Naşterea Domnului, bucuria copiilor şi a părinţilor

Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane: HAR, MILA SI PACE DE LA HRISTOS DOMNUL, IAR DE LA NOI PARINTESTI BINECUVANTARI

Preacuviosi si Preacucernici Parinti, Iubiti frati si surori in Domnul,

Fiul lui Dumnezeu S-a facut om, pentru ca "atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Unicul Sau Fiu L-a dat, ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica" (Ioan 3, 16). Cu alte cuvinte, Fiul vesnic al lui Dumnezeu S-a facut om muritor, ca omului devenit din pricina pacatului muritor sa-i daruiasca viata vesnica (cf. Romani 6, 23). Mai mult, Fiul vesnic al lui Dumnezeu devine Om, pentru ca oamenilor sa le daruiasca puterea sa devina fii ai lui Dumnezeu dupa har.

Deci, Nasterea dupa trup a Domnului nostru Iisus Hristos, savarsita nu din initiativa omeneasca, nici din pofta barbateasca, ci prin puterea Sfantului Duh, are ca scop infierea omului, nasterea sa duhovniceasca pentru ca el sa dobandeasca viata vesnica.

De aceea, insusi Mantuitorul Iisus Hristos ii spune lui Nicodim: "De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in Imparatia lui Dumnezeu. Ce este nascut din trup, trup este; si ce este nascut din Duh, duh este. Nu te mira ca ti-am zis: Trebuie sa va nasteti de sus" (Ioan 3, 5-7).

Sfantul Apostol Pavel ne spune, de asemenea, ca rostul Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos este infierea noastra spirituala sau duhovniceasca: "Iar cand a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub Lege, ca pe cei de sub Lege sa-i rascumpere, ca sa dobandim infierea. Si pentru ca sunteti fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Sau in inimile voastre, care striga: Avva, Parinte! Astfel, dar, nu mai esti rob, ci fiu; iar de esti fiu, esti mostenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos". (Galateni 4, 4-7).

Urmand Sfintilor Apostoli, Sfintii Parinti ai Bisericii (Sfantul Atanasie, Sfantul Irineu) au rezumat invatatura lor despre rostul intruparii Fiului lui Dumnezeu, aratand scopul venirii in lume a Domnului nostru Iisus Hristos prin cuvintele: "Dumnezeu S-a facut Om, pentru ca Omul sa poata deveni Dumnezeu, dupa har". Sau: "Dumnezeu S-a facut purtator de trup, pentru ca Omul sa poata deveni purtator al Duhului (Sfant)". Sau: "Fiul lui Dumnezeu S-a facut fiu al Omului, pentru ca oamenii sa devina fii ai lui Dumnezeu dupa har".

Asadar, Nasterea Domnului Iisus Hristos este inceputul infierii duhovnicesti a omului sau inceputul indumnezeirii lui prin harul lui Dumnezeu.

Infierea oamenilor in Dumnezeu se face in Biserica prin harul Sfantului Botez in numele Sfintei Treimi (cf. Matei 28, 19), deoarece Sfanta Treime a lucrat taina Intruparii Fiului lui Dumnezeu ca Om (cf. Luca 1, 35) si, de asemenea, Sfanta Treime S-a aratat la Botezul Domnului nostru Iisus Hristos in Iordan (cf. Matei 3, 16-17; Marcu 1, 10-11; Luca 3, 22).

Asadar, prin Botez, ca unire cu Hristos, primim nu numai iertarea pacatelor, ci si harul infierii, pentru ca "celor cati L-au primit (pe Hristos), care cred in Numele Lui, le-a dat putere ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu, care nu din sange, nici din pofta trupeasca, nici din pofta barbateasca, ci de la Dumnezeu s-au nascut" (Ioan 1, 12-13).

"Nimeni sa nu creada ca Botezul da numai iertarea pacatelor, dupa cum era botezul lui Ioan, adica botezul pocaintei intru iertarea pacatelor; dimpotriva, Botezul da si harul infierii" (SF. CHIRIL AL IERUSALIMULUI, Cateheze, III, trad. de pr. Dumitru Fecioru, EIBMBOR, Bucuresti, 2003, p. 349, in Sfantul Botez si Sfanta Cununie azi – Indrumator teologic, liturgic si pastoral, Editura Cuvantul Vietii a Mitropoliei Munteniei si Dobrogei, Bucuresti, 2011, p. 27).

