"Nu plecam acasa pana nu s-o rezolva cumva"

Au inceput timid, sambata, pentru ca ieri sa ia amploare. Manifestarile de solidaritate cu jurnalistii rapiti in Irak sunt primele de acest gen cu care se confrunta breasla ziaristilor.

SPERANTE. Mama lui Marie-Jeanne Ion, parintii lui Sorin Miscoci si sora lui Ovidiu Ohanesian (de la stanga la dreapta) au protestat ieri in Piata Universitatii

Un apel la solidaritatea de breasla a fost lansat in jurnalele de stiri ale catorva posturi de televiziune. Era sambata, singura zi libera pentru presa, iar stirea nu apucase sa faca ocolul redactiilor din timp. Cateva zeci de ziaristi s-au adunat totusi la pranz in Piata Universitatii, manifestand in tacere pentru eliberarea celor trei colegi - Marie-Jeanne Ion, Sorin Miscoci si Ovidiu Ohanesian - rapiti in Irak de aproape o luna. O solidaritate de breasla stirba, umbrita de scenariile tesute pe marginea acestei rapiri si totusi un prim semn de trezire la realitate: cineva a dat un ultimatum Romaniei. Patru zile pentru a-si retrage trupele din Irak sau vietile ziaristilor!

ZIUA A DOUA. Ieri, pentru ca mediatizarea a fost mai activa, in centrul Capitalei s-a adunat, cu mic cu mare, cea mai mare parte a presei centrale intr-un miting al tacerii. Pret de 45 de minute, intreaga redactie a Jurnalului National, in frunte cu directorul Marius Tuca, s-a aflat alaturi de familiile ostaticilor, de colegii de breasla, reprezentanti ai comunitatii arabe din Romania sau simpli trecatori, pentru a demonstra ca ii pasa. Nu s-au scandat lozinci, agitatia a lipsit cu desavarsire, iar numarul de participanti nu a depasit cateva sute de oameni, cu tot cu "intrusi", semn ca abia se incropeste, la romani, sentimentul de solidaritate.

"INTRUSI". Un batranel cu o porta-voce statea cuminte, fara sa zica nici macar un "doi-zece". Au lipsit betivii obisnuiti de la fantana Universitatii, iar floraresele somau subtil-nervos. La un moment dat, printre purtatori de afise s-a aflat si Cristian Popescu, zis Piedone. Un grup reprezentativ al comunitatii arabe din Romania, incluzandu-l aici pe negociatorul siriano-roman trimis la Bagdad, Mohamad Yassin, a venit in Piata Universitatii pentru a fi solidar cu manifestantii. Un gest simbolic, pe care doar cativa l-au privit cu suspiciunea alimentata in ultimele zile de intoxicarile carora le-am cazut prada cu totii. Printre manifestanti, "detalii" pierdute in multime, niste oameni isi stergeau lacrimile. Erau parintii celor trei tineri rapiti, macinati de asteptare si spaima. Din pacate, manifestatia din Piata Universitatii pentru eliberarea celor trei colegi a dovedit inca o data ca jurnalistii romani nu pot actiona unitar. Daca ar fi sa adunam cati oameni lucreaza in institutiiile media din Bucuresti, am ajunge la cateva mii. Ieri abia s-au adunat vreo 200-300. Poate si pentru ca, de 15 ani de "presa libera", am reusit, in binecunoscutul stil romanesc, sa demonetizam ideea de unitate. Daca nici teroarea amenintarii cu moartea nu ne uneste, atunci ce ne-ar mai putea scoate in strada? Cu toate astea, cei care au inteles ca trebuie sa faca macar acest gest simbolic, vor fi in Piata si azi, si maine, si oricat va fi nevoie pentru ca vietile celor trei sa fie salvate.