Reforma Educației, imposibil de făcut în România

 În 1993, Liviu Maior, ministrul de atunci al Învățământului, s-a confruntat cu același tip de abordare, de la începutul seriei interminabile de încercări de a modifica sistemul. Ecaterina Andronescu a mai încercat să modifice legislația și a ajuns la eșec total, Liviu Pop a fost acuzat că vrea să aducă finanțare pentru sindicate, iar Daniel Funeriu a intrat în istorie ca autorul unic al actualei legi, adoptată prin asumarea Guvernului Boc, fără niciun fel de dezbatere publică. Acesta spune însă că lucrurile au stat cu totul altfel: Legea nr. 1/2011 nu a fost scrisă de el, ci a fost rezultatul muncii unei echipe de specialiști; au existat dezbateri, dar sub o altă formă, iar varianta finală, care se aplică de atunci, nu mai are nicio legătură cu proiectul inițial. Aceeași soartă ar putea-o avea și cele două proiecte lansate de ministrul Sorin Cîmpeanu, după cele trei decenii de scandaluri și intervenții politice neîncetate.

În anul 2011, fostul ministru al Educației Daniel Funeriu și-a asumat „paternitatea” Legii nr. 1, intens criticată de sindicatele din învățământ, încă de la început. A fost și atunci război total în Parlament, între tabere, pentru introducerea unor amendamente și eliminarea altora, iar după ce proiectul s-a blocat la Senat, fiind votat, inițial, în Camera Deputaților, Guvernul și-a asumat răspunderea, adoptând legea care este și astăzi în vigoare. „Nu a existat în România o lege despre care s-a mințit mai mult decât Legea 1. Motivul: am torpilat interesele ilegitime, în valoare de 500 de milioane de euro pe an. Am preluat sistemul cu 550.000 de studenți la universități private și l-am lăsat cu 60.000. Eu nu mai am niciun interes în viața publică din România, dar adevărul e bine să răzbată”, spune Daniel Funeriu. 

Fiind o problemă serioasă a României, reforma Educației a fost gestionată, măcar la nivel teoretic, de președintele României, din 2006 până astăzi: Traian Băsescu, a condus o comisie de experți care a lucrat la un proiect de țară pentru Educație, ca apoi, după ce la Cotroceni a ajuns Klaus Iohannis, acesta să conducă, la rândul lui, altă comisie, cu același scop. „Procedural, legea a fost votată în Camera Deputaților, unde a fost discutată timp de două luni, a fost votată în plenul Camerei Deputaților, unde au fost aduse foarte multe îmbunătățiri. Ulterior, a fost blocată de o coaliție mafiotizată din Senat, ceea ce a făcut imposibilă orice discuție, motiv pentru care ne-am asumat răspunderea, conform Constituției. Textul de lege originar care a intrat în dezbatere publică izvorăște în mod direct din textul pe care comisia prezidențială l-a elaborat”, spune Funeriu. 

Comitete și comiții, ca pe vremea lui Caragiale

Istoria trudei pentru facerea Legii Educației arată ce se întâmplă de fapt în culisele instituțiilor: unii fac, alții „desfac”, adică de fiecare dată se modifică radical proiectele, care uneori ajung la o formă bună pentru reformă, dar care astfel nu sunt niciodată aplicabile. Cu patru ani și jumătate înainte de adoptarea Legii nr. 1/2011, în ianuarie 2007, s-a constituit „Comisia prezidenţială pentru analiza şi elaborarea politicilor din domeniile educaţiei şi cercetării”, sub umbrela Administrației Prezidențiale, fiind condusă de profesorul universitar Mircea Miclea de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca. Membrii ceilalți erau: Daniel David - vicepreşedinte, vicepreşedinte al Consiliului Ştiinţific al Universității Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Daniel Funeriu - vicepreşedinte, cercetător la Universitatea Tehnică din Műnchen, Germania, Răzvan Valentin Florian - secretar, director executiv al Asociaţiei „Ad Astra”, Dragoş Ciuparu, profesor la Universitatea de Petrol şi Gaze Ploieşti, Mihai Ionac, profesor la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” din Timişoara, Tudor Luchian, conferenţiar la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Dorel Banabic, profesor la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Romiţă Iucu, prorector al Universității Bucureşti, Petre T. Frangopol, consilier în cadrul Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior, Lazăr Vlăsceanu, profesor la Universitatea Bucureşti, Cezar Bârzea, profesor la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei. Pe 12 iulie 2007, a avut loc prezentarea publică a raportului elaborat de Comisie, intitulat „România educaţiei, România cercetării”, care cuprindea un diagnostic şi un set de soluţii pentru modernizarea sistemului de educaţie. 

Foarte interesant este că la cinci ani după ce a fost prezentat acest raport care a stat la baza proiectului inițial al legii încă în vigoare, s-a constituit altă echipă de experți care a lucrat, împreună cu reprezentanții sindicatelor din învățământ, cu profesori, elevi, părinți etc., la alt program: „România Educată”. Iar taberele din care au făcut parte experții celor două echipe de sub umbrela celor doi președinți ai României nici măcar nu au fost în opoziție una față de cealaltă (cel puțin la nivel teoretic și declarativ). 

