Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Învestit de regele Carol al II-lea prim-ministru în 1937, patriotul Goga a fost demis în doar câteva zile, batjocură de la care i s-ar fi tras moartea, la doar 57 de ani. Să-i despletim destinul, unul dramatic, fără îndoială.
„Octavian Goga, cel mai important poet mesianic al Ardealului antebelic, dar și unul dintre cei mai dezastruoși politicieni din România anilor ‘30 (printr-o ironie a Istoriei, a dat tonul și începutului, și sfârșitului României Mari interbelice), a fost student la Budapesta, apoi la Berlin, afiliat societății Astra și cercurilor unioniste, fondator, printre unguri, al revistei militante Luceafărul (1902) și membru influent al Partidului Național Român. Arestat în două rânduri pentru militantism pro-românesc de autoritățile austro-ungare (în închisoarea de la Szeged a fost vizitat și de Caragiale, puțin înaintea morții dramaturgului), Goga va fi promovat, în contrapartidă, membru al Academiei Române în 1914”. Odată schițate primele trăsături, Paul Cernat, apreciat critic literar, ne introduce în universul liric marca Goga, pentru a ne întoarce apoi la soarta tulburătoare a omului Octavian: „Perioada 1900-1910 marchează și vârful activității sale poetice. Debutează editorial cu volumul Poezii (1905), susținut nu doar de Iorga, ci și de Maiorescu (care-și nuanțează prin el ideile despre poezia patriotică) sau Lovinescu, care-l plasează în prima linie valorică a tradiționalismului nostru sămănătorist, varianta mesianic-ardeleană. Ecourile eminesciene - colorate de melodicitatea poeziei romantice maghiare: Octavian Goga a fost bun prieten cu Ady Endre, din care a și tradus - imprimă o notă elegiacă acestei monografii post-idilice a colectivității românești rurale, «fără țară», populate cu «icoane» de personaje martirizate”.
Voluntar în Marele Război
În continuare, cu penița ascuțită a criticului Paul Cernat în vervă: „Categoriile negativității moderne - absența, suferința, jalea - îi vor face pe unii critici, în frunte cu George Călinescu, să falseze considerându-i poezia «pură». Ele se regăsesc și în al doilea volum (Ne cheamă pământul, 1909). Involuția poetică se simte în culegerile Din umbra zidurilor (1913), Cântece fără țară (1916) ș.a., cu vagi ecouri simboliste și de sentimentalism heinean”. Activitatea literară a lui Goga s-a împletit strâns cu cea politică. „În Primul Război Mondial - mai amintește Cernat - se înrolează voluntar pe front, e în prima linie a cercurilor pro-Antanta, iar în refugiul de la Iași face parte din comitetul românilor emigrați din Imperiul austro-ungar și din conducerea propagandei antantiste. După încheierea Păcii de la Buftea a jucat un rol important în Consiliul Național Român pe linia unirii Transilvaniei cu România. S-a manifestat și ca publicist ardent la gazetele Țara noastră și Tribuna, adunându-și articolele pasionate în volumele O seamă de cuvinte (1908), Însemnările unui trecător. Crâmpeie din zbuciumările de la noi (1911), Strigăte în pustiu. Cuvinte din Ardeal într-o țară neutrală (1915)”.
Pârtie pentru dictatura regală
„Profetul liric și militantul unionist se degradează în contact cu noile realități politice - speculează Cernat. Devine ministru de Interne în cabinetul Averescu, fondator, apoi, al Partidului Național Agrar, vicepreședinte al Academiei, mason eretic ș.a. Filonul poetic se stinge, iar piesele de teatru (Meșterul Manole, 1928, recidivă târzie după satira antebelică Domnul notar, 1914) nu conving prea mult. În anii ’20, și-a adunat din nou articolele în volume: notoriul Mustul care fierbe (1927, plin de bufeuri xenofobe și antisemite) și evocările de personalități istorice și literare din Precursori (1930). Aventura lui Goga pe scena politică a conturat ratarea impardonabilă: „Eșuarea la extrema dreaptă (un «naționalism integral» violent antidemocrat, pro-fascist și pro-nazist) are loc prin fuziunea noului său partid cu cel al liderului antisemit A.C. Cuza (formând Partidul Național Creștin) și atinge paroxismul când, la alegerile din 1937, liberalii ratează pragul primei electorale, legionarii câștigă 15%, iar gogo-cuziștii - 9,5%, Carol al II-lea însărcinându-l pe Goga să formeze noul cabinet. Incapabil de guvernare, este împins de Carol să demisioneze după doar 44 de zile, lăsând cale liberă dictaturii regale și primului partid unic autohton, Frontul Renașterii Naționale”.
