DOCUMENTAR
Marele scriitor Barbu Stefanescu-Delavrancea a condus Bucurestii intre 1899 si 1901, o perioada de criza economica, si a luptat ca lucrarile edilitare, urbanistice si de infrumusetare a Capitalei sa nu fie oprite, ceea ce l-a pus deseori in conflict cu consiliul comunal.
Foarte putini dintre romani stiu ca marele scriitor Barbu Stefanescu Delavrancea a fost om politic, dar si primarul Capitalei. Membru al Partidului Conservator, Delavrancea a ocupat scaunul de edil al Capitalei in perioada iunie 1899 - februarie 1901, cand la domnie era regele Carol 1, iar premieri au fost colegii lui de partid Gheorghe Grigore Cantacuzino (1899-1900) si Petre Carp (1900-1901).
DANA PICIU
Iluminatul si tramvaiul electric
Pavarea stazilor si alinierea lor
Contorizare pentru economie
Instalatiile si sistemul de prelucrare si filtrare a apei din Dambovita erau vechi de 10 ani si nu mai dadeau randamentul necesar. Pe timpul lui Delavrancea s-a construit o statie de captare a apei, la Bragadiru, pe o suprafata de 7 kilometri, compusa din 20 de puturi din beton armat. Tot pentru alimentarea cu apa a fost mutata uzina electrica de la Ciurel la Grozavesti si i s-a marit instalatia cu un motor si trei generatori. La Cotroceni s-a construit un rezervor pentru inmagazinarea apelor captate avand o capacitate de 7.000 metri cubi. Pentru aducerea apei in rezervorul de la Cotroceni s-a contruit un apeduct de 9.400 metri lungime. Intreaga lucrare a constat 2,9 milioane de lei. S-au mai facut apoi lucrari de adancire a Dambovitei, intre Grozavesti si Ciurel si s-au reparat malurile. Toate acestea au facut ca la sfarsitul mandatului lui Delavrancea, apa consumata de bucuresteni sa fie curata, limpede si potabila si sa scada mortalitatea pentru febra tifoida. Pentru a impiedica risipa apei, primarul a propus introducerea contoarelor. El a introdus de asemenea obligativitatea abomanentului la ridicarea gunoiului, pana atunci acesta fiind facultativ, iar la 40 la suta dintre bucuresteni li se ridica gunoiul fara sa plateasca. S-au infiintat abatoarele pentru vite mici porci, oi, miei, capre, animale ce erau taiate pana atunci in curtile oamenilor, intretinand un pericol permanent pentru sanatatea consumatorilor. S-a realizat un sistem frigorific in hale si la abator. S-a infiintat un crematoriu pentru arderea resturilor provenite din vitele bolnave si s-a pus in functiune o topitorie de seu. Tot acum s-a realizat intinderea parcului de vite de la Oborul Capitalei, care devenise neincapator. Targul de vechituri a fost mutat din Piata Bibescu la Vitan, iar in centrul Capitalei au aparut stalpi speciali cu reclame electrice, ca in marile capitale ale Europei. Delavrancea impreuna cu arhitectul Ion Mincu a planuit ridicarea unui local propriu al Primariei, cu stil arhitectornic romanesc, dar lipsa de fonduri si timpul scurt in care a fost primar au facut ca acest plan sa nu se realizeze. Delavrancea nu a uitat nici cultura. El a sprijinit cu fonduri (29.268 de lei) tiparirea Istoriei Bucurestilor a lui Ionescu Gion si l-a pus pe I.L. Caragiale sa redacteze un raport cu divertismentele artistice populare, in care acesta din urma a propus construirea unui teatru popular. Delavrancea a infiintat o scoala profesionala si de meserii in care erau primiti fiii de romani saraci pentru a se forma ca mici meseriasi.La inceput de mandat
In Bucurestiul anului 1899, cel mai neplacut aspect al orasului era al spatiilor goale dintre cladiri, al maidanelor pe care se arunca gunoi si cadavre de animale. Si Campul Mosilor era un astfel de maidan, care se salubriza doar pe vremea sarbatorilor de primavara, cand era asaltat de spectacole de circ. Mortalitatea era mare din cauza lipsei de apa potabila, a lipsei de canal, a baltoacelor pestilentiale, a insuficientei medicilor. Dambovita era si ea o garla murdara si noroioasa care curgea pe langa case si in care bucurestenii aruncau toate gunoaiele casnice, laturile si dejectiile. Cu toate acestea, bucurestenii mai nevoiasi ii beau apa si se scaldau in ea. Toamna si primavara cand venea mai umflata navalea prin pivnite, prin curti, prin locuinte, mai ales prin cartierele joase, cum era cartierul Izvor, pe unde oamenii erau salvati cu barcile de pompieri ori asteptau sechestrati in casa pana se retragea apa. Bucurestii aveau 178 de intreprinderi industriale, 700 de strazi, 18 "cai", 20 de sosele, 60 de fundaturi, 10 intrari, 10 piete, 6 pasaje Articoll si fotografii realizate cu sprijinul Muzeului Municipiului Bucuresti Cititi maine!In editia de maine puteti citi despre un alt primar al Capitalei, Dem. I. Dobrescu, poreclit de contemporanii sai "primarul-tarnacop".