"Moşul" unui băieţel de trei ani

În 2006, Iordache Marian, un băieţel de numai 2 ani din Botoşani a fost răpit şi ucis. După prinderea criminalului, poliţiştii şi-au dat seama că el mai fusese implicat, în 2002, în dispariţia unui copil din Timişoara - Sbenghea Nicu Eduard. Până atunci, în acel dosar bărbatul nu fusese nici măcar suspect. Acum, ancheta bate pasul pe loc.

Nicuşor Sbenghea avea 3 ani şi 7 luni când a dispărut din faţa blocului în care locuia, în Timişoara. În dimineaţa zilei de 17 iulie 2002 a ieşit la joacă şi a rămas nesupravegheat pentru aproape o jumătate de oră. De atunci, nu l-a mai văzut nimeni.

O POVESTE ÎNCURCATĂ
Viorel Sbenghea şi Nicoleta Truşcă, părinţii băieţelului, au fost un cuplu aproape 5 ani. Nu s-au căsătorit, dar au locuit împreună într-o garsonieră de la parterul unui bloc, pe Strada Buziaşului din Timişoara. În decembrie 2001, relaţia dintre cei doi a început să scârţâie. Femeia călca pe-alături, iar bărbatul i-a răbdat escapadele până în primăvară. "În aprilie 2002 i-am pus ţoalele în braţe şi am dat-o afară", povesteşte Viorel Sbenghea.

A rămas singur cu Nicuşor, pe care îl lăsa ziua în grija unor vecini în vârstă, pentru ca el să poată merge la muncă. Mama n-a plecat prea departe. Şi-a găsit adăpost pe acelaşi palier cu fostul concubin, câteva uşi mai încolo, la moşii băieţelului ei (conform unei tradiţii regionale, moşii sunt ajutoarele naşilor de botez - n.r.) - Aurelia şi Ioan Lazăr. Era prietenă bună cu Aurelia, începuse o relaţie intimă cu fratele lui Ioan, iar Nicuşor crescuse alături de Adelina, fetiţa familiei Lazăr.

Viorel Sbenghea a depus o acţiune în instanţă pentru obţinerea custodiei lui Nicuşor. Voia să-l ia şi să se mute la ţară, în judeţul Dolj, la casa părintească. În septembrie 2002 ar fi avut prima înfăţişare la proces. În vara acelui an, Stela Sbenghea, bunica lui Nicuşor, a venit la Timişoara. "Maică-mea zicea să-l ia la ţară, ca să mă lase şi pe mine mai liber, că lucram la construcţii. Şi să nu mai plătesc pe altcineva să stea cu el", povesteşte Viorel Sbenghea. La nici o săptămână după sosirea bunicii, Nicuşor a dispărut.

FILMUL UNEI ZILE DE COŞMAR
Miercuri, 17 iulie 2002, Nicuşor s-a trezit dis-de-dimineaţă. "Era în jur de ora 7:00, că nu plecasem încă eu la lucru", îşi aminteşte tatăl. "De obicei plecam pe la 7:30-8:00... Şi a cerut să iasă afară. I-am zis că nu e nici un copil afară la ora aia. Eu aveam bicicleta aici pe scară, la bătrânul ăla care îmi mai avea grijă de copil. Am luat-o şi am plecat... Nicoleta, mama copilului, era aici, la prima garsonieră pe dreapta. Era uşa deschisă. Stătea la o vecină. Aia era plecată la ţară şi o lăsase să stea în casa ei. Erau prietene. Eu nu am văzut niciodată uşa deschisă acolo, decât în dimineaţa aia... Maică-mea a îmbrăcat băieţelul pe la ora 9:00, zice... L-a scos afară, i-a dat drumul la copii, până înmuia ea nişte rufe de-ale lui. Când a ieşit, nu l-a mai găsit. Ultima dată l-a văzut vânzătoarea care era atunci la butic aici, cu nişte copii. Maică-mea a crezut că poate a luat-o înainte şi s-a dus spre piaţă. Da' nu se ducea băiatul singur...", spune Viorel Sbenghea.

