Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De cand traiesc in Banat, adica de vreo trei secole, svabii nu si-au tinut destinul in propriile maini. Adusi cu forta de austrieci pentru a intari granitele imperiului, multi au fost deportati in Siberia ori in Baragan. Singura decizie care le-a apartinut a fost aceea de a pleca sau nu din Romania, dupa â89. In zece ani, nemtii nostri vor disparea, spunea arhitectul sef al Timisoarei. Cei ramasi trag cu dintii de viata, incercand sa nu ramana o amintire.
TATIANA DABIJA, DORU COBUZ
Cei mai multi svabi din Romania se gasesc in judetul Timis: 26.000 de suflete care traiesc cu frica disparitiei etniei. Alte comunitati importante de nemti traiesc in judetul Caras-Severin. Sunt 11.000, asa-numitii Banater Berglanddeutschen (germani din Banatul Montan). Peste ei au venit mereu alte neamuri - moldovenii au sosit prin 1947-48 cu âtrenul foamei", cautand sa scape de saracie. Apoi au venit si olteni, si tigani, ba, in ultimii ani, Timisul este luat cu asalt de italieni, care isi cumpara pamanturi aici. Nou-venitii si-au insinuat in cultura svabilor obiceiurile, s-au casatorit cu fiicele lor. Debarcati in mlastinile Timisoarei La 600 de ani dupa ce au fost adusi sasii in Romania, imparatii austrieci i-au alungat pe turci din zona Banatului si, pentru a intari granitele imperiului, au adus aici, incepand din 1718, colonisti svabi. Debarcati in mlastinile Timisoarei sau in muntii Banatului, svabii au muncit pe branci pentru a cladi aici o copie a locurilor natale. Au transformat mlastinile Timisoarei in sate infloritoare. Si-au adus portul, obiceiurile, arhitectura. Pana in 1945, satele timisene si cele din Caras-Severin erau locuite aproape numai de nemti. Agricultori, in marea majoritate, printre svabi erau si buni mestesugari. Au prins cu totii radacini in acest nou pamant. Cooperativizarea i-a saracit Inainte de 1945, mestesugarii - fierari, tamplari, rotari, mecanici, pantofari, zidari - asigurau toate nevoile comunitatii. Faima meseriasilor nemti din Jimbolia - Timis a facut ca acestia sa fie chemati la munca la Casa Poporului. Pietrarii din Anina, judetul Caras-Severin, sunt autorii treptelor Operei din Viena. O data cu venirea comunistilor la putere, statul a incercat âegalizarea" tuturor etniilor. Breslele svabilor, bine organizate, au fost inglobate de cooperativele mestesugaresti. Afacerile nemtilor erau acum ale poporului. Cotele platite CAP-urilor in carne, lapte, oua, animale sau roade ale pamantului i-au saracit. Munceau pamantul darnic zi-lumina. Inca stiau sa se si bucure de roadele muncii lor. Sarbatorile si petrecerile saptamanale se iscau in sunet de fanfara. Armonia lumii lor avea sa fie tulburata de valul deportarilor. Trimisi in lagare de munca Infrangerea Germaniei in 1945, in cel de-al doilea razboi mondial, a fost inceputul sfarsitului pentru svabi. Tinerii buni de munca au fost dusi in lagarele Siberiei, pentru âreconstructia URSS". In documentele vremii, deportarea era numita âridicare pentru munca". Multi nemti si-au dat sufletul in mine, fabrici, cariere de piatra sau in colhozuri. Toti s-au intors din Siberia betegiti. Femeile n-au mai putut face copii, barbatii s-au imbolnavit de plamani. Comunitatea a suferit apoi o alta lovitura: deportarile in Baragan - cinci ani de saracie lucie. Paine veche pe cartela, apa din cisterne de motorina. In noaptea in care a fost deportata, Iuliana, sotia lui Nicolae Maria din satul Lovrin, jud. Timis, avea doar 6 ani. De atunci, nu mai suporta sa-i bata cineva in geam. Cand s-au intors din pustiul Baraganului, svabii si-au gasit gospodariile ocupate de romani. Multe dintre ele, distruse. Le-au trebuit ani pentru refacerea caselor. Alti ani in sir au fost obligati de stat sa gazduiasca familii straine locului. Dar au ramas uniti prin traditii. In anii â80, germanii banateni au devenit obiect de negot pentru regimul comunist. Trebuiau sa plateasca 8.000 de marci - partea lor - la care se adaugau alte 8.000, din partea guvernului german. Acesta era pretul cerut de Ceausescu pentru a le da hartiile necesare plecarii in Germania. Tinerii comunitatii au 60 de ani Dupa evenimentele din â89, nemtii au plecat din Romania pe capete. Pana in iulie â91, aproape 70% dintre ei au luat drumul Occidentului. In comuna Sannicolau Mare era un cartier numit âComuna Germana", locuit de svabi inainte de 1990. Avea biserica si scoala proprii, din care acum a ramas o sectie de germana. La scoala din oras invata mai mult romani si maghiari dornici de a sti nemteste. Dietlinde Huhn, directorul adjunct al scolii, responsabila de sectia germana, spune ca jumatate dintre copiii de la clasele sale sunt romani sau unguri, iar restul sunt doar pe jumatate sau pe sfert nemti. Din aproape 2.000 de locuitori svabi, cati erau inainte de 1990, Sannicolau Mare numara acum ceva mai mult de 300 de suflete cu sange nemtesc. Atunci cand se mai tine, la cea mai importanta sarbatoare a svabilor, Kerwai, se intalnesc tinerii ramasi prin satele Banatului. Proaspetii pensionari sunt, in multe sate, tinerii comunitatii. Copiii lor au plecat in Germania, in Austria, in lume. Vin o data, de doua ori pe an, sa-si vada parintii, si fug inapoi. Astazi, daca se saluta pe strada doi vorbitori de svabeasca, lumea intoarce capul. Un preot pentru 14 parohii Duminica dimineata, la Sannicolau Mare. De pe stradute inguste, cativa batrani coboara spre biserica. Se saluta zambitori: Gris Gott! (Saluta-L pe Dumnezeu!), apoi isi cauta un loc printre randurile ordonate de bancute. Preotul Johann Ghinari slujeste pentru cei 57 de svabi adunati in Casa Domnului. Peste o ora va tine slujba pentru enoriasii unguri, apoi pentru bulgari... Johann Ghinari propovaduieste cuvantul lui Dumnezeu in sase limbi, pentru catolicii din 14 sate timisene. E mare lipsa de preoti catolici, dupa plecarea masiva a germanilor, in anii â90-â92. De atunci, au ramas in sate doar romanii si o mana de svabi. Autobuzul catre Inviere Pentru a impartasi svabilor din 14 sate vestea Invierii Mantuitorului, preotul i-a adunat, anul acesta, cu doua autobuze, in doua dintre cele mai mari biserici catolice din zona: Lovrin si Sannicolau Mare. In restul anului, Johann Ghinari merge in fiecare duminica in alta biserica. Inainte, fiecare sat avea preotul lui, iar la biserica veneau si tinerii. Chiar si pe vremea comunistilor, cand erau petreceri in sate, oamenii dadeau o fuga, pe ascuns, si la biserica. Acum mai sunt putini svabi, si aceia batrani. De cativa ani, cea mai importanta sarbatoare a comunitatii lor, Kerwai-ul, nu se mai tine la Sannicolau. Inainte de â90, fiecare sat avea o fanfara Batranii svabi povestesc cu incantare despre petrecerile de altadata, udate din plin cu vin, insotite de mese incarcate de sarmale, sunca, prajituri cu nuca, dar mai ales de muzica de fanfara. In zilele acelea, spais-urile (camari) erau indestulatoare. Gatiti in costume populare, svabii ieseau la strada de dupa portile inalte si sculptate, din casele zugravite in verde si albastru, cele mai multe ridicate din pamant batut cu maiul. De la ferestrele cu muscate rosii ce insotesc, de secole, ulitele acestui loc, batranii stapaneau cu privirea intamplarile strazii. Fiecare sat avea cel putin o fanfara, iar comuna Giarmata era recunoscuta pentru muzicantii sai. La Ulm, in Germania, unde la fiecare doi ani se aduna svabii plecati din Banat, canta de fiecare data o fanfara formata din nemti nascuti in Giarmata. Aproape toti nemtii din Banat stiu sa cante la un instrument. Nicolae Maria, din satul Lovrin, Timis, a tinut o fanfara cu 15 oameni. Pana in 1990. El canta la trompeta. A invatat sa cante, ca si ceilalti din formatie, âde la muzicanti batrani". In fiecare sambata se facea bal si el canta, cu fanfara lui, la Caminul Cultural. Acum are 58 de ani si nu mai canta, desi i-ar placea. Dar mai sunt cu totul vreo 30 de familii de nemti in sat. S-au dus balurile, s-a