"In Botez, zice Teodor de Mopsuestia, apa devine un san pentru cel care se naste, iar harul Duhului (Sfant) formeaza pe cel care este botezat pentru a doua nastere" (TEODOR DE MOPSUESTIA, Omilii catehetice, 14, 9, cf. Olivier Clement, Sources. Les mystiques chrétiens des origines. Textes et commentaires, Paris, Stock, 1992, p. 95).

Prin afundarea in baia nasterii, Mantuitorul Iisus Hristos ia chip in omul cel nou botezat: "Si fa sa ia chip Hristosul Tau in acesta care se va naste din nou" (Slujba Sfantului Botez). De aceea, omul botezat (copil sau adult) primeste numele de crestin si poarta pecetea apartenentei sale la Trupul mistic al lui Hristos, care este Biserica. El este chemat sa devina impreuna cetatean cu sfintii lui Dumnezeu, "ziditi pe temelia apostolilor si a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind Insusi Iisus Hristos" (Efeseni 2, 20). Prin Botez, omul incepe sa devina "fiu al luminii si mostenitor al vesnicelor bunatati" (Slujba Sfantului Botez).

Cresterea biologica si spirituala a copilului botezat se realizeaza in familia crestina, intemeiata prin Sfanta Taina a Cununiei, in care harul lui Dumnezeu, daruit prin binecuvantarea Bisericii, implineste si sfinteste viata a doi tineri, barbat si femeie, care se iubesc si dau nastere la prunci, adica la persoane umane chemate sa participe la iubirea vesnica a Preasfintei Treimi.

Iubirea lui Dumnezeu atotputernica si smerita aratata la Nasterea Pruncului Iisus in Betleem, cand Fiul Cel vesnic al lui Dumnezeu devine Fiul Omului, ne descopera taina mantuirii neamului omenesc ca inceput al nuntii lui Dumnezeu cu omenirea.
Sfantul Ioan Gura de Aur vede o legatura intre Nasterea lui Iisus Hristos ca Om si Taina Sfintei Cununii, aratand ca Iisus Hristos este Mire al Bisericii: "Precum la nunti, nu mireasa este aceea care merge sa-l caute pe mire, ci mirele alearga cu graba spre mireasa, chiar de-ar fi el fiu de imparat, iar mireasa ar fi dintr-o stare de jos, chiar o roaba, tot asa si aici nu firea omeneasca a urcat la cer, ci Mirele (Hristos n.n.) S-a smerit pe Sine pana la aceasta fire urata si dispretuita. Si dupa serbarea nuntii, Mirele n-a mai ingaduit ca ea sa ramana aici jos, luand-o cu Sine, El a dus-o in casa parinteasca" (SF. IOAN GURA DE AUR, Comentar la Evanghelia de la Ioan, Omilia 18, 2, trad. Diacon Gheorghe Babut, Ed. "Pelerinul Roman", Oradea, 1998, p. 88), in casa Tatalui din ceruri.

Episcopul martir Metodiu de Olimp (†311) spune ca prin Nasterea Mantuitorului Iisus Hristos in Betleem, Fiul lui Dumnezeu, "Cuvantul a lasat pe Tatal din cer. El a coborat (S-a intrupat) pentru a Se insoti cu aceasta femeie, Biserica. Apoi a intrat in somnul patimirii Sale. El a murit de bunavoie pentru ea (...), spre a-i darui o viata noua'.
Acest inteles adanc al Intruparii Domnului Iisus Hristos si al lucrarii Sale mantuitoare, ca inceput al nuntii lui Dumnezeu cu omenirea care raspunde iubirii Sale vesnice si ca temelie pentru binecuvantarea nuntii crestine, este mai mult intarit de Sfanta Evanghelie de la Ioan, cand ni se spune ca la scurt timp dupa Botezul Sau in Iordan, Iisus a fost invitat impreuna cu Mama Sa si cu ucenicii Sai (icoana tainica a Bisericii!) la o nunta din Cana Galileii, iar acolo El a savarsit prima Sa minune, si anume a prefacut apa in vin, "aratandu-si slava Sa, iar ucenicii Sai au crezut in El' (Cf. Ioan 2, 1-11).