Când bătrâna Stela Sbenghea s-a întors de la cumpărături, a dat nas în nas cu asistenţii sociali de la primărie. Veniseră, chemaţi de Nicoleta Truşcă, să facă o anchetă socială. "Să vadă condiţiile în care stă copilul. Au venit la maică-mea, s-au uitat pe aici, au stat un pic de vorbă cu ea, dup-aia s-au dus la moaşa băiatului aici, i-a mai întrebat şi pe ei... Nu ştiu cât au stat, o oră, două... Când au venit înapoi, femeia de la asistenţă socială a întrebat că unde-i băieţelul, să-l vadă şi ea. Mama a zis că nu ştie, a crezut că s-a dus la mamă-sa. Dar nu era nici acolo. Atunci a început să caute maică-mea... Şi ea (Nicoleta, mama lui Nicuşor - n.r.) ar fi zis - «Uite, doamnă, vezi cum are grijă de copil?». Maică-mea a început să plângă, l-a căutat prin zonă pe aici, pe unde ştia şi ea, că nu era obişnuită cu zona. A trimis nişte băieţi la mine la lucru, să-mi spună. Au ajuns la mine pe la 12:30-13:00. Şi am venit cu bicicleta de la lucru. Eu am zis că sigur Nicoleta l-a luat, că băiatul nu pleca din faţa blocului. M-am dus la uşă la moaşă-sa, am bătut la uşă, mamă-sa era întinsă în pat, stătea lejer. Zic - «Măi, ce-i cu copilul? Unde e?». Ea zice - «Păi, nu ştiu nimica.

A fost la tine, du-te şi caută-l! Ce mă-ntrebi pe mine?»", povesteşte tatăl băieţelului.

La Poliţie au putut face sesizare abia a doua zi dimineaţă. Conform procedurilor de la acea vreme, poliţiştii puteau aştepta până la 48 de ore pentru a înregistra o dispariţie. "Mi-au cerut o poză cu băiatul şi le-am dat-o. Apoi au venit acasă, au fotografiat, au luat amprente...", îşi aminteşte Viorel Sbenghea primele contacte cu anchetatorii.

Părinţii, rudele, vecinii, moşii şi naşii lui Nicuşor au fost audiaţi în primele săptămâni de cercetări. Viorel şi Nicoleta au fost supuşi şi la testul poligraf. "Detectorul de minciuni" a indicat că femeia ar fi fost nesinceră când a răspuns la întrebările cheie ale interogatoriului. Şi tatăl băiatului crede că fosta lui concubină ştie unde îi e copilul. "Dacă mă întrebaţi pe mine, eu cred că numai ea ar fi putut să-l ia, să-l dea cuiva sau... să-l scoată în afară. Ea a mai avut şi un amant, care zice că era la vamă. Poliţist de frontieră. Altminteri, nu pleca copilul. Să vină cineva străin să-l ia, la 9:00 dimineaţa, ţipa, îl auzea cineva. Dacă vedea ţigani, el fugea, îi era frică. Şi cu altcineva nu se ducea. Erau doamne din bloc care îi ziceau să se ducă cu ele până la butic aicea, să-i cumpere ceva, bomboane, şi nu se ducea. În al doilea rând, copilul meu stătea afară aproape toată ziua, se juca singur, cu copiii de lângă blocuri... Eu veneam seara. Cum de n-a dispărut când era în grija bătrânilor vecini şi tocmai când a venit maică-mea şi a zis că-l ia la ţară a dispărut?", se întreabă bărbatul. E un munte de om, dar îi dau lacrimile când vorbeşte despre copilul lui. "Tot ce mi-a rămas e speranţa. Nu pot să mă gândesc că Nicuşor nu mai e în viaţă... Tot visez că poate e într-o casă de copii şi într-o zi o să-l găsesc."

Bărbatul munceşte acum în Germania, la un abator. Vine acasă de două ori pe an. În Timişoara are o concubină care îl aşteaptă în vechea garsonieră. Pune deoparte toţi banii pe care Viorel îi trimite în ţară. "Vrem să strângem bani, să vindem garsoniera şi să cumpărăm un apartament cu două camere. Dacă găsim băiatul, acum e mare, trebuie să aibă camera lui", spune tatăl lui Nicuşor şi, pentru o clipă, ochii i se luminează ca după un vis frumos.

În comuna Carpen din judeţul Dolj, Stela Sbenghea, bunica băieţelului dispărut, se roagă în fiecare zi în faţa icoanei pentru o minune. Nu şi-a iertat nici acum faptul că Nicuşor a dispărut când era în grija ei. Când i-am spus la telefon de ce vrem să discutăm cu ea, a izbucnit în plâns - "L-aţi găsit, doamnă? Aşa e că l-aţi găsit?".

