Presiuni, manevre şi ameninţări sovietice

REMEMORĂRI 21 august 1968 ● Ziua mîndriei naţionale
Se împlinesc în aceste zile 40 de ani de la unul dintre evenimentele care i-a făcut pe români să fie mîndri că aparţin acestei comunităţi. Spunînd deschis şi riscant un răspicat "NU" invaziei sovieticilor la Praga, liderul României a capitalizat prestigiu mondial pentru mulţi ani. Rememorînd vara lui ’68, Jurnalul Naţional prezintă în această săptămînă, în exclusivitate, cititorilor săi noi informaţii şi precizări istorice legate de acel eveniment.

REMEMORĂRI 21 august 1968 ● Ziua mîndriei naţionale
Se împlinesc în aceste zile 40 de ani de la unul dintre evenimentele care i-a făcut pe români să fie mîndri că aparţin acestei comunităţi. Spunînd deschis şi riscant un răspicat "NU" invaziei sovieticilor la Praga, liderul României a capitalizat prestigiu mondial pentru mulţi ani. Rememorînd vara lui ’68, Jurnalul Naţional prezintă în această săptămînă, în exclusivitate, cititorilor săi noi informaţii şi precizări istorice legate de acel eveniment.

De ce nu fusese înştiinţat Ceauşescu de liderii ţărilor membre ale Tratatului de la Varşovia de invazia Cehoslovaciei? Aflase el înaintea producerii evenimentului de pregătirea lui în "ţările frăţeşti"? Ce-i scrisese Brejnev cînd l-a înştiinţat de invazie? Îşi pregătise Ceauşescu dinainte discursul ce l-a făcut mai popular ca un război cîştigat? Era pregătit să facă faţă represaliilor? A fost sau nu ameninţată şi România atunci? Cum s-au manifestat liber românii faţă de liderul lor? 
Acestea şi alte întrebări vor primi răspuns pe parcursul săptămînii în curs cu ajutorul noutăţilor din arhivele româneşti.

SCANDAL LA BUDAPESTA. Între 26 februarie-5 martie 1968, la Budapesta avusese loc reuniunea pregătitoare consfătuirii mondiale a partidelor comuniste şi muncitoreşti (Moscova, 1969). Participau 81 de partide comuniste şi muncitoreşti. Îşi anunţaseră însă absenţa reprezentanţii Chinei şi Albaniei, ţări acuzate de "revizionism" de către "fratele mai mare". Paul Niculescu-Mizil, care răspundea atunci în CPEx de relaţiile internaţionale, conducea delegaţia României. Conform mandatului primit acasă, a protestat împotriva criticării unui partid într-un forum internaţional pentru linia politică adoptată în ţara sa. Conform normelor leniniste şi principiilor suveranităţii şi independenţei – invocate în relaţiile dintre "ţările frăţeşti" după "raportul secret" de la Congresul al XX-lea al PCUS (1956) –, România contestă "poziţia hegemonică" a Moscovei. Protestele delegaţiei române iscă scandal. Astfel că, la 29 februarie, delegaţia română părăseşte conferinţa. Presa "burgheză" preia entuziast spectaculoasa "trîntire de uşă" şi cearta din lagărul comunist. 

ATENŢIE LA CEAUŞESCU! Pînă la condamnarea invaziei Cehoslovaciei însă se produc alte evenimente care electrizează mulţimile de români. Desfiinţarea vechii organizări administrativ-teritoriale, înfiinţarea comitetelor de direcţie ale întreprinderilor şi organizaţiilor economice de stat, condamnarea "abuzurilor" lui Dej şi Drăghici, reabilitarea lui Pătrăşcanu şi Foriş, adoptarea "legii ilicitului" conferă totodată lui Ceauşescu aură de patriot naţionalist şi justiţiar. Agenda lui de externe e încă şi mai spectaculoasă: doi dintre mai-marii lumii – preşedintele Franţei, de Gaulle, şi secretarul general al ONU, U Thant – veniseră atunci la Bucureşti! Atenţia gazetarilor şi experţilor politici din punctele fierbinţi ale lumii surprinde continuu concentrarea lui Ceauşescu în a-i contra pe sovietici, clamînd independenţă şi suveranitate naţională. Reformator în politica statală şi disident în cutumele "ţărilor frăţeşti", astfel le apărea tuturor Ceauşescu.  

