioada aceea. Nefiind functionala, s-a dat ordin Ministerului Apararii Nationale sa le preia si sa le transporte. Bineinteles ca nu era nimeni la Arhive dintre administratori. Ele au fost luate in conditii specifice revolutiei".

FONDATOR

Emil Bodnaras, ministru al Apararii in perioada dec. 1947-oct. 1955, a trasat in 1946, intr-un discurs public, traiectoriile pe care trebuia sa se restructureze Armata romana postbelica: "In formarea Armatei democratice a poporului nostru, pilda Armatei sovietice, cu experienta ei de organizare, formarea cadrelor si experienta ei de lupta, trebuie sa stea ca un reper de orientare... Armata trebuie sa fie o Armata de cetateni egali, indreptatiti aparatori constienti ai democratiei noastre, ai libertatii si suveranitatii noastre nationale, Armate cu inalt nivel de constiinta politica, imbratisand cu caldura cauza intereselor poporului, pretuita si sustinuta fara rezerve de popor". In ceea ce priveste biografia ministrului Apararii, Emil Bodnaras fusese ofiter al Armatei romane, dezertor in URSS, trimis de spionajul sovietic in Romania inaintea inceperii celui de-al doilea razboi mondial.