ANCHETĂ DETURNATĂ
Principalul suspect al poliţiştilor din Timişoara a fost, de la începutul anchetei, Nicoleta Truşcă. Femeia se încurcase cu mai mulţi bărbaţi şi, spun anchetatorii, nu părea prea afectată de dispariţia lui Nicuşor. În plus, testul Poligraf o dovedise "nesinceră". "I-am luat o mulţime de declaraţii, am ajuns la un moment dat să facem şi filaj pe urmele ei, doar-doar vom găsi copilul... Dar n-am ajuns la nici un rezultat", spune comisarul Adrian Cioară, şeful compartimentului Urmăriri din cadrul IPJ Timiş. Timp de peste patru ani s-au jucat poliţiştii de-a şoarecele şi pisica. La sfârşitul lui septembrie 2006, ancheta a luat însă o cu totul altă turnură. O crimă petrecută în celălalt capăt al ţării a schimbat cursul cercetărilor şi principalul suspect în dosarul Sbenghea.

CRIMĂ DIN GELOZIE
Roxana Iordache locuieşte în comuna Hăneşti din judeţul Botoşani. În 2005 îşi câştiga banii prostituându-se. Avusese o relaţie cu un bărbat din Săveni, oraşul cel mai apropiat de Hăneşti, se despărţise de el şi creştea singură un copil din flori - pe Marian.

În 2006 l-a cunoscut pe Ioan Lazăr. Bărbatul, cu peste 20 de ani mai în vârstă decât ea, îi devenise client fidel. I-a propus să renunţe la prostituţie şi să înceapă o relaţie cu el. Tânăra a acceptat şi, spuneau oamenii din sat, o vreme cei doi s-au înţeles bine. Locuiau împreună la Hăneşti, în aceeaşi casă cu mama şi cei doi fraţi ai Roxanei Iordache.

Vineri, 29 septembrie 2006, Marian Iordache, băieţelul de 2 ani al Roxanei, a dispărut din curtea casei. Mama îl lăsase cu fraţii ei şi plecase la Săveni, la fostul ei concubin. Cei doi adolescenţi au lăsat copilul jucându-se şi au plecat la barul din comună, pentru o jumătate de oră de biliard. Când s-au întors, nu l-au mai găsit. După ce l-au căutat prin casă şi prin grădină, s-au dus la Poliţie împreună cu Ioan Lazăr şi au sesizat dispariţia.

Roxana Iordache l-a bănuit de la început pe Lazăr că îi luase copilul, ca să o sperie. "Era gelos rău de tot. Îmi făcea scandal. Voiam să plec în Italia cu cel din Săveni. În ziua când a dispărut Mari, mi-a dispărut şi paşaportul. Sigur el l-a luat, ca să nu plec... Mi-e frică să nu-l fi luat tot el şi pe copil, pentru că de-atunci îmi repetă într-una să stau liniştită, că apare. De unde e el aşa sigur?", povestea mama lui Marian la două zile după dispariţie.

Şi Roxana, şi fraţii ei, dar şi Ioan Lazăr au fost supuşi testului poligraf. Ultimul dintre ei a fost singurul care l-a picat. Paşaportul Roxanei Iordache a fost găsit pe malul iazului din Hăneşti. Băieţelul ei a fost căutat de poliţişti, jandarmi, pompieri şi voluntari în zona comunei timp de 3 zile. Trupul lui a fost găsit la 19 octombrie, într-un puţ dezafectat, la 17 kilometri de locul dispariţiei. Zăcea printre animalele moarte, aruncate de localnici. Mâinile şi picioarele îi fuseseră tăiate, ochii îi fuseseră scoşi, iar limba smulsă. Mama a reuşit să-l recunoască după păr. Imediat după găsirea cadavrului, po-liţiştii au început căutările în subsolul blocului din Săveni, unde Lazăr avea un apartament la parter. Au găsit hanoracul cu care fusese îmbrăcat Marian Iordache în ziua dispariţiei, iar în buzunarul acestuia, ochii micuţului.

Anchetatorii botoşăneni povesteau, în timpul anchetei, că ucigaşul lui Marian Iordache mai fusese implicat în dispariţia unui copil, cu câţiva ani în urmă, la Timişoara. Acolo însă, copilul nu a mai fost găsit niciodată.

Ioan Lazăr, criminalul din Botoşani, era unul şi acelaşi cu Ioan Lazăr, moşul lui Nicuşor Sbenghea, din Timişoara. Până la tragedia din Moldova însă, nici un poliţist din Banat nu i-a luat lui Lazăr mai mult de o declaraţie în dosarul acelei dispariţii.

