Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Despre schimbarile pe care icoana “Maica Domnului Anufiana” le aduce in viata oamenilor nu pot depune marturie. Dar pot vorbi despre schimbarile prin care trece sufletul, vazand-o.
De trei ori am iesit din biserica, gata sa plec mai departe. Si tot de-atatea ori a trebuit sa ma reintorc in fata altarului, atrasa de o nepriceputa chemare. Simteam nevoia sa vad inca o data icoana care nu se lasa deslusita de ochii multora. Si, ajunsa in fata ei, de fiecare data am avut aceeasi senzatie: de inima preaplina de marire si duiosie in fata lemnului sfant, brazdat de rani. Acesta ar trebui sa fie, pana la urma, miracolul fiecarei icoane. Cea despre care se spune ca ar fi fost pictata de Apostolul Luca dupa insusi chipul Maicii Domnului l-a infaptuit, caci, la sute de kilometri departare de ea, inca ii mai simti chemarea...Albita de atingeri
De cateva ceasuri bune sta ingenucheata in stanga altarului si se roaga icoanei. Cand nu mai are nimic de adaugat acestei scrisori catre Ceruri face lungi metanii, ca un post-scriptum cu multumiri. Atinge covoarele tocite din fata naosului cu fruntea, apoi se ridica brusc in picioare, se inchina larg, de trei ori, si iar se arunca la picioarele Maicii. De zeci de ori acelasi exercitiu de pedepsire a trupului nevolnic in fata pacatelor.
O cheama Maria, “multumesc lui Dumnezeu” - adauga ea, cu vocea blanda, si are 45 de ani. De patru ani vine la Dalhauti, pentru a fi aproape de icoana, macar o data pe luna. “Nu pot fara ea, imi explica Maria. Daca trece o vreme fara sa o vad, nu mai am stare. Ma cheama... Sotul meu nu ma intelege, dar cand vreau sa plec, ma rog la Maica Domnului sa-l lumineze si, din senin, il aud ca ma intreaba: ICe faci, nu te mai duci la biserica aia a ta?”. Eu cred ca si asta este o minune... Mie mi-a ajutat mult icoana, mult..., adauga ea, cazuta pe ganduri. Si in sanatate, ca medicii mi-au spus ca am lupus, vedeti - imi arata ea fata - , am fost operata la nas, apoi sufeream si cu inima... De cand vin aici nu mai am probleme cu asta”.
Maria sta la 10 km departare de icoana. Pe ultimii patru ii strabate pe jos, urcand pe dealuri, pana la manastire. “Nu toata lumea se poate apropia de Maica Domnului, imi soptes te ea, incredintandu-mi secretul. Eu am vazut pe cineva caruia i s-a varsat in cap, din senin, candela prinsa deasupra icoanei. Preotul i-a spus ca nu era vrednic sa atinga icoana... Si nu toata lumea o vede cu ochii deschisi, mai spune Maria. Prima oara eu o vedeam cu un singur ochi, acum, multumesc lui Dumnezeu, o pot zari cu amandoi. Numai daca ai credinta, o poti vedea.” E femeie credincioasa Maria, n-ar vorbi cu pacat. Imi mai povesteste ca duminica, zi de sarbatoare, manastirea a fost plina de oameni care s-au perindat prin fata icoanei. Si ca, de atatea atingeri, chipul Sfintei se albise. “Abia tarziu, spre seara, dupa ce lumea plecase, au prins culorile contur...”
“Aceasta este mama ta!”
Icoana nu a lacrimat niciodata. Nu mir curge din ochii Ei, ci o nemasurata iubire care-ti inconjoara sufletul. Maica Domnului tine Pruncul in partea dreapta, spre deosebire de cele mai multe icoane, care au Pruncul in partea stanga. “Toate icoanele Sfantului Apostol Luca il au pe Pruncul Iisus pe dreapta, imi explica maica David Andreea, stareta manastirii. Poate ca Apostolul vazuse ca o mama isi poarta pruncul pe ambele maini, nu-l duce numai intr-o parte.”