PROTESTE "DIN POPOR". Ceea ce nu ştiau oamenii pe-atunci sînt avertismentele sovietice trimise lui Ceauşescu sub formă de scrisori expediate de "oameni ai muncii". Arhivele păstrează cinci asemenea incredibile mesaje, conţinutul lor fiind acum făcut pentru prima dată public. Tonul scrisorilor "din popor" variază în gamele agresivităţii. Bătrînul inginer Orlov din Moscova îl sfătuieşte pe Ceauşescu "de bine", cu citate din revoluţionarul german Babel. Autointitulatul "simplu electrician" Mineez din Kiev îl ceartă pentru purtarea "de copii" şi lipsa de judecată asupra consecinţelor gestului de la Budapesta. Siberianul Riazonuev ameninţă cu "judecata istoriei" şi îi recomandă să-l studieze pe Lenin despre unitatea partidului. Sarcasticul Miin Boris Andreevici ("eliberator" al României de sub fascism în 1944!) aminteşte de timpul cînd partidul comunist din România era secţie a Internaţionalei a III-a. Şi, în sfîrşit, a cincea scrisoare, unde – informat de posturi de radio străine ("american şi englez"!) – leningrădeanul Belaznov clamează furios: "Cum nu vă este ruşine?".

JOCUL IMPERIALIŞTILOR. Scrisorile sînt datate la începutul lui martie. Toate au acelaşi mesaj, de condamnare a comportamentului delegaţiei româneşti la Budapesta, acuzată de "daune ireparabile unităţii Frontului luptei antiimperialiste". România face astfel "jocul lui Mao, al scizioniştilor albanezi şi al altor scizionişti", "jocul imperialiştilor americani şi al altor imperialişti care dorm şi visează ca România să devină o ţară capitalistă". Acuză mai gravă, în epocă, nu era!

Modalitatea aceasta de adresare – atît destinatarul, cît şi expeditorul fiind serviciile speciale din cele două ţări – era o explicită declaraţie de război între armatele subterane din cele două ţări. Prin mijloace şi strategii de aceeaşi factură şi provenienţă s-a decis şi invazia Cehoslovaciei.

Pe tuşă

Opoziţia sovietică s-a manifestat public la Praga prin intermediul unor fideli locali ai "cauzei". Motivul sub care trupele străine au intrat în Cehoslovacia fusese solicitarea făcută sovieticilor de vechi "revoluţionari" praghezi, sub pretextul că "socialismul e în pericol". Se pare că şi la Bucureşti se pregătea o astfel de solicitare. La Plenara CC al PCR din 14 februarie 1968, Constantin Pîrvulescu critică îndîrjit însăşi pregătirea unei poziţii româneşti în conferinţa de la Budapesta. Fostul cominternist şi ostaş în Armata Roşie i se adresează astfel lui Ceauşescu:  "Tovarăşe, eu sînt un revoluţionar, eu am fost crescut în mişcarea internaţională şi niciodată n-am auzit că nu se poate vorbi despre greşelile unui partid pentru că – să nu ne amestecăm în treburile lui interne. Noi nu ne amestecăm în treburile Chinei, noi ne amestecăm acolo unde partidul sau alte partide de unde ar fi calcă principiile şi se pretinde că e partid comunist. Acolo trebuie să ne amestecăm, că altfel noi singuri n-o să fim comunişti". A fost însă contracarat dur de Ceauşescu. Cu ancheta făcută în "cazul Pătrăşcanu", şansele lui Pîrvulescu într-un asemenea joc politic sînt retezate. Deşi nu s-a spus public atunci nimic, Pîrvulescu putea fi în orice moment condamnat pentru rolul nefast jucat în drama lui Foriş şi a lui Koffler – celălalt fost ilegalist condamnat la moarte şi executat în 1954.

Cele cinci scrisori adresate de "cetăţeni sovietici" lui Ceauşescu în martie 1968

Personal
Tovarăşului Nicolae Ceauşescu
Secretar general al Partidului Comunist Român