ASEMĂNĂRI ŞI ÎNTREBĂRI FĂRĂ RĂSPUNS
"Nu l-am luat în calcul pe Lazăr ca suspect decât după crima din Moldova", mărturiseşte comisarul Adrian Cioară, de la IPJ Timiş. "După ce ne-au transmis colegii ce s-a întâmplat acolo, am luat de la capăt cercetările", mai spune poliţistul. La Botoşani, Lazăr îşi amenajase în apartament o crescătorie de porumbei. La Timişoara, poliţiştii nu făcuseră nici o percheziţie în garsoniera care aparţinuse familiei Lazăr. S-au dus să o vadă în 2006. Au descoperit că bărbatul crescuse porumbei şi aici şi că îşi făcuse un tunel din baia locuinţei până într-o boxă din subsolul blocului, unde creştea iepuri. "Am scos toată apa şi dejecţiile din subsolul inundat, cu o vidanjă, dar n-am reuşit să găsim nimic", spune comisarul Cioară. Nici cu Lazăr n-au reuşit să mai vorbească. Imediat după găsirea cadavrului copilului din Botoşani, Lazăr a susţinut că nu are nici o legătură cu crima. Apoi a intrat în silentio stampa. A refuzat categoric să dea vreo declaraţie la Parchet şi n-a vrut să vorbească nici în instanţă. "Nu spunea decât un singur lucru - că nu i-a făcut nimic copilului", povesteşte Aurel Simion, procurorul care a anchetat crima de la Botoşani.

PROFIL DE CRIMINAL
Ioan Lazăr este originar din judeţul Dolj. E recidivist. Înainte de 1989 a fost condamnat la 2 ani de închisoare pentru vătămare corporală. După dispariţia lui Nicuşor Sbenghea din Timişoara, i-a interzis Aureliei, soţia lui, să mai vorbească cu mama băieţelului. La scurt timp, cei doi s-au despărţit. Femeia a plecat împreună cu fiica lor în Săveni, judeţul Botoşani, acolo unde se născuse. Lazăr a urmat-o. Ce s-a întâmplat între ei nu ştie nimeni. Vecinii din Timişoara spun că se certau din când în când, ca orice cuplu, dar nu au auzit niciodată scandaluri mari din locuinţa lor. Aurelia Lazăr n-a stat mult timp la Săveni. Şi-a luat fetiţa şi a plecat în Italia.

Viorel Sbenghea spune că a aflat cu surprindere, de la televizor, despre crima din Botoşani. "Nu mi-aş fi putut închipui niciodată că ar putea să facă aşa ceva. După cât îl cunoşteam eu... Era un om calm... Era bun... Mai făcuse el ceva puşcărie pentru o bătaie sau aşa ceva. Dar era un om calm. Cu nevastă-sa n-am auzit certuri. Poate se certau şi ei acolo în casă, ca oamenii, dar nu i-am văzut aşa... distanţi. N-a ştiut nimeni de ce s-au despărţit. N-au spus la nimeni. Noi, eu şi el, nu aveam o relaţie foarte bună. Deh, frate-su se încurcase cu Nicoleta... Dar el era sociabil. Vorbea cu oamenii. Nu părea un om aşa... distant... închis...", îşi aminteşte bărbatul.

Nicoleta Truşcă a plecat, de aproape doi ani, în Italia la muncă. Ne-a povestit prin telefon că nu l-ar fi crezut niciodată pe Lazăr în stare de crimă. "Era moşul băiatului meu... Nicuşor a crescut alături de fetiţa lor. Eram vecini... M-au ţinut la ei după ce m-am despărţit de tatăl lui Nicuşor. Nu puteam să bănuiesc nimic. Eu cu el n-am avut nici o treabă. Nici el n-a încercat niciodată nimic cu mine. Eram prietenă bună cu soţia lui", spune femeia.

În Botoşani, Ioan Lazăr nu avea prieteni. Poliţiştii spun că rupsese orice legătură şi cu părinţii lui, care locuiau în judeţul Dolj. Pe Roxana Iordache, mama băieţelului omorât, o cunoştea de 3 luni. Începuse o relaţie cu ea după ce i-a plătit, de câteva ori, serviciile sexuale.

După dispariţia lui Marian Iordache, poliţiştii botoşăneni l-au reţinut 24 de ore pentru întreţinere de relaţii sexuale cu o minoră de 13 ani. Fapta se petrecuse cu câteva luni înainte, în iulie 2006, se pare cu consimţământul fetei.

