Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, în care, în perioada decembrie 1941-23 august 1944, România a fost în stare de război cu Marea Britanie, relațiile cu Occidentul s-au restabilit gradual, în condițiile complicate ale ocupației sovietice. În 5 februarie 1946 se deschid relații diplomatice la nivel de reprezentanță politică, ridicate ulterior, după un an, la nivel de legație. Legăturile comerciale sunt reluate formal pe 18 aprilie 1947. După abdicarea forțată a Regelui Mihai și instaurarea republicii, relațiile cu monarhia britanică sunt înghețate pentru mai mulți ani. Dezghețul se va produce greu. O analiză extinsă asupra acestui subiect vast o face istoricul dr. Constantin Moraru, în volumul 3 al monumentalei lucrări „România: Supraviețuire și afirmare prin diplomație în anii Războiului Rece”, coordonată de regretatul ambasador Nicolae Ecobescu, sub egida Fundației Europene Titulescu.
Ambasade la Londra și București, doar din 1963
Politica pașilor mici a Marii Britanii în dezghețul relațiilor cu România a condus la ridicarea reprezentării la nivel de ambasadă abia în 1 decembrie 1963, după care, în 1966, o delegație economică guvernamentală are convorbiri la Londra cu prim-ministrul Harold Wilson. În 8-11 septembrie 1968, la două săptămâni după ce URSS ocupa Cehoslovacia, primul membru al guvernului britanic care vizitează după război România, ministrul de externe Michael Stewart, este primit de președintele Nicolae Ceaușescu.
Ion Gheorghe Maurer deschide „Calea Regală” la Londra
După invazia Cehoslovaciei, politica independentă a României, distanțată de Moscova, îl propulsează pe Nicolae Ceaușescu în favoritul din Est al Occidentului. În perioada 10-13 noiembrie 1969, Ion Gheorghe Maurer, președinte al Consiliului de Miniștri, face prima vizită oficială a unui înalt demnitar român în Marea Britanie. Premierul român deschide astfel „Calea Regală” pentru regimul de la București, fiind primit la Londra de Regina Elisabeta a ll-a. Ca urmare a contactelor la nivel înalt, urmează, în 1972, semnarea unui nou Acord Comercial, și apoi, lucrările Comisiei mixte guvernamentale de cooperare economică româno-britanică. Industrializarea intensivă, promovată la nivel de politică națională, avea nevoie de suport tehnologic și de concepție; britanicii fiind lideri mondiali în numeroase domenii, era normală „curtea” pe care le-o făceau românii, folosind cu abilitate mijloacele proprii disponibile, dar și interesele economice specifice ale Marii Britanii.
Laburiștii sunt cultivați pe linie „de partid”, premierul Harold Wilson, în cele două mandate (1964-1970 și 1974-1976) fiind un susținător al deschiderii față de România. Londra devine un punct de atracție pentru familia Ceaușescu, Valentin, fiul cel mare, este trimis în 1967 cu o bursă la Imperial College să termine cursurile studențești în fizică. Sunt deschise canale spre centrul principal al finanțelor lumii din City. Un câștig excepțional pentru orientarea programelor tehnologiilor de vârf este repatrierea lui Henri Coandă, om de știință cu remarcabile idei novatoare, dar și și cu relații strânse în cercurile industriale britanice din aeronautică.
CEAUȘESCU, pas cu pas spre Regină
Anul 1975 ridică relațiile româno-britanice la un nou nivel prin convorbirile neoficiale de la Chequers, reședința premierului Harold Wilson. Cu această ocazie, președintele român îl primește pe reprezentantul personal al Reginei Elisabeta a ll-a, lordul Winterbattam. Prim-ministrul britanic vine după trei luni, în septembrie 1975, în vizită oficială la București, între documentele semnate fiind și acorduri privind cooperarea în domeniul folosirii pașnice a energiei nucleare și al evitării dublei impuneri. Se pregătea covorul roșu pentru vizita oficială la Londra a liderului român, care era primit cu onoruri în toate marile capitale. Invitația de a efectua o vizită oficială în Marea Britanie a fost adresată președintelui României, Nicolae Ceaușescu, de către regina Marii Britanii, Elisabeta a ll-a, pe 24 august 1977, conform arhivei CC al PCR.