Primăvara neagră
S-a clevetit mult în epocă pe marginea acestei guvernări meteorice, mai ales după ce, la nici patru luni de la rușinea care l-a copleșit la București, retras în castelul său de la Ciucea (cumpărat de la amicul maghiar Ady Endre) (Cluj), Octavian Goga avea să sufere un accident vascular cerebral teribil, care-i va aduce moartea la 7 mai 1938, după două zile de agonie, la doar 57 de ani. Au existat și ipoteze potrivit cărora poetul ar fi fost otrăvit, nesusținute decât de bârfele ce au însoțit căsătoria târzie a lui Goga cu Veturia Triteanu, fostă translatoare a lui Adolf Hitler, celebră spioană atât în tabăra germană, cât și în cea sovietică. Tulburat de sfârșitul neașteptat al premierului său de mucava, regele Carol al II-lea i-a organizat, după 10 mai, funeralii naționale.
Jurnalul secret al poetului: un document exploziv
Umilit de rege în viața publică, Octavian Goga avea să se răzbune în jurnal (descoperit abia după 1990), pulverizând-o pe țiitoarea acestuia, Elena Lupescu. „30 aprilie 1931 - (...) de-o vreme încoace toate merg anapoda la noi. Printr-un proces diabolic de selecțiune, adunându-se laolaltă ratați și nebuni, se scormonesc acum figurile zoologiei apolitice ca din ele să se constituie frontul de apărare a țării. Mă tot întreb - scria Goga -, văzând la fiecare pas germenul nebuniei care-mi iese în cale, de unde pornește această tendință de extra-legalitate, care de la venirea lui Carol a dat peste cap lucrurile la noi și ca o furtună pustiitoare abătută asupra țării n-a lăsat în urmă decât dărâmături? Să nu fie la bază oare tot sinistra poveste cu ovreica aceasta, umbră de demență, care de ani de zile se încurcă necontenit printre preocupările noastre de stat? Ziarele străine susțin cu mult lux de amănunte că se găsește aici. Mi se pare că au dreptate (n.r. - Elena Lupescu venise în România încă din data de 12 august 1930, la două luni de la înscăunarea lui Carol al II-lea, și locuia la Sinaia. Anul următor Elena Lupescu se va instala la București într-o frumoasă casă pe Aleea Vulpache). Dacă s-ar găsi peste frontieră, Carol ar avea tot interesul s-o arate ca să înceteze odată legendele ei aici”.
Sub patul regelui
Octavian Goga nota mai departe cu ciudă, încercând să găsească un răspuns la derapajele nepermise ale regelui: „Dacă n-o face e c-o ține sub patul lui la București și atunci se explică toate țâcnelile. Am motive să cred că se poate coborî până la această trivialitate. Știu sigur că menține relațiile cu bătrânul ovrei Lupescu, tatăl amorezei, ovrei de ultimă speță, adunat de undeva de prin scursurile Moldovei”. Goga nu s-a sfiit să noteze în jurnalul său intim și un can-can sforăitor: „Zilele trecute Max Zănoagă, fost senator de la Slatina, a venit la mine și mi-a relatat o poveste dezgustătoare. «Eu îl știu bine pe jidan - spunea Zănoagă -, a fost omul meu de afaceri. L-am văzut deunăzi și mi s-a plâns că treburile merg greu în criza de azi: Dacă n-ar fi Carol să-mi dea o sută de mii de lei pe lună, în adevăr nu știu ce m-aș face. A scos un creion de aur și mi l-a arătat: Iată ce mi-a dat de Anul Nou. M-am uitat la el glumind: Te lauzi! Ovreiul însă nu s-a dat bătut, a scos repede din buzunarul hainei un ceas de aur și, legată de el, o panglică verde cu decorația coroanei cu spini pe care a dat-o numai colaboratorilor săi intimi»”.
„Anume batjocuri nu se spală decât cu sânge”
În continuare, Octavian Goga îl lua la bani mărunți pe Carol: „Zănoagă e un om perfect onest și nu mă pot îndoi de cuvintele lui. Ce vrea însă nenorocitul de Carol? Vrea să fie rege de Carnaval? Un fel de Ciubăr-Vodă care să rămâie în istoria noastră ca un episod tragi-comic menit să-l înlăturăm cu oroare și să trecem la ordinea zilei?” După trei mirări cu repetiție, Goga devenea virulent: „Nu-și dă seama inconștientul că, fiind vorba de obrazul unui popor, nu se poate glumi fără ca pedeapsa să vie lovind sigur și implacabil? Sârbii l-au asasinat pe Alexandru Obrenovici pentru Draga Mașin, fiindcă era în joc demnitatea lor ultragiată (n.r. - Alexandru Obrenovici, regele Serbiei, și soția sa, Draga, au fost asasinați la 29 mai 1903 în grădina palatului de la Belgrad. Goga face aluzie, probabil, la intențiile reginei Draga de a proclama moștenitor al tronului pe un frate al ei, ceea ce a constituit unul din motivele asasinatului). Au avut perfectă dreptate. Anume batjocuri nu se spală decât cu sânge”.
