Opiniile analistilor

"Este extrem de dificil sa faci un comentariu pertinent, deoarece asistam la una din cele mai mari tentative de manipulare a presei romane, asemantoare celei cu teroristii din 1989. Adevarul despre ce se intampla il stiu numai oficialitatile la nivel inalt, iar ele nu au nici un interes sa spuna adevarul, deoarece s-ar putea ca la un moment dat acest adevar sa contravina politicii externe la cel mai inalt nivel. Astfel ca presa romana va fi obligata sa se descurce pe cont propriu, un lucru extrem de dificil. Pe de o parte, nu are forta economica necesara pentru a actiona pe cont propriu, iar, pe de alta parte, o mare parte a ei e interesata sa dea publicitatii numai comunicatele oficiale si manifestarile de ingrijorare si ofertele de ajutor ale tot felul de organizatii de doi lei, care pretind ca vor merge in Irak si vor rapune pe islamisti ca sa elibereze pe cei trei colegi ai lor. Acesta este spectacolul, asadar nu pot decat sa comentez pe marginea unor ipoteze. Este clar, deocamdata, ca nu avem de a face, cel putin oficial, cu o revendicare pe motive politice, deci in legatura cu prezenta noastra in Irak. Chiar si daca nu o sa apara o anuntare oficiala a acestei revendicari sau daca presa nu va descoperi cu forte proprii adevaratul mobil, care poate fi si cel politic, totusi afacerea atrage atentia romanilor asupra prezentei noastre in Irak si, indiferent de ce vor spune partidele politice, de ce va spune presa, multi dintre ei vor face o legatura, chiar daca nu corecta, intre prezenta noastra in Irak si ce li se intampla celor trei jurnalisti.

Daca se va anunta oficial o rascumparare, vom asista la un spectacol pur romanesc de oferte neintrecute, probabil ca sunt foarte multi oameni de afaceri care nu vor sa ajunga la Rahova si probabil vor incerca sa pluseze, oferind si averea, familia si barca cu motor pe care o au pentru salvarea celor trei jurnalisti. Din acest punct de vedere, daca va fi vorba de o rascumparare, vom asista la o intrecere a politicienilor romani, a oamenilor de afaceri si chiar si a unor jurnalisti pentru a dovedi ca ei sunt patrioti si solidari cu jurnalistii. Dar, oricum, asa cum a aratat si experienta altor tari, Romania va fi obligata sa dea si, avand in vedere ca, in general, guvernul roman are bani atunci cand e nevoie pentru politica lui, probabil ca se vor gasi.

Desi rezultatul sondajului CURS arata ca romanii nu sunt de acord cu prezenta Romaniei in Irak, aceasta afacere, acest incident, inclusiv posibilitatea de revendicare politica a rapirii, nu va afecta imaginea sau capitalul electoral al presedintelui Basescu, deoarece in Romania toate partidele, inclusiv Romania Mare, sunt proamericane, nu indrazneste nimeni sa critice prezenta noastra in Irak, societatea civila este si ea de partea acestui razboi, si singurul pericol il reprezinta presa, il reprezinta liderii de opinie care ar putea sa ridice semne de intrebare in legatura cu prezenta in Irak, dar in legatura cu asta, si aici banuiesc ca s-au luat masuri pentru ca presa sa se pronunte mai putin. As adauga totusi, ca jurnalist lucid, ca nu putem exclude si ipoteza unui accident, care nu are nici o legatura cu rapirea, sa fie pur si simplu o exploatare de imagine. Nu putem exclude pana la ora actuala nici o ipoteza, inclusiv aceea ca nu e vorba de o rapire, poate e vorba numai de o ratacire. Deocamdata trebuie sa lansam si aceasta ipoteza, pentru ca sa nu devenim ridicoli maine sau poimaine cand vom afla adevarul".