Noul program, „România Educată”, a fost adoptat în 2020, pe Siguranță Națională. La fel ca în cazul anterior, după circa opt ani de dezbateri, când s-a ajuns la un consens, forma finală a fost rescrisă de Sandra Pralong, celebra consilieră a președintelui Iohannis, apoi prezentată public și asumată de președintele Iohannis și de Ministerul Educației. La fel ca în cazul Legii nr. 1/2011, actualele proiecte de lege ale Ministerului Educației au fost lansate sub umbrela „România Educată”. E foarte posibil să aibă și aceeași soartă, iar peste un an sau doi să avem un nou președinte, care să gestioneze un nou proiect cu denumire similară, să conducă o nouă echipă de experți care să facă același lucru precum cele de până acum. 

Schimbările care nu s-au făcut

Pe lângă toate modificările care au fost făcute până la adoptarea ei de către Guvernul Boc, trecând peste Parlament, Legea 1/2011 a suferit ulterior zeci de modificări, care au transformat-o în cu totul altceva. „Am fi avut directori de școli de calitate, câștigători ai unor concursuri în care factorul politic ar fi avut influență zero. Directorii ar fi fost selecționați din sânul unui corp de elită, făcut în urma unor formări profesionale de top și selecții adevărate. Legea a fost modificată pentru a da putere totală politicului în selecția directorilor. Am fi rezolvat problema programei și examenelor, corelându-le. Degeaba predăm materii diverse dacă examenele de a VIII-a și bacalaureatul se dau din 2-3 materii: copiii învață materiile de examen, nu cele predate. Legea prevedea introducerea graduală a predării transdisciplinare și a unei evaluări pe măsură, astfel încât copiii să fie încurajați să învețe la toate materiile. Legea a fost modificată astfel încât azi se predă și se evaluează la fel ca acum 10 ani. Rezultatele elevilor ar fi fost mult mai bune, pentru că lipsurile lor ar fi fost depistate devreme în cadrul evaluărilor de la clasa a II-a, a IV-a și a VI-a. Nimeni nu s-a ocupat serios de această temă”, a scris Daniel Funeriu pe blogul său.

De asemenea, dacă s-ar fi aplicat proiectul inițial al Legii nr. 1/2011, fostul ministru spune că am fi avut profesori de calitate, pentru că erau prevăzute cursuri de formare profesională continuă, s-ar fi făcut o selecție pe baza performanțelor, dar s-ar fi asigurat și salarii foarte bune, tot pe baza performanțelor. „Legea introducea masterul didactic și formare profesională prin practică alături de cei mai buni profesori din sistem. Selecția ar fi fost făcută la nivel național, printr-un examen serios la finalul formării profesionale. Am fi avut finanțare diferențiată a școlilor în funcție de performanța lor. Ar fi fost răsplătite atât școlile care au olimpici, cât și cele care reușesc să aducă înspre școală copii săraci din comunități sărace și slab educate. Această prevedere nu s-a aplicat niciodată. Am fi fost perfect pregătiți pentru pandemie: legea prevede încă de acum 10 ani înființarea unei biblioteci școlare virtuale care să conțină toate resursele necesare, inclusiv formarea profesorilor pentru predare digitală, precum și proiecte finanțate din bani europeni pentru a aduce internetul în școli. După ce am plecat din minister, în 9 februarie 2012, nu s-a făcut nimic”, mai spune Funeriu. 

Sistemul meritocratic, veșnic ocolit

Fostul ministru a explicat că s-a străduit să elimine controlul politic asupra sistemului de educație, dar legea a suferit modificări tocmai pentru a-l reintroduce, iar sistemul bazat pe criterii meritocratice a fost eliminat. Mai mult, în cazul plagiatelor, încercarea era de a scoate din sistem „hoții”, iar banii acestora ar fi trebuit să fie folosiți pentru finanțarea celor care chiar puteau aduce plusvaloare prin cercetările lor. Din acest punct de vedere ar fi, totuși, de verificat în ce măsură se poate stabili valoarea unei cercetări sau a unei lucrări, chiar și fără implicațiile politice „clasice”, pentru că o astfel de lege ar fi bună doar într-o lume ideală, fără intruziunea instituțiilor de forță (nu doar a politicului) în domeniile civile, astfel încât să elimine, la un moment dat, orice candidat cu alte opinii decât cele admise. Ideea este foarte  bună, dar într-un sistem autoritar, chiar și mascat de o falsă democrație, poate deveni cel mai bun instrument de epurare academică pe criterii de „delict de opinie”, cum deja s-a întâmplat în perioada dictaturii comuniste.

A fost, probabil, cel mai complex proces deliberativ – eu am făcut o deliberare publică, nu o dezbatere publică. Nu fac șezători. A existat și un site interactiv, care se numea „Un pas înainte”. Eu îmi asum „paternitatea”, dar în cadrul unui anumit proces mult mai amplu.

Daniel Funeriu, fost ministru al Educației