Cel ce odinioara in Rai a zis "Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra' (Facere 1, 26) si a creat prima familie umana, adica pe Adam si Eva, si i-a binecuvantat zicand: "cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l supuneti' (Facere 1, 28), tot El a sfintit nunta cu prezenta si lucrarea Sa minunata la Cana Galileii, pentru a arata ca fiecare nunta la care este invitat, prin rugaciune, Hristos-Domnul impreuna cu sfanta Maica Sa si cu Sfintii Sai ucenici devine Taina sfanta si icoana binecuvantata a iubirii Mirelui Hristos pentru Mireasa Lui – Biserica.

Astfel, intelegem ca sfintenia cununiei, ca icoana a iubirii si unirii lui Dumnezeu cu omenirea, a lui Hristos cu Biserica Sa, are la baza Taina Sfantului Botez, intrucat cel ce se boteaza si devine parte a Bisericii, marturiseste: "ma unesc cu Hristos si Ii slujesc Lui ca unui Domn si Imparat!'.

Asadar, mare si sfanta este infierea duhovniceasca prin harul Botezului, dobandita de oameni prin Intruparea Mantuitorului Iisus Hristos si fericite sunt familiile intemeiate prin binecuvantarea lui Dumnezeu, adica fericiti sunt parintii care dau nastere la copii si apoi ii boteaza ca sa devina in Hristos fii ai lui Dumnezeu dupa har si fii duhovnicesti ai Bisericii.

Iubiti credinciosi si credincioase,
Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos ca Prunc, intr-o familie saraca material si aflata in calatorie, ne cheama sa acordam o atentie deosebita familiei, in general, si familiei crestine, in special. Am vazut ca familia este coroana creatiei si locul sau mediul in care omul incepe sa inteleaga taina iubirii si a binecuvantarii parintesti a lui Dumnezeu pentru oameni.

Anul 2011 a fost consacrat in Biserica noastra omagierii Tainei Sfantului Botez si Tainei Sfintei Cununii, avand in vedere ca atat Taina Sfantului Botez, cat si Taina Sfintei Cununii stau la baza familiei crestine.

Astazi, din cauza multor greutati si incercari, ca duhul lumesc sau secularizarea, saracia, instrainarea, individualismul, lacomia s.a., familia crestina se confrunta cu slabirea dragostei intre sot si sotie, intre parinti si copii, intre rude si vecini. De aceea, este necesar sa reimprospatam si sa adancim necontenit intelegerea noastra privind taina Bisericii si rostul vietii crestine in lume, ca timp al faptelor bune si al pregatirii noastre pentru mantuire sau pentru viata vesnica, dupa cum ne invata Sfantul Ioan Gura de Aur cand zice: "Ce castig avem de pe urma vietii acesteia, daca nu ne folosim de ea pentru a castiga pe cea viitoare?' (SF. IOAN GURa DE AUR, Omilii la Evanghelia dupa Matei, XC, III, trad. Pr. Dumitru Fecioru, EIBMBOR, Bucuresti, 1994, p.1003).
Credinta copiilor este inspirata si sustinuta de credinta si iubirea parintilor pentru ei. Credinta copiilor este unita cu dorinta lor de a fi iubiti si de a iubi. Cand Biserica arata copiilor iubirea lui Hristos pentru ei, copii devin icoane de nevinovatie si bunatate care ne conduc spre Imparatia cerurilor (cf. Matei 18, 3; 19, 14; Luca 18, 16). Credinta nu este o simpla mostenire culturala, ci o chemare constanta a harului lui Dumnezeu adresata omului, care poate sa raspunda acestei chemari, sau sa o refuze.
Familia crestina transmite credinta atunci cand parintii isi invata copiii sa se roage si se roaga impreuna cu ei; cand ii duc la biserica si cand ii indeamna la spovedanie si impartasire, cand se aduna impreuna cu ei la citirea Sfintei Scripturi, lasand lumina credintei sa straluceasca peste viata lor de familie, si aducand lauda lui Dumnezeu ca fiind Tatal nostru Cel ceresc.

Cei care nu boteaza copiii ii lipsesc de harul infierii duhovnicesti, de bucuria de-a se impartasi din viata lui Hristos si a Bisericii Sale, de frumusetea legaturii lor liturgice cu Sfanta Treime, Care locuieste prin har in cei botezati in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh si unsi cu Sfantul si Marele Mir ca sa poata creste nu numai biologic, ci si teologic, adica duhovniceste, ca cetateni ai Imparatiei cerurilor.

