Poliţistul dispune, procurorul se supune

O chema Elvira Loredana Ghioca, dar toată lumea o striga Bianca. Avea 9 ani şi a dispărut de acasă la 21 februarie 2007. Ieşise la joacă, împreună cu fratele ei, în faţa blocului din Berbeşti, judeţul Vâlcea, unde locuia cu părinţii. Au trecut trei ani de atunci. În tot acest timp, anchetatorii au căutat-o în străinătate, fiind convinşi că a fost victima unei reţele de trafic de persoane. Tot acolo o cred şi acum, chiar dacă nu au nici un indiciu clar. Şi, paradoxal, nu verifică nici o altă pistă, pentru că "nu există indicii că ar fi în altă parte".

Bianca şi fratele ei îşi petreceau aproape fiecare zi la bunica lor, în satul Slăveşti, la nici 1 kilometru de cartierul de blocuri în care locuiau părinţii. Bătrâna îşi reproşează şi astăzi faptul că n-a luat-o cu ea în ziua în care a dispărut. "Am plecat la Vâlcea, la spital, la omul meu, şi copiii i-am lăsat la mamă-sa. Dacă o luam pe Bianca cu mine, nu mai dispărea", suspină Elena Mircea.

Ultima dată, mama a văzut-o în părculeţul din faţa blocului. Apoi, a crezut-o plecată la bunica. Abia a doua zi, în dimineaţa de 22 februarie 2007, familia Biancăi a realizat că fetiţa nu-i nici la părinţi, nici la bunici şi a anunţat Poliţia.

Comisarul-şef Valeriu Piron din cadrul IPJ Vâlcea spune că, imediat ce s-a primit sesizarea, "tot Serviciul Investigaţii Criminale s-a pornit spre Berbeşti". Pe lângă ei, poliţişti din Berbeşti, Horezu şi Bălceşti, jandarmi, pompieri şi gardieni publici au pornit în căutarea fetiţei. "Am constituit echipe mixte cu poliţist, pompier, jandarm, gardian şi, pe baza hărţii oraşului, s-au luat la scotocit scări de bloc, subsoluri, bazinele de apă de peste calea ferată, curţi, albia râului Tăria. În aceeaşi zi am adus şi câini, dar n-au fost rezultate, mai ales că părinţii ne-au anunţat dispariţia copilei abia a doua zi. De jur împrejur, pe o rază de 4 km, am intrat în fiecare curte şi am căutat în fiecare şură şi pod, şi spre Bălceşti, şi de la Bălceşti încoace", explica, anul trecut, comisarul-şef Piron.

Conform anchetatorilor, ultima persoană care a văzut-o pe Bianca este o profesoară pensionară din Berbeşti. Femeia le-a spus poliţiştilor că s-a întâlnit cu fetiţa în după-amiaza zilei de 21 februarie 2007, între 16:30 şi 17:15, la aproape 100 de metri de calea ferată ce trece prin Berbeşti. Poliţiştii spun că, din locul unde a fost văzută ultima dată, Bianca mai avea 300-400 de metri până la casa bunicii. Unde n-a mai ajuns.

Anul trecut, poliţiştii vâlceni spuneau că ancheta este concentrată pe pista răpirii. Erau convinşi că fetiţa a fost luată de unul dintre grupurile de ţigani din Berbeşti sau din împrejurimi, care fac frecvent drumuri în Italia şi Spania, şi dusă acolo la cerşit. Nu i-au exclus din cercul de suspecţi nici pe părinţi, pentru că în Berbeşti oamenii au vorbit luni de zile despre "vânzarea" Biancăi la ţigani. Înfuriată de aceste ipoteze, bătrâna Elena Mircea le-a cerut anchetatorilor să supună toată familia la testul poligraf. Cu toţii l-au trecut.

În afara informaţiilor pe care le au despre îndeletnicirile internaţionale ale grupărilor de ţigani, anchetatorii nu au nici un indiciu care să-i lege pe aceştia de dispariţia Elvirei Ghioca. Nici măcar experienţa nu le-a oferit vreun caz de copil răpit de pe stradă şi dus la cerşit. Toţi minorii români găsiţi în străinătate pe străzi şi repatriaţi s-a dovedit că au plecat fie din proprie iniţiativă, fie au fost trimişi de părinţi. Această evidenţă nu-i descurajează însă pe cei care se ocupă de dosarul Elvirei Ghioca.

"Încă verificăm informaţii din această zonă de lucru. Ancheta nu stagnează, n-am stat pe loc nici o clipă. Dar e un volum foarte mare de muncă informativă. Se ţine legătura cu ofiţerii noştri din Italia şi Spania şi este căutată şi acolo", spune comisarul-şef Valeriu Piron.