Oamenii care o stiu de mai multa vreme vorbesc despre minunile facute de icoana. Vindecari de tot felul de boli. Credinciosii care vin aici spun ca, pana nu de mult, manastirea era plina de bolnavi din toate partile Buzaului, Ialomitei, Focsanilor si Tecuciului, ca sa capete sanatate de la aceasta sfinta icoana. Li se facea Sfintul Maslu, dupa ce isi marturiseau fiecare pacatele. Apoi li se mai citeau rugaciuni si molifte speciale, iar unii dintre cei mai credincios i se vindecau. Ceilalti capatau si ei mangaiere sufleteasca.
“Un fost paznic al manastirii, care acum are vreo 50 de ani, povesteste maica Andreea, suferise in copilarie un accident, era pe camp cu taica’su si a cazut un trasnet aproape de ei si a ramas surd. Fiind mititel, nici n-a mai invatat sa vorbeasca. Si l-au adus aici parintii, caci unchiul copilului era staret la noi. In fiecare duminica, dupa liturghie, ramanea sa se roage icoanei. Trecuse ceva timp cand, intr-una dintre duminici, maicutele il aud pe baiat cum iese strigand din biserica. Isi recapatase graiul.”
Cei care primesc ajutor se intorc la manastire, sa multumeasca icoanei a caror chemare o vor simti toata viata. “Avem o tanara familie din Bucuresti care nu putea avea copii, continua stareta povestirea. Ea pierduse multe sarcini, iar medicii au sfatuit-o sa renunte, ca-si pune viata in pericol. S-au rugat aici, iar acum au un baietel de 2 ani, pe care-l cheama Teodor (ceea ce inseamna Ipurta torul de Dumnezeu”). Vin cu el aici, iar in fata icoanei ii spun: IVezi? Aceasta e mama ta!”. Au avut credinta..
Trei biserici la un loc
Manastirea Dalhauti (situata in judetul Vrancea, langa com. Carligele, la 15 km de Focsani) dateaza inca din secolul XV, cand s-a construit o mica biserica cu hramul “Izvorul Tamaduirii”. Prima data a fost citata ca schit in anul 1625. La cativa metri de prima biserica din caramida se ridica a doua biserica de lemn, cu hramul “Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil”, ridicata in anul 1810. In aceasta mica biserica manastireasca se afla si icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului. Putin mai departe se vad ruinele celui de-al treilea locas sfant. Dupa cutremurul din ‘77, din biserica cu hramul “Sfintii Imparati Constantin si Elena”, ctitorita in 1850, n-au mai ramas decat jumatate din ziduri.... Aici a fost staret, inainte de a pleca la Poiana Marului, Cuviosul Vasile, un mare schimnic, cu o bogata traire spirituala ca si “un mare predicator al culturii “, cum il numea N. Iorga. Manastirea de calugari numara, dupa al doilea razboi mondial, 300 de suflete intru Domnul. In ‘59, cand a inceput prigoana lor, intre chilii mai ramasesera un calugar si un paznic. Inima schitului incepe sa bata din nou in 1986, cand maica Emilia se nevoieste sa traiasca aici. Tot atunci este recuperata si icoana facatoare de minuni de la Muzeul de Arta. In prezent, Manastirea Dalhauti este manastire de maici.
“Da-mi, Doamne, o Dacie albastra!”
Ce dorinte poate implini icoana? “Trebuie sa te rogi cu credinta, cu zidire sufleteasca, spune stareta. Sa nu ceri lucruri lumesti, cum am auzit pe unii: “Ajuta-mi sa castig o Dacie albastra!” sau “Ajuta-mi sa plec in Italia!”. Acestia vad in icoana o loterie... Nu poate interveni Dumnezeu in probleme asa marunte. Uneori, nici nu-i nevoie sa-i ceri ceva, e de ajuns doar sa pomenesti numele tau in acatist. Dumnezeu, care te stie, stie si de ce ai nevoie!”.
