Praf şi pulbere…

Cutremure, foc, lavă, inundaţii, oa­meni care au trăit panica pe pielea lor pe Pă­mânt.
Iată tra­gediile la care au fost supuşi locuitorii Japoniei, Bulgariei, Greciei, Corintului, dar şi locuitorii Bucureştiului evocate de publicaţiile Realitatea Ilustrată şi, mai aproape de noi, Scînteia. 

În materialul "Clocotul din adân­cul pământului", Realitatea Ilustrată din 13 mai 1928 relata următoarele: "După ipotezele ştiinţifice, unanim admise, la început nu numai interiorul planetei noastre era în formă de gaz(aburi) arzând, dar şi scoarţa de azi, suprafaţa. Pe drumul său, însă, prin universul răcit la o temperatură pe care trebuie s’o socotim de 273 grade Celsius, sub punctul de îngheţ al apei, desigur că pământul, cu încetul, s’a răcit atât de tare, încât scoarţa lui s’a întărit şi astfel a alcătuit un înveliş de rocă tare, în jurul interiorului de foc. Dar pentru că toate substanţele prin coborârea temperaturei se strâng, se contractă şi globul pământesc, în decursul vremei, s’a făcut tot mai mic. Această contrac­ţiune o poate suporta uşor interiorul de foc al pământului, care a rămas plastic (moale şi putând lua orice formă), fără nici o perturbare me­canică. Dar nu tot astfel scoarţa de stânci tari, care formează un înveliş globului şi care nu se poate îndoi decât cu mare greutate. Grosimea acestei scoarţe poate fi socotită, după calculele cele mai recente, la 40-50 km. După aceasta urmează o zonă de trecere plastică de maximum 1.500 km. Ambele straturi laolaltă înseamnă însă, în comparaţie cu întregul diametru al pământului, de 12.740 km, foarte puţin, şi se înţelege lesne că mantaua exterioară trebuie să se încreţiască după miezul pământului, care se strânge laolaltă.
În unele locuri însă, echilibrul de încetare a tensiunei între straturi se face sub formă de «cutremure tectonice de pământ». Acestea se produc cu atâta putere încât întrec şi sguduirile pământului produse la erupţiuni vulcanice.

De obicei în acest caz avem o perioadă de cutremure, cum au fost în Japonia, şi în Bulgaria, şi Grecia. În asemenea cutremure, în câteva secunde terenul  format din cea mai puternică stâncă se crapă şi se sfarmă pe distanţă de km. Munţii se prăbuşesc în câmpii şi pot duce cu dânşii în adâncime sate şi oraşe. Ţinuturi populate se pot nimici pentru totdeauna şi preface în praf (...)".

Guri vulcanice
Realitatea Ilustrată din 8 ianuarie 1931 nota în articolul "Insula Paradi­sului din infern" (Cu misiunea ştiin­ţifică Barnett, la vulcanul Merapi din Java): "În arhipelagul asiatic se află, proporţional, cele mai multe şi mai active guri vulcanice din lume. Erup­ţii celebre au fost în 1880 la Manilla, 1883 în Krakatau. Java este în întregime vulcanică. Punctul culminant al acestei insule este vulcanul Semeroe (3.670 m). Din pricina fricei de cutremur, casele nu au niciodată etaje. Ele sunt ridicate pe un soclu, care le fereşte de umezeală, iar în poartă au prăjini, în vârful cărora se află colivii cu păsări; dacă aceste păsărele nu ar fi cocoţate atât de sus, ar fi mâncate de fiare".

Foc, cutremur, inundaţii
Primul cutremur – consumat în documente – care a afectat Bucureştiul a avut loc în anul 1838. Atunci conform Realităţii Ilustrate din 13 ian 1937 a fost "foc şi cutremur în Bucureşti". "Au fost în această nenorocire peste 5.000 de morţi, surprinşi de cutremur în somn, sau sufocaţi sub dărâmături. Acest cutremur al cărui epicentru a fost în Anatolia, a transformat Bucureştiul într’un an mai mult decât puteau face locuitorii săi în 10 ani. Un al doilea mare cataclism s’a petrecut, la 1848, înainte de revoluţie. A fost atunci un foc, care a nimicit trei sferturi din oraş, distrugând în bună parte o seamă de monumente şi amintiri de mare importanţă pentru istoria noastră". Publicaţia Scînteia îşi focaliza atenţia, în anii ’70, asupra inundaţiilor. "În urma ploilor deosebit de abundente căzute, şi a topirii unor mari cantităţi de zăpadă în zona muntoasă, a re­văr­sării râurilor Mureş, Someş, Bistriţa, Jijia şi altele, aso­ciate cu viituriile au fost inundate mari suprafeţe de teren şi unele localităţi, în special în Nordul şi centrul Tran­silvaniei şi Moldovei, provocându-se pagube materiale întreprinderilor, unităţilor agricole şi cetăţenilor. O serie de căi de comunicaţie, feroviare şi rutiere au fost blocate, ceea ce a dus la întreruperea circulaţiei şi izolarea unor localităţi".