"Aţi scris că pierdem vremea cu ţiganii, dar să ştiţi că am avut chiar anul trecut un caz asemănător cu ăsta, în care am reuşit să găsim copilul", se laudă şeful de la Investigaţii Criminale. Detaliază. "În 2009 am avut o fată de 14-15 ani dispărută din Alunu. Asta e lângă Berbeşti. Am audiat un grup de ţigani şi, după trei zile, fata a fost adusă înapoi din Italia, unde o duseseră", explică el. "O luaseră de pe stradă? Fusese răpită?", întrebăm. "A, nu! Plecase de bunăvoie... Dar au adus-o înapoi", zice comisarul-şef Piron. Sigur, "perfect similar" cu cazul Ghioca. 

Ţiganii despre care poliţiştii spun că fac trafic de persoane au fost testaţi toţi cu aparatul poligraf. Nici unul dintre ei nu a fost depistat nesincer. Şi totuşi, întreaga muncă a anchetatorilor se concentrează, de trei ani, pe ipoteza răpirii şi a traficului. "Pentru altceva nu există indicii! Dacă era moartă, apărea pe undeva!", zice comisarul-şef Piron.

Teoretic, la cazul Ghioca poliţiştii nu lucrează de capul lor. Dosarul de dispariţie s-a transformat într-un dosar penal la trei luni după dispariţie. La 17 mai 2007 a fost începută urmărirea penală "in rem" pentru infracţiunea de lipsire de libertate. În această situaţie, cercetările ar trebui coordonate de un procuror. Practic însă, nimeni de la Parchetul Horezu, unde este arondat Berbeştiul, n-a văzut ambele volume ale dosarului.

După ce s-a plimbat de la un procuror la altul, pentru că la Horezu era un grav deficit de cadre, cazul Ghioca a ajuns la Dan Marian Pena. Acesta l-a preluat la mijlocul lui 2008, însă la jumătate de an de atunci, poliţiştii de la IPJ Vâlcea spuneau că "procurorul a citit scheletul dosarului, că dacă nu ştia despre ce e vorba, nu putea să susţină cererile noastre de mandate în faţa instanţei". Anul acesta, comisarul-şef Valeriu Piron recunoaşte, tranşant, că "dosarul e la noi, procurorul nu cred că a citit nici şase file din el".

Când i-am solicitat să declare ce eforturi face pentru găsirea fetiţei dispărute, procurorul Dan Marian Pena ne-a spus că nu poate discuta cu noi. Ne-a îndrumat însă, amabil, către purtătorul de cuvânt al Parchetului de pe lângă Judecătoria Horezu - procurorul Lucian Marinescu. Care, după ce ne-a explicat, într-un limbaj de lemn, cum "se efectuează investigaţii în vederea găsirii autorului şi a minorei dispărute", ne-a lovit în moalele capului cu metoda inedită de lucru a procurorului Pena. "Dosarul se află în prezent la IPJ Vâlcea, pentru că poliţiştii propun procurorului diverse acţiuni în anchetă, iar procurorul le prezintă instanţei."

Art. 209 din Codul de Procedură Penală stipulează însă că "procurorul supraveghează urmărirea penală; în exercitarea acestei atribuţii procurorii conduc şi controlează nemijlocit activitatea de cercetare penală a Poliţiei judiciare şi a altor organe de cercetare speciale" (n.r. - sublinierile aparţin redacţiei). Într-un an şi jumătate de anchetă, procurorul Dan Marian Pena n-a condus nimic mai mult decât nişte hârtii din mâna poliţiştilor către instanţă.

De la 1 mai 2010, dosarul Elvirei Ghioca a ajuns pe masa altui procuror - Livia Dumitraşcu. Poliţiştii de la IPJ Vâlcea încă nu ştiu asta. Sunt ocupaţi să "verifice informaţii". Probabil vor afla când vor "dispune" emiterea următorului mandat.

Între timp, bunica Biancăi trăieşte cu o singură speranţă: "Să nu mor până nu o văd acasă. Că mor cu inima grea, că n-am luat-o cu mine-n ziua aia...".

Jurnalul Naţional solicită, pe această cale, Parchetului General verificarea modului în care procurorii de la Parchetul Horezu şi-au îndeplinit sarcinile de serviciu în dosarul Ghioca Elvira Loredana. Cerem, de asemenea, Consiliului Suprem al Magistraturii să analizeze modul în care procurorul Dan Marian Pena a respectat procedurile art. 209 din Codul de Procedură Penală în dosarul Ghioca Elvira Loredana.