„O curvă de stradă de soi ovreiesc”
Curajos în scris, mai ales sub protecția jurnalului, Goga l-a șmotruit bine și pe Carol al II-lea: „Ce-ar fi aici, dacă în orbirea lui, Carol ar face gestul nebun de care vorbesc gazetele străine și ar încerca o căsătorie morganatică cu Lupeasca? În scurt timp și-ar primi răsplata. Țara aceasta a înghițit destule rușini în trecutul ei zbuciumat. Nu știu însă să fi fost cândva pe tronul Munteniei sau al Moldovei o curvă de stradă de soi ovreiesc. Ideea e înspăimântătoare și te cutremură din primul moment. Soluția se impune de la sine ca un gest reflex. Indivizii pot să fie meschini, un popor însă, în întregimea lui, nu e niciodată laș. Cineva se găsește totdeauna care să-și ia asupra lui rolul de salvator”.
Drama care i-a mistuit prima iubire
Pe 14 octombrie 1906, Octavian Goga s-a căsătorit cu Hortensia Cosma, fata cea mică a politicianului și bancherului Partenie Cosma, directorul băncii „Albina” din Sibiu, considerat la acea vreme cel mai bogat român din Ardeal. Căsnicia a fost minată de un eveniment tragic, „Tani”, cum o alinta „Tavi” născând, la capătul unei sarcini chinuitoare, gemeni morți. În atmosfera glacială instalată ulterior în familia Goga-Cosma s-a infiltrat Veturia, „Șarpele”, cum a etichetat-o frumoasa Hortensia pe rivala care i-a sedus și furat bărbatul.
A doua oară s-a însurat cu „ciripitoarea” lui Hitler
Viața privată a lui Octavian Goga poate constitui (și) tema unui roman de spionaj. Lăsăm din nou verbele iuți în seama profesorului Paul Cernat „Căsătoria din 1921 cu soprana Veturia Triteanu, fostă Mureșan, amor juvenil oficializat târziu, după divorțurile ambilor, a fost făcută responsabilă, în investigațiile nepotului-scriitor Mircea Goga (profesor la Sorbona), de influențarea negativă a unchiului. Fostă doamnă de onoare a reginei Carmen Sylva, promovată de George Enescu și de fiul lui Wagner la Bayeruth, Veturia a devenit «privighetoarea» și traducătoarea autorizată a lui Adolf Hitler, apropiată (și) de Ion Antonescu, bănuită de afilieri secrete multiple”. Cariera de agentă a Veturiei n-avea însă să fie frântă de întoarcerea armelor. Dimpotrivă. „Racolată de sovietici (și ca fostă nașă de cununie a lui Petru Groza), doamna Goga a căzut în picioare după 1945, îngrijindu-se (până la moartea sa din 1979) de gestionarea castelului Ciucea - devenit, prin intervenția lui Gh. Maurer și C. Daicoviciu, muzeu & mausoleu - al soțului”, precizează Paul Cernat.
Trai pe picior mare
Domeniul de la Ciucea a fost cumpărat de Octavian Goga în 1920 de la Bontza Berta, văduva poetului maghiar Ady Endre. Valoarea tranzacţiei a fost de 280.000 de coroane, bani pe care Goga i-a împrumutat de la Banca Agricolă. În castel, reconstruit în perioada interbelică de poetul român, se află astăzi Muzeul „Octavian Goga”, care adăpostește, printre altele, o bibliotecă ce numără 6.000 de volume. Grădina păstrează mausoleul soților Goga și o bisericuță veche (secolul al XVI-lea) din lemn adusă aici de cel de-al 37-lea premier al României.
141 de ani s-au împlinit la 1 aprilie 2022 de la nașterea lui Octavian Goga, la Rășinari, Sibiu
Țara aceasta a înghițit destule rușini în trecutul ei zbuciumat. Nu știu însă să fi fost cândva pe tronul Munteniei sau al Moldovei o curvă de stradă de soi ovreiesc”, Octavian Goga, poet și politician
6.000 de volume se găsesc în biblioteca lui Octavian Goga din castelul de la Ciucea, Cluj
44 de zile a durat mandatul de premier al lui Octavian Goga (28 decembrie 1937-11 februarie 1938)