Psihologii care i-au evaluat discernământul lui Lazăr au stabilit că are un IQ de 80-90, dublă personalitate şi că, pentru el, oamenii nu sunt decât nişte obiecte. Lucruri care îi aparţin sau nu. Pe Roxana Iordache o considera posesiunea lui. Şi a fost în stare de crimă atunci când aceasta l-a ameninţat că îl părăseşte.

După descoperirea cadavrului lui Marian Iordache, Ioan Lazăr a fost arestat sub acuzaţia de omor calificat. A fost condamnat de Tribunalul Botoşani la 30 de ani de închisoare. A făcut apel, iar instanţa care l-a judecat la Suceava i-a redus pedeapsa la 25 de ani. Recursul se judecă în prezent, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Pe parcursul proceselor, Lazăr a intrat de câteva ori în greva foamei în semn de protest pentru judecarea sa în stare de arest preventiv şi a depus mai multe acţiuni pentru suspendarea acestei măsuri. Nici una dintre instanţe nu s-a lăsat impresionată.

Dosarul dispariţiei lui Nicuşor Sbenghea s-a aflat, în urmă cu câteva săptămâni, la Inspectoratul General al Poliţiei Române, pentru analiză. "De la Bucureşti s-a dispus reaudierea tuturor celor implicaţi, audierea lui Lazăr şi stabilirea profilului ADN al copilului. O să ne plece în curând un coleg în Italia şi îl vom ruga să ia un kit ADN de la mamă, care e acolo", spune comisarul Adrian Cioară. Deşi cunosc mobilul crimei de la Botoşani, poliţiştii timişoreni spun că nu ştiu de ce l-ar fi răpit Lazăr pe Nicuşor Sbenghea. "Noi n-am stabilit că ar fi fost vreo relaţie între mama băiatului şi Lazăr. Deci nu ştim dacă e vorba tot de gelozie...", spune comisarul Cioară.

Deşi este vorba despre o dispariţie în condiţii suspecte, dosarul Sbenghea nu a fost preluat de un procuror. Asta înseamnă că, procedural, poliţiştii de la IPJ Timiş sunt limitaţi în acţiunile pe care le fac în anchetă. Acum, ei lucrează sub coordonarea şefilor de la Bucureşti. "Nu ştim decoamdată ce s-a întâmplat.

Nu avem indicii că ar fi vorba despre omor sau ceva asemănător, ca să solicităm coordonarea unui procuror", susţine comisarul Adrian Cioară. Pentru percheziţia domiciliară făcută la 4 ani după dispariţia lui Nicuşor Sbenghea în fosta locuinţă a lui Ioan Lazăr din Timişoara, poliţiştii nu au avut mandat. "Am discutat cu proprietara actuală a garsonierei, iar ea ne-a dat voie să intrăm să facem percheziţia. N-a fost nevoie de acte procedurale", mai spune poliţistul.

"De obicei plecam pe la 7:30-8:00... Nicuşor a cerut să iasă afară. I-am zis că nu e nici un copil afară la ora aia. Eu aveam bicicleta aici pe scară, la bătrânul ăla care îmi mai avea grijă de copil. Am luat-o şi am plecat... Nicoleta, mama copilului, era aici, la prima garsonieră pe dreapta. Era uşa deschisă. Stătea la o vecină. Maică-mea a îmbrăcat băieţelul pe la ora 9:00, zice... L-a scos afară, i-a dat drumul la copii, până înmuia ea nişte rufe de-ale lui. Când a ieşit, nu l-a mai găsit. Ultima dată l-a văzut vânzătoarea care era atunci la butic aici, cu nişte copii. Maică-mea a crezut că poate a luat-o înainte şi s-a dus spre piaţă. Da' nu se ducea băiatul singur..."
Viorel Sbenghea

"Era gelos rău de tot. Îmi făcea scandal. Voiam să plec în Italia cu cel din Săveni. În ziua când a dispărut Mari, mi-a dispărut şi paşaportul. Sigur el l-a luat, ca să nu plec... Mi-e frică să nu-l fi luat tot el şi pe copil, pentru că de-atunci îmi repetă într-una să stau liniştită, că apare. De unde e el aşa sigur?"
Roxana Iordache

URMEAZĂ
Desre cazurile altor copii dispăruţi în împrejurări suspecte şi despre neputinţa anchetatorilor care se învârt în jurul cozii.