Iubirea cu care parintii si nasii nostri ne-au primit si ne-au calauzit primii pasi in aceasta lume este in acelasi timp o prelungire tainica a iubirii milostive a lui Dumnezeu de la care am primit viata si un fundament solid, o garantie pentru cresterea si dezvoltarea armonioasa ca persoane umane libere, pregatite pentru a intra in comuniune cu ceilalti oameni si cu Dumnezeu.

De asemenea, astazi, mai mult ca niciodata, este necesara pregatirea tinerilor pentru Casatorie si pentru viata de familie.

Pentru cei care se casatoresc sunt de mare folos cunostintele duhovnicesti privind marea binecuvantare si demnitate a Casatoriei pentru viata celor ce se iubesc si pentru viata Bisericii care-i binecuvinteaza; apoi Spovedania si Impartasirea viitorilor miri cu Sfanta Euharistie inainte de Cununie (intrucat aceasta nu se mai face azi in timpul Cununiei, ca in Biserica primara).

De asemenea, este necesar ca nasii, in calitatea lor de parinti spirituali ai familiei nou intemeiate, sa indemne pe cei casatoriti sa participe cat mai mult la viata liturgica si misionara a Bisericii, sa se roage cat mai mult ca Hristos-Domnul sa intareasca iubirea lor si sa-i ajute sa biruiasca ispitele si incercarile din viata. Preotii din parohii sunt chemati sa organizeze mai multe cateheze sau convorbiri pastorale cu tinerii si tinerele care se pregatesc pentru nunta, cu parintii si cu nasii acestora, spre o mai buna pregatire a lor pentru a intemeia o familie crestina trainica si binecuvantata, spre a ajunge la fericire si mantuire.

Fiecare dintre noi trebuie sa avem o permanenta preocupare fata de viitorul familiei crestine si al neamului romanesc, prin redescoperirea si trairea valorilor crestine in casele noastre, in parohiile de care apartinem si in marea familie a Bisericii lui Hristos (Vezi Sfantul Botez si Sfanta Cununie azi – Indrumator teologic, liturgic si pastoral, Editura Cuvantul Vietii a Mitropoliei Munteniei si Dobrogei, Bucuresti, 2011).
Sa ne bucuram totdeauna ca zamislirea pruncilor este un dar dumnezeiesc, o binecuvantare pentru familie si pentru popor, sa ii sfatuim si sa ii sprijinim pe tinerii casatoriti sa fie roditori de copii, sa-i creasca si sa ii educe. Sa redescoperim dialogul, pretuirea si ajutorarea reciproca in familie si intre familii. Sa nu uitam niciodata ca avortul este o crima, o ucidere a unui om nevinovat care nici nu se poate apara (copilul). De aceea, cei care-si ucid copiii nenascuti nu se pot impartasi cu Hristos, Cel ce iubeste copiii.

Familia crestina in care copiii sunt primiti cu bucurie prin nastere sau prin adoptie, si crescuti cu dragoste, educati crestineste si sprijiniti sa urmeze un drum folositor in viata este binecuvantata de Dumnezeu cu darul mantuirii si al vietii vesnice (Vezi Pastorala Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, cu prilejul Anului omagial al Sfantului Botez si al Sfintei Cununii in Patriarhia Romana, Editura Basilica, Bucuresti, 2011).

Dreptmaritori crestini,
Sa folosim timpul acesta al Sarbatorii Nasterii Domnului astfel incat sa aducem bucurie copiilor si parintilor si tuturor oamenilor, mai ales acolo unde este intristare si tulburare. Sa aratam o atentie deosebita familiilor in care a slabit iubirea si bucuria comuniunii, precum si persoanelor singure, sarace, bolnave, batrane, descurajate, indoliate si indurerate, oferindu-le un semn al iubirii lui Hristos fata de ei, o fapta buna si un cuvant bun. Lumina de la Betleem ne cheama sa aducem semne de speranta unde aceasta a slabit.

