O crima planuita vreme de 40 de ani

In dimineata zilei de 4 mai 1969, seful postului de politie din comuna Insuratei, judetul Braila, veni la serviciu mai devreme ca de obicei. Nici nu apuca sa intre bine pe usa ca in prag aparu Dumitra Brotea, o femeie la vreo 45 de ani, uscativa, relativ inalta si adusa de spate. Inainta tacuta pana in apropierea biroului politistului si ramase asa fara sa scoata o vorba, framantandu-si stangace mainile. Intr-un tarziu, asezandu-se tematoare pe un colt de scaun, spuse: "Dom’ ofiter, cred ca nu-i a buna cu alde barbatu-meu! De doua saptamani n-a mai venit acasa; a plecat dimineata devreme, sa cumpere lemne din padurea Viisoara si dus a fost. Mi-e ca i-o fi facut careva felu’, c-avea si vreo suta de mii la el. Acu’... lumea vorbeste ca s-ar tine c-o vaduva de pe-acolo, din Viisoara, c-asa-i el, ii place si paharu’ si carnea de muiere straina, da’ nu s-a mai intamplat pana acuma sa plece asa si sa nu zica nimica atata amar de vreme... daca i-a dat in cap careva?"

Asa a inceput ancheta unuia dintre cele mai spectaculoase cazuri de omucidere inregistrate in ultima vreme in Romania, un caz pana la a carui rezolvare au trecut multe luni de truda...

Primele cercetari

Disparutul, Zainea Brotea, era cunoscut in tot satul. Om gospodar si la locul lui, stia sa si chefuiasca atunci cand treburile ii lasau un pic de ragaz. Insa niciodata - asa cum declarase si sotia sa - nu se intamplase sa uite de familie din cauza vreunui pahar in plus sau a vreunei femei. Vaduva din Viisoara, satul invecinat, a fost identificata in scurt timp, dar, dupa cum avea sa se dovedeasca, nu avea nici o legatura cu disparitia lui Z. B.

"Eu voiam un sot, si nu sa ma terfeleasca in pat vreun barbat insurat, iar Zainea avea nevasta si trei copii mari, asezati la casele lor si cu rosturile lor. Cum era sa traiesc eu cu el, sa ma fac de rusine-n sat?! El mai indraznea sa vie la mine, da’ numai cand era beat si atuncea il dadeam afara una-doua. Cand era treaz era un om ca toti oamenii, cuviincios si la locu’ lui. Ma cunosc cu el de cand eram mici, ca doar am fost la scoala amandoi." (Fragment din declaratia Floricai M., 43 ani, din Viisoara, Judetul Braila)

O pista falsa

La doua saptamani dupa ce anuntase disparitia sotului sau, Dumitra Brotea isi facea din nou aparitia la postul de politie, in tot acest timp, in ciuda cercetarilor minutioase intreprinse, nu se ajunsese la nici un rezultat. Acum, femeia venise sa spuna ca unul dintre batranii satului il zarise pe disparut in piata din Braila. Ipoteza se cerea urmarita, numai ca mos Vasile, taranul cu pricina, dadu din umeri: "Apoi am zis si eu asa, de un’ sa stiu igzact daca era alde Zainea? Io nu prea vaz bine decat d-aproape da’ mi s-a parut ca-l zaresc acolo, in multime, si-am vrut s-ajut ca-l cauta nevasta-sa..."

Locuitorii satului, implicati intr-o actiune de amploare

Nu mai ramanea decat o singura posibilitate: aceea ca, in ziua de 21 ianuarie cand a plecat dupa lemne, lui Zainea Brotea sa i se fi intamplat ceva cumplit. Ideea ca disparutul era mort incepu sa capete contur in mintile anchetatorilor, dar gandul fu, pe moment, alungat. Sotia disparutului era o femeie asezata, gospodina, n-avea nici un motiv sa minta, in consecinta, seful de post i-a rugat pe toti locuitorii comunei sa participe la cautare prin padurea Viisoara si prin imprejurimi, precum si pe traseul pe care trebuia sa-l fi urmat Zainea Brotea. Zadarnic. Nu se gasi nici o urma si nici cel mai mic indiciu.