stins si fanfara. âMulti vor sa se intoarca, dar le e rusine" De profesie mecanic auto, Nicolae Maria este si agricultor. Are 50 de hectare de teren pe care le-a primit familia lui dupa ce s-a intors din Baragan. Ai lui au fost deportati in satul Urleasca, raionul Braila. I-au luat ca nu au vrut sa intre in CAP. âLa ora 3 noaptea, au venit jandarmii si ne-au dat 30 de minute ca sa ne luam cu noi cate ceva si sa plecam." I-au dus in camp si i-au lasat acolo trei zile, dupa care le-a aratat o parcela de pamant: âAici va faceti casa". Au sapat bordeie si au dormit sub pamant pana si-au facut o casa din chirpici. Si au muncit parintii lui sub arsita Baraganului vreme de cinci ani, apoi s-au intors in Lovrin. Le-au trebuit zece ani sa refaca gospodaria cum era. Fratele lui Nicolae este plecat in Germania, dar vine de doua ori pe an la Lovrin. Sunt multi din sat plecati acolo si ar vrea sa se intoarca, âdar le este rusine. Pentru ca nu s-au realizat pe unde s-au dus". Nicolae Maria este printre cei mai bogati svabi din sat. Sotia sa, Iuliana, este unguroaica, dar parintii ei vorbeau svabeasca. Inainte de 1990, familia Maria avea afaceri cu fructe si legume. âInainte mergea bine agricultura. Acum, nu prea mai vindem la oras... Ca sa ma duc la Timisoara sa vand, ma costa 400.000 numai benzina. Nu e rentabil", explica el. Turism funerar Fiecare svab din Banat are prieteni, fii, frati, nepoti care au plecat din Romania, dupa 1990, in Germania. Tin legatura cu ei, se viziteaza. Cei care au parasit teritoriul tarii nu si-au ingropat trecutul. Sunt atasati de pamantul in care s-au nascut si de mortii pe care i-au ingropat aici. Cimitirele svabesti sunt cele mai ingrijite din intreaga zona: flori proaspete, iarba cosita egal, lumanari. Arhitectul sef din Timisoara, Radu Radoslav, crede ca se poate vorbi despre un asa-numit âturism funerar". Cel putin o data pe an nemtii banateni se intorc din Germania sa-si ingrijeasca mormintele. Inainte de a ajunge in Romania isi suna rudele sau prietenii cu rugaminti speciale. âSambata dimineata vreau sa matur curtea si te rog sa ma lasi sa dorm in camera de la drum, sa aud autobuzul de 5:00 cand vine de la Dudestii Vechi", i-a spus, anul trecut, o prietena din copilarie lui Dietlinde Huhn, din Sannicolau Mare, cand a venit din Germania pentru cateva zile. Toti cei plecati duc dorul Banatului. Unul da telefon prietenului sau din copilarie si stau la vorba ore in sir. Altul are tablouri cu satul din care a plecat. Se plang celor ramasi ca âacolo lumea-i rece. Nici nu se saluta vecinii intre ei". Anna Schiff, din Jimbolia, are o sora plecata din â75 si copiii amandoi asezati in Germania, cu familia. âCand te intalnesti cu un svab in varsta prin Germania te intreaba «Was is node neies derheim?» (Ce mai este nou pe acasa?). Cei mai tineri intreaba ce mai este nou prin Banat, iar cei nascuti in Germania sau care au plecat copii fiind nu stiu sa zica in limba romana decat «langosi cu branza»", spune femeia. caseta Kerwai, sarbatoarea darurilor pentru tineri In judetul Timis, svabilor le-a ramas o singura sarbatoare importanta: Kerwai-ul. Localnicii povestesc ca nu prea se mai tine, din cauza ca nu mai sunt tineri. âDoar in orasele mari, dar nici acolo, in fiecare an. La noi, in Lovrin, nu s-a mai tinut de vreo 13 ani", marturiseste Iuliana Maria. Isi aminteste cu zimbetul in ochi de vremurile apuse. Kerwai-ul se tinea la hramul bisericii satului. Cat mai multe perechi de tineri trebuiau sa-si anunte participarea. Se alegeau doua cupluri conducatoare, iar in ziua hramului intreg convoiul de perechi, imbracate in costume populare svabesti, pornea de dimineata spre biserica, apoi mergeau la masa. Cuplurile defilau pe strazile satului, pana in fata Caminului Cultural. Se organiza o licitatie pentru o palarie, un batic si un âpom de rozmarin", impodobit cu panglici colorate. Obiectele erau cumparate de un satean bogat, iar banii (se strangeau cam 200-300 de lei inainte