Sfinta icoana a fost renumita dintotdeauna si pentru ajutor in caz de seceta. In verile fierbinti, satenii de prin imprejurimi, in frunte cu preotii cereau icoana de la staretul manastirii si o purtau in procesiune prin sate, pe ogoare, peste tot, cu post, rugaciune si molifte de ploaie. Calugarii aveau pregatita intotdeauna o trasura gata de plecare, “trasura Maicii Domnului”. Si intotdeauna Maica Domnului mangaia poporul cu ploi manoase si binecuvintate. Astazi, pentru icoana se face cerere la Episcopie, iar ea este adusa pana la intrarea in oras cu masina. De abia de acolo incepe procesiunea pe strazi, dupa ce circulatia este oprita, in vreme ce oamenii intind in fata Sfintei covoare, fete de masa sau prosoape. Vara trecuta, icoana a fost ceruta de doua ori pentru alungarea secetei in Ramnic si in Focsani. Minunile, spun oamenii, se intampla si-n zilele noastre. Lelea Elisabeta, pe care am intalnit-o in satul din vale culegand de pe marginea drumului “urzici si stevie pentru o supa”, spune ca Sfanta, asa cum numeste ea icoana, a ridicat-o de pe patul de boala. “Am 74 de ani, mama, si sufar de diabet zaharat, se vaita batrana. Eram cazuta, nu mai puteam merge.
Si-un an mi-a adus de la manastire o prietena agheazma si anafura. Si uite, mi-a dat drumul la picioare. Ma tine si cu vederea, chiar daca nu mai vad decat cu un ochi. Orice boala vindeca, mama, Sfanta si pe oricine, daca are credinta in El!”.
Pictorul primelor icoane crestine
Sfantul Evanghelist Luca era de neam din Antiohia Siriei. Din tinerete a deprins intelepciunea elineasca si mestesugul doctoricesc, facandu-se doctor iscusit. Apoi a fost si zugrav ales. Mergand la Ierusalim, L-a aflat pe Domnul nostru Iisus Hristos si a devenit apostol al Sau. A fost partas durerilor si ostenelilor Apostolului Pavel, pe care l-a urmat la Roma, propovaduindu-L pe Hristos neamurilor. Apoi, plecand din Roma, Sfantul Luca a mers spre rasarit, binevestind pe Hristos si fiind prigonit in numele Lui. Pe cei bolnavi cu trupul si cu sufletul i-a tamaduit si, patimind multe, s-a odihnit intru Domnul, avand mai mult de 80 de ani.
Pe locul unde s-a pus sfantul lui trup, Dumnezeu, preamarind pe placutul Sau, a plouat colirie (apa limpede), care tamaduieste durerea de ochi, in semnul mestesugului celui doctoricesc. Pentru aceasta era stiut de credinciosi mormantul lui, caci se vindecau de diferite boli, cu rugaciunile Sfantului Apostol. Apostolul Luca a fost cel ce a zugravit prima infatisare iconografica a Fecioarei Maria tinand Pruncul Hristos. Apoi a zugravit si alte doua icoane ale Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si le-a adus la Maica Domnului, spre a vedea daca ii vor placea; iar ea, vazand acele chipuri ale sale, a grait astfel: “Darul Celui ce S-a nascut din mine si al meu sa fie cu icoanele acestea”. Sfantul Apostol Luca a mai zugravit pe lemn si chipurile sfintilor si marilor Apostoli Petru si Pavel si de la dansul s-a inceput in toata lumea acel bun si preacinstit lucru, adica zugravirea sfintelor icoane, intru slava lui Dumnezeu, a Maicii Lui si a tuturor sfintilor, pentru impodobirea Bisericii si spre mantuirea credinciosilor, celor ce cu dreapta credinta cinstesc sfintele icoane.
Zgarieturile de pe lemn sunt ca ranile in carne
Originea acestei sfinte icoane nu se cunoaste decat din traditie. Calugarii batrani, ca si “Istoricul Manastirii Dalhauti” din anul 1932, pag. 9-11, marturisesc ca icoana ar fi de origine apostolica, o copie dupa icoanele pictate de Sfintul Apostol si Evanghelist Luca. Legenda spune ca unuia dintre fratii Dalhauti i s-a aratat Maica Domnului, indemnandu-l sa ridice o manastire. Anufie, credincios, a ridicat locul de rugaciune chiar pe pamantul unde s-a intamplat minunea. Apoi, prin 1464, a plecat la Constantinopol, pentru a-i cere Patriarhului Macarie o icoana pentru aceasta sihastrie. Macarie, temandu-se ca turcii sa nu puna mana pe odoarele bisericii, i-a daruit ortodoxului cea mai nepretuita dintre odoare, o icoana a Maicii Domnului, care data din timpul iconoclastilor.
Pe drumul de intoarcere in tara, Anufie a fost prins de o ceata de turci, care i-au furat tot, iar icoana au batjocorit-o cum nu se poate descrie si apoi au asezat-o intr-un grajd de cai. Noaptea insa, grajdul a inceput a vui, caii din el s-au omorat intre ei, muscandu-se si lovindu-se cu picioarele. Grajdarii care intrau la cai erau omorati. Vazand minunile, Anufie, care se odihnea afara pe niste paie, le-a spus turcilor de icoana, dar acestia au vrut sa-l omoare. A fost dat unui ienicer sa-l execute, dar ienicerul, care era un romin robit, i-a dat drumul sa plece in tara, cu conditia sa nu mai vina la Constantinopol. Icoana a fost strapunsa de iatagane, iar din ranile ei a tasnit sange curat. Speriati, turcii au aruncat-o in Marea Marmara.
Crestinul s-a intors acasa trist ca a pierdut sfinta icoana. Aici a gasit un frate mai mic, care i-a povestit cum parintii lor au fost omorati de turci, iar el scapase cu viata, ca prin minune. Necajit, Anufie a plecat pe malul Marii Negre sa-si aline durerea. Intr-o seara, cum statea pe tarm cu privirile pierdute in larg, a zarit o lumina mare pe apa, care se apropia de el. Plutea spre mal, ca un stalp de foc. Si nu mica i-a fost bucuria cand a vazut, in lumina, sfinta icoana a Maicii Domnului. Recunoscand-o, Anufie a sarit intr-o barca, a v.slit pana la icoana si a adus-o la mal. Aici a observat ca fata icoanei era plina de zgarieturi, care se astupasera ca o rana in carne, cum se vad si astazi. A luat icoana si a adus-o in casa parintilor, unde era fratele mai mic. Apoi au vandut amandoi mostenirea, au dus Sfinta icoana la Manastirea Dalhauti si au pus temelia Bisericii “Izvorul Tamaduirii”.
Ca toate celelalte icoane facatoare de minuni, si aceasta este asezata in partea stanga a naosului, intr-o strana speciala din lemn sculptat. Marimea icoanei este de circa 0,90 X 1,25 m. In 1843, staretul Benedict protejeaza icoana intr-o armura de argint, batuta cu pietre pretioase. In 1924, armura este aurita de niste mesteri austrieci dar, pana astazi, de atatea atingeri ale credinciosilor, praful de aur s-a sters. Icoana n-a fost niciodata autentificata sau restaurata, desi intre anii 1960-1986 s-a aflat la Muzeul de Arta, ca obiect de patrimoniu.
“Epistoila” despre icoana s-a ratacit
Batranii din satul Dalhauti au o alta versiune a legendei icoanei. Milica are 77 de ani si spune ca povestea era transmisa in generatii printr-o “epistoila” (epistola), care a fost ratacita. “Erau doi frati ciobani, spune ea, Dalhausi si Faraoane, ca asa se si numeste satul de peste deal. Si-au mers ei intr-o poiana si acolo primul a auzit o voce care-l chema. S-a speriat si a fugit, dar a lasat ca semn caciula. A doua zi a venit cu celalalt frate si au auzit din nou vocea. Au sapat sa vada cei acolo si au gasit icoana. Au ridicat mamastire in acel loc dar, in razboaie, icoana Maicii Domnului a fost furata de turci. Au pangarit-o, au taiat carne pe ea cu sabia, de acolo sunt urmele. Au vrut sa o puna pe apa, dar raul mergea la vale si icoana ramanea in loc. Si acum, de curand, cand a fost dusa la Bucuresti, icoana s-a intors de acolo, ca nu putea sa stea departe de locul ei.” Batrana, fata si nepoatele ei traiesc intr-o saracie crunta. Dar cand le intreb ce o roaga pe Sfanta sa le dea, imi raspund cu toatele, pe nerasuflate: “Sanatate, doar sanatate”
ADRIANA OPREA-POPESCU