"Asa cum arata lucrurile acum in privinta celor trei compatrioti, nu se poate preciza daca ratiuni politice sau economice au stat la baza acestei rapiri, nu stim care e miza. Se vorbeste de un om de afaceri irakian care le-a inlesnit deplasarea, se vorbeste de jurnalistul acela irakian care i-a insotit cateva zile, de faptul ca au mai putut da niste telefoane, aici avem de a face asa, la prima vedere, cu o constelatie in care s-ar putea vorbi si de o rapire pentru rascumparare, care are la capatul ei cererea unei rascumparari sau plata ei. Noi trebuie sa fim totusi realisti, Romania nu este perceputa ca o tara cu posibilitati economice importante, in care rascumpararea sa fie una din solutiile la indemana, totusi e o tara saraca. Daca totusi Romania se confrunta cu situatia in care i se cere o rascumparare pentru eliberarea celor trei, trebuie sa plateasca, nu se pune aceasta problema. Problema care se pune se refera la negocieri, la felul in care se stabileste o punte de comunicare intre unii si ceilalti. Problema este daca efectele politice sau militare negative ale acceptarii platii rascumpararii nu vor fi mai nocive decat refuzul platii rascumpararii. Adica continua rapirile, vor continua cererile de rascumparare si nu se intampla nimic, si s-ar putea sa aiba loc accidente si pe traseul eliberarii. Adica "platiti de cate ori va cer, sau ati inceput prin a plati, veti plati si data viitoare". Noi nu suntem America sau Anglia, care refuza orice discutie cu teroristii.

Romania este pentru prima data in situatia de a-si apara compatriotii cazuti intr-un astfel de conflict in care a intrat voluntar, in care ramane voluntar in urma unui act de vointa politica si trebuie sa actioneze in consecinta. Deci ar trebui sa nu lege niciodata posibilitatea rascumpararii cu cea a continuarii ramanerii, atata vreme cat doreste asta, in teatrul respectiv de operatiuni. Pe de alta parte, Guvernul are datoria ca la prima incercare de acest fel, pentru ca e prima drama de acest fel pentru noi, sa tina cont de faptul ca nu isi poate permite sa afirme "nu tratez cu teroristii, raman acolo pana la capat, orice ar fi".

Nu cred ca rapitorii ziaristilor romani stiau ca Basescu, care a facut misiunea asta in secret, era in Irak. Nu vad nici o legatura, in definitiv si Iliescu, si Nastase au fost acolo si nu s-au mai intamplat rapiri. Este vorba de o operatiune, o campanie de intimidare care exista intr-un astfel de teatru. Cum bine stim, riscul acesta de a fi rapiti este imens pentru ziaristii de la fata locului, si mai ales din tari care au legatura cu interventia in Irak. Nu stiu in ce masura astfel de plecari ale ziaristilor romani in Irak sau Afganistan nu au si o coordonare a serviciilor de informatii ale armatei, a serviciilor secrete, a oamenilor care pot sa le spuna ziaristilor inainte de a pleca, sa le faca un miniinstructaj: mergeti acolo, parcela respectiva e sigura in ceea ce ne priveste etc. Ar trebui sa fie asa ceva, pentru ca acum, cand e vorba de negocieri cu rapitorii, care pot fi sau nu teroristi, oricum serviciile secrete vor fi antrenate.

Cu cat stia mai multa lume de ei in Irak, fie oameni de afaceri irakieni, fie ziaristul acela irakian, despre care se spune ca i-a insotit cateva zile, cu atat exista un risc de legaturi in afara grupului cu oameni care se ocupa cu asa ceva. Mai stia cineva in afara de conducerile posturilor respective si de omul de afaceri irakian ca baietii astia cu fata se pregatesc sa mearga in Irak cinci zile si ca locuiesc la hotelul acela? Ar fi fost bine sa mai stie. Cred ca de la un punct incolo prezenta Romaniei in Irak este in sine o tinta pentru teroristi si pentru rapitori. Cel putin acest "orgoliu" sa ni-l asumam. E vorba de un act politic voluntar care tine de participarea militara pe termen lung, exista riscuri, un pret, care trebuie platite si asumate. Din pacate, si astfel de episoade fac parte din acest pret", ne-a declarat analistul politic Emil Hurezeanu.

