Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Încercând să cumpere pur și simplu loialitatea liderilor ucraineni și să supună astfel țara de la granița României, noii stăpâni ai Rusiei s-au folosit de slăbiciunile oamenilor din posturile-cheie, oferindu-le bani, putere și protecție la cel mai înalt nivel.
La scurt timp după ce Viktor Iușcenko a preluat funcția de președinte al Ucrainei, iar Iulia Timoșenko - pe cea de prim-ministru, Rusia lui Putin a intrat în alertă maximă. Și asta pentru că perechea de la Kiev era considerată de gulerele albe din KGB interfața intereselor SUA în spațiul ex-sovietic. Cum impunerea unui candidat pro-Rusia, Viktor Ianukovici, eșuase, iar Revoluția Portocalie prinsese avânt, oamenii lui Volodia au trecut la planul de rezervă: șantajul economic - prin (de)reglarea prețurilor la gazele naturale rusești, de care Ucraina era dependentă - și compromiterea, prin mite colosale, a liderilor Revoluției Portocalii, mișcarea prooccidentală care se înfiripase la începutul anilor 2000 și crescuse rapid într-o forță politică în măsură să dețină puterea la Kiev. Și cum afacerile cu gaze naturale și petrol au fost dintotdeauna un mijloc sigur de îmbogățire pentru parveniții Rusiei, fie ea imperială, bolșevică, comunistă sau postcomunistă, silovikii din KGB au creat peste noapte o companie (RosUKREnergo, firmă cu sediul în orașul elvețian Zug, condusă de directori cu grade de ofițeri KGB) parteneră cu firma de stat Gazprom, au pus în spatele ei intermediari de încredere și au folosit-o inclusiv ca instrument manipulator în jocurile politice de la Kiev, de maxim interes pentru Rusia. Pentru că, da, Ucraina - țară pe teritoriul căreia se află încă mai bine de un sfert din conductele de gaze și de petrol rusești care alimentează Occidentul în schimbul miliardelor Germaniei, Franței sau Belgiei - a fost una dintre cele mai prețioase republici-satelit ale Uniunii Sovietice, apoi ale Federației conduse de Putin.
Două fire scurte: SUA și Germania
Dar să desfășurăm istoria operațiunii prin care Kremlinul a forțat (re)alinierea Ucrainei la politicile impuse de noul țar. Atacul a fost lansat în 2005, cu patru ani înainte să expire contractul comercial care stipula că Rusia se angaja să ofere Ucrainei gaze naturale la prețul de 50 de dolari pentru 1.000 de metri cubi. Un preț derizoriu, bineînțeles, doar că atunci când fusese parafată această înțelegere, Kievul nu mișca în front. Cum Ucraina se orientase între timp spre Vest, venise vremea ori să fie redirecționată spre Moscova, ori să fie pusă cu botul pe labe (cu orice preț, după cum se poate observa astăzi). Așadar, ucrainenii au fost invitați la Moscova pentru a reînnoi înțelegerea în privința gazelor naturale. Oficial, le-a fost propus un preț usturător pentru mia de metri cubi, neoficial, în culise, șeful de cabinet al lui Putin, Dmitri Medvedev, i-a prezentat lui Oleh Ribaciuk, șeful de cabinet al lui Viktor Iușcenko, o combinație prin care ambele părți ar fi câștigat sume colosale vânzând gaz mult mai ieftin din Turkmenistan amestecat cu gaz rusesc. Toată afacerea urma să se deruleze prin intermediul companiei RosUKREnergo, evident. Convins că Iușcenko va spune pas acestor practici vechi de corupție, Ribaciuk a revenit acasă, unde președintele țării l-a însărcinat să-i contacteze pe liderii Americii și ai Germaniei, principalii susținători ai Ucrainei, pentru a verifica disponibilitatea acestora în cazul unei crize energetice cauzate de ruperea punților economice cu Rusia.