Au urmat inca doua saptamani de cercetari si verificari, de strangere a numeroase date. O data cu ele insa au aparut si cateva semne de intrebare. Se afla astfel ca in seara precedenta disparitiei - 20 ianuarie - Zainea Brotea venise acasa impreuna cu alti trei consateni. Bausera impreuna pana seara la ora sase, apoi satenii plecasera, iar Zainea ramasese cu sotia sa. Inainte de plecarea lor, unul dintre prietenii disparutului isi amintea ca acesta le spusese "ei, acu’ ma duc sa ma culc oleaca..." Din acel moment, in afara de Dumitra Brotea, nimeni nu-l mai vazuse pe Zainea. Era greu de presupus ca in dimineata urmatoare barbatul sa fi iesit din comuna fara sa se intalneasca cu cineva. Verificarile efectuate asupra celor trei localnici i-au scos din cercul banuitilor. Au fost vizitati si cei trei fii al disparutului, dar erau in afara oricaror suspiciuni. In acea seara de 20 ianuarie, Dumitra fusese la fiul ei cel mare, Gheorghe, care ii era vecin si se uitase la televizor. "Mama vine des la noi si intotdeauna imi spune ce mai fac ei acasa. De data asta nu mi-a zis ca tata avea de gand sa mearga dupa lemne, ca doar abia luase o caruta plina de cateva zile, si n-avea cum sa le termine. Si oricum, o suta de mii era prea mult...", declara in ancheta Gheorghe Zainea.

Ciudatul amanunt relatat de fiul lui Zainea, alaturi de o alta descoperire surprinzatoare aveau sa indrepte in sfarsit ancheta pe drumul cel bun. In ultima vreme, un vecin de-al familiei Brotea, D.R., caruia ii murise sotia de putina vreme, fusese vazut de multe ori la locuinta lui Zainea, dar numai cand acesta era la lucru. Drept urmare, nu erau excluse eventualele legaturi amoroase intre D.R. si Dumitra Brotea, femeie inca tanara...

O marturisire cumplita

Chemata din nou la politie "pentru unele precizari", Dumitra Brotea a declarat ca in ziua plecarii barbatului sau dupa lemne era imbracat cu un palton negru, mai vechi, si ca in afara de bani isi luase si buletinul de identitate cu el. La intrebarea subofiterului daca avea relatii extraconjugale cu D.R., femeia sarise insa ca arsa: "Pe mine sa nu ma intrebati de asa ceva! Eu nu sunt vinovata de nimica, n-am facut nimica! Mai bine intrebati-l pe el (Zai-nea), ca toata viata a umblat dupa fuste si mi-a otravit sufletul! Eu n-am stiut decat sa muncesc, sa-mi vad de casa si de copii, fir-ar ea a dracu’ de viata, ca am fost proasta si n-am stiut s-o traiesc la vremea ei..."

A urmat o perchezitie amanuntita

la domiciliul familiei Brotea. In locuinta s-au descoperit toate hainele victimei, inclusiv paltonul negru pe care Dumitra sustinea ca il purtase Zainea la data disparitiei. In cele din urma a fost cercetat si W.C.-ul din curtea casei, constatandu-se ca scaunul avea orificiul mult largit si mascat cu bare metalice. In interior a fost descoperit cadavrul Iui Zainea Brotea sau, mai bine zis, bucati din el. Sotia asasina il ciopartise cu sange rece si il aruncase in hazna...

"Da, eu l-am omorat si l-am taiat ca pe-o gaina, dupa ce s-a imbatat si a adormit, porcu", a recunoscut ucigasa. "Cu D.R. ma iubesc din copilarie, de patruzeci de ani si voiam sa-mi traiesc si eu viata macar la batranete... 40 de ani am cautat sa scap de alde Zainea, ca i-a pacalit pe ai mei de m-au dat dupa el, ca eu nu-l iubeam... Acu’, la urma, m-am hotarat si l-am omorat, ca eram in dragoste cu D.R. si traiam amandoi ca barbat si femeie. Nu mi-a pasat de copiii meii... Ei au fericirea lor, eu nimic... Sa nu-l intrebati pe D.R., el nu stie nimic, numai eu am facut asta, singura... Daca nu spalam paltonu’ nu m-ati fi prins niciodata..."