"In primul rand trebuie sa spun ca o cunosc pe Marie Jeanne Ion, si de aseara de cand am auzit despre rapire stiind ca ea este acolo am fost foarte ingrijiorat. Mi se pare ca pentru prima data problemele astea devin ale noastre, pana acum ele erau mai degraba fapte diverse, undeva dintr-o zona de conflict indepartata. E trist ca niste ziaristi care isi exercitau meseria au fost rapiti. Nu stiu, si ignor motivul pentru care s-a intamplat lucrul acesta, economic sau politic. Mi se pare foarte grav ca nu au fost lasati sa-si faca datoria. Pe de alta parte, in contextul dat, pentru ca este un context, noi discutam despre aceasta rapire intr-un context: Traian Basescu se intoarce din vizita fulger, secreta in Irak si in Afganistan, si dupa ce CURS a dat publicitatii sondajul de opinie de ieri, in care era si intrebarea referitoare la acordul fata de razboiul din Irak. Mi se pare ca aceasta chestiune repune pe tapet cu dramatism problema participarii noastre in Irak, si obliga clasa politica la o comunicare mult mai clara, mult mai coerenta in aceasta directie care a lipsit pana acum. Eu am facut o comparatie, romanii sunt probabil azi mai degraba de acord cu interventia, decat erau in urma cu doi ani, dar pana la urma ceea ce este important este sa se comunice. Comunicarea a lipsit, ei si-au ales informatiile de aici, de colo, iar jurnalistii au trebuit sa suplineasca aceasta lipsa de comunicare, iata riscandu-si viata. In general, rapirile acestea se termina cu plata unor despagubiri, a unor recompense, dar nu intotdeauna. Nu stim cat de grava este situatia in Irak, si ca putem tolera lucrul acesta. Cred ca trebuie facute presiuni energice aspura autoritatile publice pentru a se face toate eforturile pentru a-i elibera pe jurnalisti. Nu stiu cum vor proceda autoritatile in cazul in care se va cere o rascumparare. Dar cred ca ar trebui sa se inspire de la metodele pe care celelalte state le-au avut in situatii asemanatoare. Avem exemple foarte clare. Recent este vorba despre situatia jurnalistei de la Il Mesagero care a fost luata ostatica pe 4 februarie si apoi este vorba de Florence Aubernas de la ziarul francez Liberation care a fost luata ostatica pe 5 ianuarie. De fiecare data autoritatile au incercat sa se implice, se pare ca pentru cei doi jurnalisti francezi care au fost eliberati spre sfarsitul anului trecut au existat despagubiri. Pana la urma nu conteaza metoda, important este ca acesti oameni sa fie eliberati, si nu cred ca vietile umane pot sa fie puse la indoiala. Nu cred ipoteza ca ar fi vorba de o reglare de conturi, si nu vad de ce ar fi vorba de o reglare de conturi care priveste ziaristi romani. Ziaristii romani nu au nici un fel de implicatie acolo, si daca ar fi vorba doar de rapirea unor ziaristi romani ar fi ceva curios, dar ziaristi occidentali sunt rapiti acolo destul de des si citeam de exemplu ca ziarista italiana Giuliana Sgrena care plecase cu iluzia ca ar putea sa faca jurnalism acolo a suferit o deceptie foarte mare pentru ca teroarea rapirilor exista, este reala. Irak este zona cea mai periculoasa pentru ziaristi. Nu cred ca exista libertate si democratie fara libertatea de informare si oamenii acestia se duc acolo pentru a-si face meseria, si o fac cu dedicatie. Ei nu o fac doar pentru ca este ceva spectaculos, o fac pentru ca in felul acesta ei cred ca pot sa traseze niste informatii, si sigur spera sa nu ajunga in situatia aceasta dramatica de a fi luati ostatici. As mai face o precizare, si anume ca ostatici au fost luati nu numai romanii ci si ghidul lor irakian, pentru ca mi se pare ca ar fi o dovada de segregare sa facem deosebirea intre romani si irakianul care era sofer si care era interpret, si a fost si el luat ostatic", a declarat analistul politic Cristian Parvulescu.