O dublă lovitură
„Reprezentanții Departamentului de Stat al SUA și cei ai Ministerului de Externe al Germaniei ne-au transmis după două săptămâni că nu vom fi sub presiune, ne vor sprijini”, avea să dezvăluie Oleh Ribaciuk în cadrul unui interviu acordat în 2018 jurnalistei de investigații Catherine Belton (autoarea studiului „Oamenii lui Putin. Cum a recuperat KGB-ul Rusia și apoi a atacat Occidentul”, Editura Litera 2022). Mulțumit și convins că președintele Iușcenko nu va ceda presiunilor Rusiei, Ribaciuk și-a luat familia și a plecat să petreacă sărbătorile de iarnă în Slovenia. Oleh se relaxase însă prea devreme, subestimând totodată antenele KGB-ului. În prima zi a noului an, când a deschis televizorul pe canalul CNN, a rămas cu gura căscată: Rusia tăiase pur și simplu alimentarea cu gaze naturale, lăsându-i pe ucraineni să tremure de frig și paralizându-le activitățile economice. Mai mult, cum prin Ucraina treceau și conductele care aprovizionau Occidentul, criza a lovit și aici. Printr-o simplă strângere de robinet, Putin reușise o dublă lovitură. Destabilizase neascultătoarea Ucraina și dăduse un avertisment dur Vestului obraznic: „Nu ajutați Kievul, nu vă amestecați în treburile noastre, altfel veți avea de suferit!”. Mesajul lui Volodia a fost recepționat și înțeles, așa că a doua zi, fix la ora 15.00, robinetul a fost redeschis.
Șmecheria
„Fără ca Ribaciuk să știe - consemna cercetătoarea Catherine Belton în lucrarea citată anterior -, Viktor Iușcenko tratase în paralel cu rușii și acceptase până la urmă condițiile impuse de la Kremlin. Compania RosUKREnergo urma să primească monopolul asupra tuturor tranzacțiilor cu gaze naturale furnizate Ucrainei și accesul la jumătate din rețeaua de distribuție internă a acestei țări. Acordul mai permitea Rusiei să vândă Ucrainei gaze la preț mărit, la fel ca tuturor statelor din Vest -, de 230 de dolari per 1.000 de metri cubi -, doar că gazele rusești urmau să fie amestecate cu cele din Asia Centrală, din Turkmenistan mai exact - mult mai ieftine”. Mormanele de bani obținute prin acest artificiu ilegal aveau să intre în buzunarele băieților deștepți. Apoi, Rusia își spăla onoarea, arătând lumii întregi că vindea Ucrainei gaze naturale cu preț mărit. Aiurea! „În urma combinării gazelor rusesc și turkmen, ucrainenii ajunseseră să plătească 230 de dolari pentru o mie de metri cubi doar în acte, în realitate achitând 95 de dolari pe o mie de metri cubi”, devoala Catherine Belton în ancheta sa dedicată lui Putin. Folosindu-se de conflictul înghețat cu Ucraina, Rusia mărise practic prețul carburanților pentru clienții din Vest, demonstrându-i lui Iușcenko, reprezentant al unui popor care avea privilegiul de a plăti mai puțin, cât de utilă era alianța cu „fratele mai mare”.
Divide et impera
„Niciuna dintre aceste acțiuni nu corespundea idealurilor Revoluției Portocalii, care căutase să transforme Ucraina într-o țară cu o economie mai transparentă, în stil occidental. Cei de la Gazprom au susținut ulterior că au calculat prețurile gazelor potrivit formulelor de piață. Dar a folosit vreodată Rusia formule de piață în economie? A apelat doar la strategii politice când a stabilit prețurile la energie. Cum se poate explica altfel faptul că Belarusul plătește și astăzi doar 49 de dolari pe mia de metri cubi de gaz rusesc?”, se revolta Oleh Ribaciuk în interviul oferit Catherinei Belton în 2018. Acordul semnat de președintele Viktor Iușcenko cu Rusia fără ca propriii aliați politici să aibă cunoștință a semănat haos și discordie în guvernul ucrainean. Premierul Iulia Timoșenko, adversară îndârjită a schemelor comerciale propuse de Kremlin, s-a zbătut în van să anuleze înțelegerile parafate pe ascuns de președintele său, fiind copleșită chiar de presiunile exercitate de acesta, dar și de cele ale ministrului energiei și ale directorului companiei de stat ucrainene Naftogaz. Băieții deștepți, amețiți de miliardele Rusiei, câștigaseră.