de 1989) erau daruiti celor doua cupluri conducatoare. âTineretul avea nevoie sa-si plateasca chiria, sa cumpere una-alta prin casa...", explica Iuliana. O vreme, prin 1965-1967, Kerwai-ul a fost interzis de comunisti, pentru ca era o sarbatoare a bisericii. Apoi a fost trecut la sarbatori populare si s-a tinut din nou, pana ce svabii au parasit Banatul pentru Occident. caseta Steierdorf, o oaza a nemtilor din Banatul Montan In judetul Caras-Severin, la Anina (Steierdorf, dupa vechea denumire), traditiile s-au pastrat mai bine decat in alte zone. Sunt mai multe sarbatori, care se tin anual. Henriette Bacizan, presedinta Forumului Democrat al Germanilor din Anina, se munceste sa mentina omogenitatea etniei in zona. Anul acesta, la Kirweit (Kerwai), cum ii spun germanii din Banatul Montan, vor fi invitati la Anina tineri germani din Resita, Copsa, Caransebes, dar si din judetul Timis - de la Sannicolau Mare, Biled, Timisoara. Pe langa Kirweir, in Steierdorf se tin âFashang"-ul - carnavalul iernii, stropitul fetelor, balul primaverii, parada costumelor populare germane, decada culturii germane, Weihnachtsfest-ul (sarbatoarea de Craciun) si altele. Securitatea ii verifica foarte des, spune Henriette Bacizan. âLa inceput, a fost rau. Veneau si in timpul sarbatorilor noastre... dar apoi ne-am obisnuit cu securistii astia si ei cu noi. Chiar dansau si ei la petrecerile pe care le organizam noi". Fanfara din Anina, care, candva, era a minerilor, este acum fanfara orasului. Ca recunostinta pentru cei 140 de ani de cand formatia insoteste petrecerile din oras, membrii fanfarei vor primi, anul acesta, uniforme noi. caseta Casele nemtilor sunt construite cu cap Fiecare piatra din curtea unui neamt are rostul ei. Curtile sunt pavate cu caramida, pentru a lasa pamantul sa respire, si nu cu ciment, care aduce igrasia in case. Zidurile caselor sunt facute din pamant batut (influenta preluata de la romani), pentru a mentine caldura in interior. Portile inalte de trei ori cat un om dau senzatia ca, in spatele lor, gospodarii apara vreun secret. De fapt, explica Radu Radoslav, arhitectul sef al Timisoarei, doctor in urbanism, prin acele porti trebuiau sa intre carutele pline cu fan. Regiunile din care au venit svabii erau foarte ploioase, motiv pentru care stresinile caselor sunt foarte largi. Odata stabiliti in Romania, germanii au preluat sistemul caselor cu pridvor, pe care l-au gasit util pentru ca arsita verii sa nu incinga camerele, iar cand ploua âsa poata sta afara fara sa-i ude", precizeaza arhitectul. Nemtii din Caras-Severin au folosit si elemente orientale in arhitectura. Printre ele, placutele colorate, de ceramica, si ferestrele speciale, din zona Anina. Iesite la 20 cm din zidul casei, aceste ferestre, numite âferestre-spion", erau un loc special amenajat pentru femeile orientalilor, care nu aveau voie sa iasa pe strada. Aparate insa de geamuri, puteau urmari si ele viata comunitatii. Ceea ce au pastrat germanii din cultura lor sunt strazile rectangulare, alinierea caselor la strada, structura camerelor si incrustarea numelui proprietarului si a anului zidirii in peretele âde la strada". Portile inalte si casele pornind chiar din drum au rolul de a apara familiile de ochii curiosilor. Radoslav explica simplu: âLa nemti, curtea e un spatiu intim. In schimb, la tigani, viata se desfasoara in vazul tuturor, casa fiind asezata in spatele gradinii. Tiganilor le place sa fie vazuti, nemtilor, nu".
SUMAR DOSAR
Nemtii
nostri
Fabrica
de nemti din Bucuresti
Noi,
sibienii...!
Supravietuitori
dupa exod
La
plecare, si-au luat si mortii cu ei
Ne-au
facut olteni cu forta!
Betegite
de gerul Siberiei
Sasii
recuceresc Estul
A
saptea generatie de Peteri
Ultimele
sasce din Bistrita
La
Bacau, nemtii invata germana de la romani
Printul
Charles s-a indragostit de Viscri
Neamul
svabilor din Banat sta sa piara
"Din
acest loc eu nu ma clintesc"
Bine
ca ati ramas, ca avem unde veni!
Citește pe Antena3.ro
