Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În prima parte a anului 1990, România a avut parte de diverse manifestări ale violenţei, de la conflicte intersociale, conflicte interetnice până la vendete politice. Îi mai lipsea o revoltă împotriva autorităţilor, cu ostatici, ca-n acţiunile teroriste din Orientul Apropiat sau de aiurea. S-a întâmplat la Săpânţa, în comuna celebră pentru Cimitirul Vesel.
În iulie 1990, localitatea a ajuns un sat fără câini, cum spune înţelepciunea populară. Primarul era anchetat la Sighetul Marmaţiei, poliţistul venit în misiune de la "centru", luat ostatic, iar sediul Primăriei, ocupat de săteni.
Din cauza politicii, comuna se împărţise în două, în funcţie de simpatiile pentru primarul Toader Steţca, instalat după Revoluţie. Unii jucau rolul "ceauşeştilor", iar alţii al "democraţilor". În zorii democraţiei originale, duşmanii "organului" local au simţit că sosise momentul răfuielii. Aşa că au trimis la "judeţ" fel de fel de denunţuri despre nereguli în comună. Autosesizat, locotenentul Nicolae Radu, la datorie, s-a deplasat la "faţa locului". În încercarea de a aduna probe, i-a contactat mai întâi pe miliţienii locali (deveniţi poliţişti peste noapte). Temerarul locotenent a făcut atunci cunoştinţă cu aprigii locuitori maramureşeni. Sub privirea sergentului major Gheorghiu, de la postul Săpânţa, Steţca şi adepţii săi i-au aplicat o sfântă mamă de bătaie, care s-a soldat, conform certificatului medical, cu opt-nouă zile de îngrijire. Scandalul a intrat astfel sub incidenţa legii, iar Procuratura a emis mandat de arestare pe numele primarului, care a fost reţinut pentru cercetări la Sighetul Marmaţiei, la 13 iulie 1990.
Şi atunci, ceea ce era un incident local, undeva în nordul României, s-a transformat într-un scandal de notorietate naţională, care a ţinut zile la rând capul de afiş al presei.
Tabăra localnicilor pro-Steţca a declanşat... răscoala. Mai întâi au blocat Şoseaua Sighetul Marmaţiei - Satu Mare (DN 19), care trecea prin Săpânţa. În mijlocul satului s-a construit o barieră, cu un peridoc şi lemne. Turiştii care străbăteau ţara Maramureşului au fost astfel blocaţi, inclusiv un autobuz cu 40 de copii, ameninţaţi cu sechestrarea, cu greu eliberaţi la insistenţele "judeţenei".
Unul dintre pasageri a fost însă mai puţin norocos. Maiorul Petre Roman, angajat al Centrului Militar Oradea, care călătorea împreună cu fiica sa, a fost reţinut de "răsculaţi". Să-i fi atras epoleţii sau numele nefericitului? Greu de spus. Cert este că ofiţerul a devenit moneda de schimb pentru eliberarea lui Toader Steţca.
A doua zi, o delegaţie formată din general-maior Petre Teacă (comandantul Trupelor de Grăniceri), general-maior Iulian Medrea (adjunct al Inspectoratului General de Poliţie), Anton Pop (primarul judeţului Maramureş), Octavian Cioltea (procuror) a sosit la negocieri. Locul de întâlnire, grădiniţa. Părţile au dat, fiecare, câte un semn de bunăvoinţă. Cu un tractor, locuitorii au distrus bariera, eliberând traficul.
Între timp, Primăria a fost ocupată de 300 de "răsculaţi" care aşteptau oficialităţile la discuţii. Când şi când, aşa cum în vechime, în timpuri de restrişte, preotul trăgea clopotele bisericii, la orice semn se declanşa în sat alarma antiaeriană. În zgomotul ei asurzitor s-a purtat dialogul, fără rezultate. În căutarea ostaticului au pornit echipe mixte de poliţişti, grăniceri şi soldaţi, dar raidurile lor au fost respinse cu pietre. A urmat o retragere "strategică" la pichet, cartierul general al autorităţilor venite subit la Săpânţa. Cei şapte răniţi au fost oblojiţi, în timp ce negociatorii au plecat la Sighetul Marmaţiei.
Demne de un scenariu al unui captivant film de acţiune, evenimentele de la Săpânţa au inclus şi o evadare. A maiorului sechestrat, desigur. Profitând de starea de euforie (să nu zicem ebrietate) a paznicilor săi, Petre Roman a fugit în noaptea de 15-16 iulie. Fără ostatic, localnicii au acţionat din nou, prin ocuparea şoselei. Alţi bani, altă distracţie. Şi mai ales alte negocieri. În lunile următoare, săpânţenii s-au mai răsculat de două ori, în sprijinul primarului lor, cercetat în continuare pentru faptele sale dovedite sau imaginare.
Cazul Steţca, scandal cu iz politic
"Răscoala" de la Săpânţa a avut şi un substrat politic. Subiectul scandalului, Toader Steţca, se afirmase încă din 26 decembrie 1989, când a fost ales preşedinte al Frontului Salvării Naţionale din Săpânţa. În februarie 1990 a fost ales primar. Pus pe fapte mari, a dizolvat CAP-ul şi a împărţit locuitorilor pământurile, animalele şi horinca din depozite. Livada însă a fost lăsată la discreţia animalelor.
Conform declaraţiilor sale ulterioare, Steţca ar fi descoperit în actele Primăriei diverse nereguli financiare - sume neacoperite în contabilitate, pensii sustrase. Intrat în conflict cu "foştii" de la "judeţeană", rămaşi de pe vremea "împuşcatului", a devenit un simpatizant al opoziţiei "noului regim". S-a afirmat inclusiv în Piaţa Universităţii, unde a luat cuvântul împotriva "neocomunismului". Tabăra adversă îi reproşa controversatului primar Citroën-ul pe care şi-l "trăsese" de la "ajutoare", alungarea medicului şi preotului din localitate, convocarea unor şedinţe în miezul nopţii, împărţirea incorectă a loturilor de pământ. Purtat din anchetă în anchetă, a fost condamnat la câteva luni de închisoare. Permanent şicanat de autorităţi, a părăsit România în 1992, stabilindu-se în Franţa.