Citește pe Antena3.ro
Combinațiile fratelui lui Iușcenko
„S-a aflat ulterior că, încă înainte de a-l trimite pe Ribaciuk la Moscova, Iușcenko avusese convorbiri de taină cu un bărbat pe nume Dmitri Firtaș, un comerciant de gaze naturale ucrainean, în vârstă de 40 de ani, care deținea în secret, dar cu binecuvântarea Kremlinului, cea mai mare parte din restul de 50% din acțiunile RosUKREnergo (n.r. - celelalte 50 de procente erau deținute de Gazprom)”, comenta Catherine Belton. Mai departe: „Se pare că Iușcenko - specula Belton - fusese cumva compromis în cursul afacerii. Suspiciunile lui Ribaciuk priveau relațiile strânse pe care Firtaș le cultivase cu fratele lui Viktor Iușcenko și cu un om de afaceri sirian apropiat de familia președintelui ucrainean”. „Nu se poate dovedi asta. Dar este singurul motiv pentru care acel acord ar fi putut fi aprobat”, opina, la rândul lui, Oleh Ribaciuk, fostul șef de cabinet al lui Iușcenko. Iulia Timoșenko a spus-o și mai răspicat: „Fără corupție era imposibil să se ajungă la o asemenea înțelegere”.
Rocada premierilor
„Din momentul semnării contractului propus de Kremlin lui Iușcenko, coaliția prooccidentală din Ucraina a devenit tot mai divizată, iar țara a fost aruncată într-un haos politic. Parlamentul a dat un vot de neîncredere în guvern și pe măsură ce se apropiau alegerile parlamentare din martie 2006 candidatul prezidențial prorus Viktor Ianukovici, fost premier alungat de la putere de Revoluția Portocalie, și Partidul Regiunilor, pe care-l conducea, se aflau iarăși în ascensiune” - nota cercetătoarea Catherine Belton în lucrarea care a făcut-o celebră.
Vis spulberat
În completare: „Deja slăbit de conflicte și de criza economică, Viktor Iușcenko și-a văzut poziția și mai șubrezită din cauza acuzațiilor de corupție legate de acordul pentru gazele naturale furnizate de ruși. În august, după luni de dueluri politice, Ianukovici, omul Rusiei, a fost numit premier în locul Iuliei Timoșenko. Visul Revoluției Portocalii din Ucraina de a construi legături economice și politice mai strânse cu Europa părea să fi luat sfârșit, la doar un an după ce începuse”. Altfel spus, operațiunea „Mânjirea președintelui” fusese îndeplinită.
„Întotdeauna a existat un mecanism corupt care a permis ambelor părți să obțină sume imense în bani lichizi”, Oleh Ribaciuk, fost șef de cabinet al lui Viktor Iușcenko (președinte al Ucrainei)
„Fără corupție era imposibil să se ajungă la o asemenea înțelegere”, Iulia Timoșenko, fost premier al Ucrainei, despre înțelegerea dintre Putin și Iușcenko privind furnizarea de gaze naturale rusești Kievului
„Pentru a se asigura că Ucraina nu va fi condusă de o alianță prooccidentală, rușii au încercat să o corupă prin toate mijloacele”, Oleh Ribaciuk
„Iușcenko a fost primul președinte ucrainean care nu primise undă verde de la Moscova, ceea ce l-a înfuriat pe Putin”, Oleh Ribaciuk