Această scrisoare a hotărît să v-o adresez inginerul sovietic Orlov, în vîrstă de 72 de ani.
Pretext pentru această scrisoare a servit părăsirea în mod demonstrativ de către delegaţia dumneavoastră a confruntării consultative a partidelor comuniste şi muncitoreşti care a avut loc la Budapesta.
În plus, reprezentanţii dumneavoastră au lipsit, de asemenea, de la ultima întîlnire a celor şase state ale lagărului socialist de la Dresda.
Poporul sovietic şi întreaga opinie publică progresistă regretă foarte mult acest lucru. Dar, cu toate că delegaţia dv a plecat de la consfătuiri, întîlnirea consultativă şi-a încheiat în mod pozitiv lucrurile.
Oamenii de bună credinţă văd în poziţia dv în această problemă o pregătire pentru sciziunea mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale (în lupta acesteia) împotriva imperialismului şi a fascismului. Oare poziţia dumneavoastră în această problemă e dictată de ideea delirantă a "împăratului" neochinez reprezentat de Mao Tze-dun şi grupul său anormal? Dacă este într-adevăr aşa, spre marea părere de rău, şi poporul român va suferi aşa cum suferă poporul chinez din cauza politicii neosocialiste, nereale ale conducătorilor de la Pekin. Bunul simţ sugerează că pentru succesul luptei împotriva politicii deşănţate, canibalice a imperialismului e necesar să fie întărită unitatea internaţională a mişcării comuniste şi muncitoreşti. Politica de sciziune a conducătorilor de la Pekin ajută duşmanilor socialismului. Din păcate, conducătorii albanezi, urmînd exemplul politicii delirante a lui Mao, toarnă apă la moară imperialismului. Oricît s-ar strădui Mao, politica şovinismului de mare putere a acestuia este respinsă de majoritatea absolută a poporului muncitor ca fiind neviabilă.
"Dumnezeul" chinezesc, în persoana lui Mao, are impertinenţa să-şi acopere politica sa delirantă cu bazele marxist-leninismului. Aceasta este o absurditate, o demagogie. Mao şi grupul său au îndrăznit să învinuiască P.C.U.S. de revizionism, economism etc. Toate acestea sînt o calomnie. Pseudo-conducătorii de la Pekin au suferit un eşec în politica "marelui salt" atît în industrie, cît şi în crearea comunelor populare. Mao s-a gîndit să clădească comunele sărăciei. Această politică aventuristă s-a prăbuşit. Lucrul acesta îi bucură foarte mult pe duşmanii socialismului şi comunismului.
În legătură cu aceasta e potrivit să amintesc cuvintele revoluţionarului proletar german Bebel, care a spus: "dacă duşmanii socialismului mă laudă, atunci eu acţionez în dauna clasei muncitoare, dar dacă mă înjură, înseamnă că eu duc o politică în interesul poporului muncitor".
Orlov
Moscova, Prospectul păcii nr. 20 ap. 10

---

Tovarăşe Ceauşescu,
Sînt decepţionat şi revoltat pînă în adîncul sufletului de plecarea delegaţiei dvs. de la întîlnirea consultativă de la Budapesta a reprezentanţilor partidelor comuniste şi muncitoreşti.
În vorbe pentru unitate, iar în fapte împotriva unităţii. În vorbe mînă în mînă cu P.C.U.S. şi Uniunea Sovietică, iar în faţă îi pălmuiţi pentru tot binele pe care ei l-au făcut României. V-aţi gîndit cîţi fraţi de-ai noştri au murit pentru ca România să devină ţară socialistă?
Acum ne puteţi ridica în sus (?!)
Mare lucru, i-a jignit delegatul sirian. Eu nu ştiu cu ce v-a putut jigni, dar acest lucru probabil l-a făcut. Probabil că Mao a bătut din picior. Aceasta mai degrabă. Dar luaţi aminte: va muri Mao şi chinezii vor pune toate din cap în picoare. Eu îi cunosc bine, deoarece am avut ocazia să fiu acolo în timpul răbzoiului sovieto-japonez. Dacă nu vă reabilitaţi în ochii majorităţii partidelor din lume, vă asigur că veţi pierde autoritatea nu numai în rîndul majorităţii, chiar a majorităţii absolute a partidelor comuniste ale lumii, nu numai în rîndul comuniştilor Uniunii Sovietice, dar, sînt mai mult ca sigur, şi în rîndul comuniştilor români.
Prin plecarea dvs. aţi făcut jocul lui Mao, al scizioniştilor albanezi şi al altor scizionişti şi, ceea ce este mai important, aţi făcut jocul imperialiştilor americani şi al altor imperailişti care dorm şi visează ca România să devină o ţară capitalistă.
Eu sînt un comunist de rînd, un simplu electrician la Direcţia specială de montaj-sudură nr. 38 din Kiev, am 7 clase, m-am născut în anul 1919, sînt membru al P.C.U.S. din anul 1944. Eu nu cunosc tot ce se întreprinde în cercurile conducătoare ale partidului nostru, dar simt cu inima şi pe baza faptelor ştiu că în prezent Comitetul nostru Central duce o politică înţeleaptă, pînă la capăt leninistă. Prin urmare, dumneavoastră trebuie să vă gîndiţi şi să cîntăriţi unde vă pot duce aceste torpilări. În orice caz, în momentul de faţă aţi procedat ca nişte copii.
Subliniez încă o dată că sînt revoltat pînă în adîncul sufletului.