Astazi, cand foarte adesea iubirea si bunatatea din inimi este inlocuita cu ura si rautatea, cand faptele bune se imputineaza, iar cele rele se inmultesc, cand putini oameni se imbogatesc, iar foarte multi saracesc, Evanghelia Nasterii lui Hristos-Domnul ne cheama pe noi, crestinii, care purtam numele lui Hristos, la multa rugaciune si priveghere, la multa atentie si multa lucrare a faptelor bune.
Daca am saracit material, sa avem grija sa nu ne pierdem si ultima bogatie care ne-a ramas: bogatia sufletului, adica dreapta credinta si bunatatea inimii, milostenia, prietenia si omenia. Sa pastram si sa inmultim comoara cea mare si sfanta a credintei Bisericii si virtutile stramosesti: nadejdea si cinstea, iubirea si darnicia.
Bunatatea inimii si bogatia spirituala a sufletului nostru se arata in cuvinte si fapte.
Intr-o vreme in care, foarte adesea, cuvantul folosit in public raneste mai mult decat vindeca, creeaza mai multa confuzie decat comuniune, seamana mai multa dezbinare decat unitate, suntem chemati ca, prin rugaciune si priveghere, sa inlocuim rautatea si saracia sufletului cu bunatatea si bogatia spirituala pe care le aduce in suflet credinta vie in Dumnezeu.

Sa ne rugam necontenit Maicii Pruncului Iisus sa ocroteasca tara si poporul nostru si sa ajute cu rugaciunile ei pe toti copiii si parintii, toate familiile care au nevoie de ajutor si binecuvantare de la Dumnezeu.

Sa ne rugam, de asemenea, Maicii Domnului sa ajute Biserica in lucrarea ei misionara social-filantropica pentru copii si batrani, pentru bolnavi si saraci, pentru oamenii fara nici un sprijin, pentru "cei pe care nu-i iubeste nimeni', cum se spune in rugaciunea finala a Acatistului Buneivestiri.

Se asteapta mult de la Biserica azi, desi ea este putin ajutata de catre acei oameni care ar putea sa o ajute mai mult. Inainte de a judeca Biserica, trebuie sa ne gandim daca am ajutat-o suficient, ca fii ai ei, ca ea sa poata ajuta pe altii mai saraci decat noi si mai neajutorati decat noi. Caminele de batrani si de copii, unitatile medicale, cantinele pentru saraci si alte lucrari de caritate ale Bisericii noastre au nevoie de sprijin in continuare, pentru cei care au initiat si realizeaza programe filantropice sa nu se descurajeze, sa nu inceteze lucrarea lor folositoare altora.

Totodata, aducem multumiri lui Dumnezeu pentru ajutorul daruit noua ca sa incepem anul acesta (2011) construirea Catedralei Mantuirii Neamului. Multumim si tuturor clericilor si credinciosilor din toate eparhiile care au contribuit in fiecare luna cu banul lor la colecta nationala pentru realizarea acestei lucrari mari si sfinte, necesare si utile din Capitala Romaniei.

De asemenea, multumim autoritatilor centrale si locale care ne-au sprijinit financiar pana in prezent, intelegand ca aceasta biserica are valoare de simbol pentru intreg neamul romanesc. Desigur, de acum inainte lucrarile construirii Catedralei Mantuirii Neamului vor creste mai mult ca volum si ca pret, fiind vorba de fundatii solide si de spatii multe la subsolul si demisolul catedralei. De aceea, suntem si vom fi recunoscatori tuturor persoanelor si institutiilor care ne ajuta sa avansam cu lucrarile deja incepute. Intrucat Arhiepiscopia Bucurestilor a contribuit financiar cel mai mult pana in prezent la sustinerea lucrarilor de construire a Catedralei Mantuirii Neamului, adresam clerului si credinciosilor din aceasta eparhie calde si parintesti multumiri.
In acelasi timp, multumim si altor eparhii din tara care sunt fruntase in darnicie. Desi banii primiti din colecta nationala nu acopera toate cheltuielile de constructie a noii catedrale, ei reprezinta totusi o mare incurajare pentru Patriarhie, mai ales ca traversam acum o perioada de criza economica.

Ca si in anii precedenti, la cumpana dintre ani, adica in noaptea de 31 decembrie 2011 spre 1 ianuarie 2012, suntem chemati sa ne rugam lui Dumnezeu, Domnul timpului si al istoriei, pentru sanatate si mantuire, pentru toti romanii din tara si din afara granitelor Romaniei.

Cu prilejul Sfintelor Sarbatori ale Nasterii Domnului, Anului Nou 2012 si Botezului Domnului, Va adresam tuturor doriri de sanatate si mantuire, pace si bucurie, fericire si mult ajutor de la Dumnezeu in toata fapta cea buna, dimpreuna cu urarea traditionala: "La multi ani!'

"Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti!' (2 Corinteni 13, 13).

Al vostru catre Hristos-Domnul rugator, cu parintesti binecuvantari,
† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane.