x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Realitatea ilustrată, 30 martie 1933 - Riscul vânătorilor de imagini

Realitatea ilustrată, 30 martie 1933 - Riscul vânătorilor de imagini

23 Mar 2008   •   00:00
Realitatea ilustrată, 30 martie 1933 - Riscul vânătorilor de imagini

În goana după senzaţionalul pe care-l cere publicul azi, fotograful şi operatorul cinematografic îşi riscă de foarte multe ori viaţa.

În goana după senzaţionalul pe care-l cere publicul azi, fotograful şi operatorul cinematografic îşi riscă de foarte multe ori viaţa.



“Răsfoiţi un număr al revistei noastre sau al unei publicaţiuni similare străine şi veţi constata că sunt reprezentate în ea evenimente din cele mai variate colţuri ale lumii. Reportajul din Shanghai stă alături de atentatul împotriva preşedintelui Statelor Unite, iar fotografia unei escadrile aviatice franceze, în formaţie de sbor, alături de o revistă militară de la Cairo.

 

 

Simplu de tot, cititorul priveşte fotografiile, unele îl interesează, altele nu, unele îl entuziasmează, iar peste altele privirea lui trece rece şi nepăsătoare, dar nimeni nu-şi poate da seama de preţul şi de riscurile cu care aceste clişee au fost făcute.

Ca un vânător la pândă, fotograful-reporter trebue să aibă totdeauna aparatul gata de înregistrat, să fie gătit pentru orice eventualitate, căci indiferent ce eveniment, oricât de mic, îl poate face celebru.

Desigur că cititorii de toate categoriile au observat că în ultima vreme nici un reportaj de actualitate nu se mai face fără concursul reporterului fotograf. Amintiţi-vă de ultimele anchete apărute în ziare, în care de multe ori fotografia spunea mai mult decât un ciclu de articole. Nici un scriitor n’ar putea reda atât de plastic mizeria sau nenorocirea, aşa cum o dă un simplu clişeu fotografic.

Exercitarea acestei profe-

siuni comportă riscuri extraordinare, mergând adesea până la sacrificarea vieţii. Vom da două exemple.

Lisabona, Înainte de råsboi. Cortegiul regal se îndreaptă spre Clădirea Parlamentului. Lucrările Corpurilor Legiuitoare vor fi inaugurate de suveran. Mulţimea aclamă pe tânărul rege, batistele şi steagurile flutură în vânt, iar entuziasmul e la culme. Reporterii fotografi aleargă dealungul căii pe care o urmează cortegiul şi fixează momentele cele mai interesante pe plăci. Deodată însă un obiect negru şi rotund spintecă aerul şi, la o secundă după aceea, o bombă face explozie. Dar unul din reporteri, care a zărit pe atentator în mulţime, l-a fotografiat în acceeaş secundă în care braţul stâng i-a fost luat de o schije.

Regele a scåpat neatins. Câteva persoane din anturajul lui au căzut însă victime. Se produce o debandadă extraordinară, graţie căreia poate dispărea şi atentatorul, lumea fuge în toate părţile, cortegiul regal îşi accelerează mersul, sub o escortă puternică; Printre aceştia reporterul fotograf face semne disperate şi cu eforturi extraordinare isbuteşte să lămurească pe un poliţist că în aparatul care zace sfărâmat lângă el, a fixat pe placă pe criminal, în momentul când comitea atentatul. Placa fotografică a fost developată imediat în laboratorul poliţiei: fotografia arăta clar chipul atentatorului. Cum gările ca şi portul erau păzite cu străşnicie, în şase ore anarhistul a fost arestat, în urma unei razii operate în pripă.

Dar fotograful? A fost decorat, i s’a dat o recompensă naţională de aproape două sute de mii de lei, în valoarea de atunci, şi a devenit pensionar al statului.

La ÎnålŢimi. Aţi văzut desigur fotografiile luate din vârful unei schele sau de pe acoperişul unei case. Într-una din fotografiile noastre, vedem pe reporterul nostru fotograf la lucru, fotografiând un cortegiu, dela înălţime. Reporterul stă în marginea extremă a acoperişului, la jghiab, sau la marginea unei terase. Un singur moment de slăbiciune sau cea mai mică ameţeală i-ar fi fatală. Fie că-şi ia clişeele depe un acoperiş oarecare, depe scheletul în construcţie a unui sgârâie-nori american sau dintr-un avion, reporterul fotograf nu lucrează niciodată «cu plasă», cum face orice acrobat care se respectă. Acrobaţiile unui reporter fotograf nu sunt chiar dintre acelea care nu ar trebui băgate în seamă. Ochiul lui ager găseşte întotdeauna subiecte şi nu pregetă niciodată să pătrundă în locurile cele mai inaccesibile pentru ceilalţi muritori, pentru a-şi exercita cu orice risc profesiunea.

Ce e drept însă, ca în orice profesiune, sunt mulţi chemaţi, dar puţini aleşi. De aceea oamenii politici şi celebrităţile mondiale consideră fotografia ca o plagă a secolului în care trăim. Căci una e reporterul de profesiune şi alta este fotograful amator, care-l sileşte pe bietul om să se oprească în loc şi să-şi ia o poziţie adecuată. Numai cine a avut ocazia să lucreze cu un bun reporter fotograf, îşi poate da seama de admirabilul devotament pentru meseria sa.

×
Subiecte în articol: special