Mineez Gheorghii Gheorghievici
Membru al P.C.U.S., cu carnetul
De membru nr. 01364622
Localitatea Kozin
Reg. Obuhov
R.S.S. Ucraineană
3 martie 1968

---

Secretarului general al
Partidului Comunist Român
În calitatea de membru al P.C.U.S. condamn cu hotărîre atitudinea delegaţiei dvs şi instrucţiunile pe care i le-aţi dat în întîlnirea consultativă de la Budapesta a reprzentanţilor partidelor comuniste şi muncitoreşti. Exprim părerea tuturor comuniştilor cinstiţi, care doresc unitatea, că dvs. aduceţi daune ireparabile unităţii Frontului luptei antiimperialiste. Delegaţia dvs a părăsit şedinţa. Aţi făcut un serviciu de nepreţuit duşmanilor păcii, aţi "ajutat" Vietnamul, grupul maotzedunist jubilează.
Probabil că aţi venit la întîlnirea consultativă în mod special cu instrucţiuni străine.
Dumneavoastră aţi amînat mult timp luarea hotărîrii "a merge sau a nu merge" la Budapesta. Ce doriţi? Vă purtaţi ca o vecină de bucătărie. Delegaţia siriană şi-a cerut scuze în faţa dvs., prin urmare, problema s-a încheiat. Pe dvs. vă înduplecă toate delegaţiile, apăreţi în postura unui tînăr dualist.
Ce vă este mai scump? – Unitatea sau ofensele personale?
Studiaţi-l pe marele V.I. Lenin. El putea să discute convingător, putea să-l convingă pe altul sau să nu-i împărtăşească părerea, dar niciodată nu-l apăsa prin autoritatea sa. Sînt multe exemple care dovedesc că V.I. Lenin găsea calea pentru a menţine unitatea partidului.
Dar cum vă purtaţi dvs? Istoria vă va condamna!
Întoarceţi-vă la şedinţă, găsiţi curaj în numele întregii mişcări comuniste şi muncitoreşti. Vă vor mulţumi.
Scuzaţi-mi tonul dur.

Riazonuev
Membru al P.C.U.S din 1942
U.R.S.S. – oraşul Angarak
Reg. Irkutk
2 martie 1968

---

Comitetului Central al
Partidului Comunist Român

Cum nu vă este ruşine să trimiteţi asemenea oameni la întîlnirea consultativă a reprezentanţilor partidelor comuniste şi muncitoreşti? Ei s-au folosit de titlul de comunişti, dar s-au comportat ca nişte agenţi ai celor mai înrăiţi capitalişti. Aceştia, ca şi Mao Tze-dun, fac jocul celor mai înrăiţi şi înverşunaţi capitalişti.
La 2 martie 1968 am ascultat posturile de radio american şi englez. Prima noutate şi bucurie pe care au avut s-o comunice, a fost că delegaţia dvs. a părăsit consfătuirea. A, voi... "comunişti". Dacă aveaţi ceva comunist în voi, atunci sînteţi obligaţi să-i alungaţi pe aceştia din partid, să-i deferiţi judecăţii (muncitoreşti).

Belaznov Alexandru Gavrilovici
Membru al P.C.U.S. din anul 1926
(carnetul de membru nr. 00552033)

Leningrad. Of.p. 37
Str. V. Vişnevski - ap. 80
2.III.1968

Notă: pe pagina a 2-a este următoarea însemnare: "Nu am dreptul să vă scriu. Am participat activ la eliberarea statului dvs. de fascism-fascism imperialist, ceea ce este acelaşi lucru.
Delegaţia dvs. este în genul vechii "bărci". Ah ce v-am mai jignit. Delegaţia siriană a făcut o observaţie. Ah. Voi.... În schimb se bucură... (indescifrabil – n.t.)

---

Tovarăşului Nicolae Ceauşescu,
Secretar general al partidului Comunist Român

Felicit Comitetul Central al P.C.R. cu prilejul "victoriei eroice" asupra partidului Comunist din Siria. Aceşti arabi au îndrăznit să critice poziţia fermă a C.C. al P.C.R. şi au primit o ripostă demnă din partea tov. Mizil, care a trîntit cu curaj uşa în ochii reprezentanţilor celor 65 de partide comuniste ale lumii şi s-a mutat iute de pe malurile Dunării pe malurile Dîmboviţei.
Ca nişte oameni realişti noi nu trebuie să admitem, desigur, ca izraelienii să se înece în mare, dar nici arabii nu trebuie, din cauza lor, să se sufoce în pustiu.
Dar, în calitate de comunist, care a intrat în partid în perioada în care acesta era încă secţie a Internaţionalei a III-a, eu consider totuşi că trebuie pur şi simplu, ca toţi comuniştii din ţările socialiste să se simtă maturi, pentru a nu se face de ruşine în faţa întregii lumi, pentru a nu face de ruşine mişcarea lor, amintire a deţinuţilor de la Doftana şi Suşenskoe.

Cu salutări comuniste,
Miin Boris Andreevici,
Membru de partid din 1942, participant la eliberarea României de sub fascism în anul 1944, cîştigător al concursului revistei "România" în anul 1960

URSS
Oraşul Voigograd
Str. Păcii – 11, ap. 108
4 martie 1968

---

Nu rataţi!
Pentru prima dată după 40 de ani de la primirea ei va fi făcută publică scrisoarea trimisă de Brejnev lui Ceauşescu în noaptea de 20 spre 21 august 1968.