ONORURI REGALE. Prima vizită oficială a unui lider comunist în Marea Britanie
Vizita lui Nicolae Ceaușescu, de patru zile - 13-16 iunie 1978 -, a fost apreciată ca „istorică” nu doar de presa de partid din România. În primul rând, era prima vizită oficială a unui lider comunist în Marea Britanie. Regina a urmat strict protocolul vizitelor oficiale de stat, cu momentul de vârf al plimbării oaspeților cu caleștile regale. Apoi, regina l-a înnobilat pe președintele României cu cel mai înalt titlu cavaleresc, acordându-i Ordinul Jartierei. Distincția se acordă de către rege sau regină persoanei care a adus servicii deosebite statului britanic.
Pe parcursul vizitei, așa cum menționează lucrarea citată, oficialitățile române au avut trei întrevederi cu prim-ministrul James Callaghan, cu Margaret Thatcher, președintele Partidului Conservator, atunci în opoziție, cu oameni de afaceri, cu lordul primar al Londrei și, ca momente de vârf, cu Maiestatea Sa, Regina Elisabeta a ll-a a Marii Britanii și cu Prințul Filip, Duce de Edinburgh. Imaginile cu Nicolae Ceaușescu și Regina au făcut înconjurul lumii.
Citește pe Antena3.ro
Vizita a avut nu doar un conținut politic, care să întărească distanțarea României față de Moscova, ci și un accentuat efect economic, sintetizat în documente oficiale, care au permis dezvoltarea unor proiecte industriale de amploare.
MINISTRUL IOAN AVRAM: AM FOST ÎN CALEAȘCA NR. 4
Ioan Avram era în 1978 ministrul Industriei Construcțiilor de Mașini. A condus acest minister (MICM) cu rol cheie în dezvoltarea spectaculoasă industrială a României, participând timp de aproape 20 de ani la negocierea marilor contracte pentru importurile de licențe, obținute din Occident, chiar în domenii sensibile, interzise exportului spre țările comuniste. Într-un dialog pe care l-am avut cu Ioan Avram, acesta mi-a descris spectacolul vizitei la Regina Marii Britanii și primirea de la Palatul Buckingham, cu recepția fastuoasă în onoarea lui Nicolae Ceaușescu. „Eram plasat în caleașca nr. 4 a convoiului care a plecat de la Gara Victoria la Palat, în prima fiind regina Elisabeta și Nicolae Ceaușescu, în a doua Elena Ceaușescu și Prințul Filip. Pe traseu erau mii de oameni care ovaționau… În timpul vizitei s-au semnat acorduri care acopereau peste 175 de milioane de lire sterline credite pentru noi și aproape 100 de milioane de lire sterline exporturi în Marea Britanie. Am parafat atunci două contracte esențiale pentru industria aeronautică, pe baza cărora s-au fabricat în România avionul mediu curier BAC 1-11 și motoarele de avion Rolls Royce. Solicitasem licențe în acest domeniu de la Statele Unite, în vizita oficială pe care o făcuse Ceaușescu în aprilie 1978, dar americanii nu le puteau da din cauza embargoului de tehnologii pentru apărare, dar ne-au sprijinit să le primim de la englezi. De asemenea, pe această filieră am luat din Marea Britanie licențe esențiale pentru explorări și exploatări de petrol și gaze offshore. După vizita din Marea Britanie s-au ridicat în București două mari fabrici pentru construirea avionului ROMBAC -1-11, în Băneasa, respectiv Turbomecanica, în Militari, pentru motor.
CEAUȘESCU, SFĂTUITOR DE TAINĂ PENTRU ENGLEZI
În 15 iunie 1978, prim-ministrul James Callaghan are o nouă întâlnire, din seria celor trei, cu Nicolae Ceaușescu, după ce delegația română se întorsese de la Bristol, unde semnase documentele din domeniul aeronautic. Nota de convorbire redactată de Sergiu Celac a fost trecută la „strict secret de importanță deosebită”, și după desecretizare, publicată în 2014, în lucrarea coordonată de Ambasadorul Ecobescu. Aflăm astfel că premierul Callaghan îi cere lui Ceaușescu sfatul cum să rezolve o dilemă: „Noi avem o problemă oarecum specială, pe care v-o prezint cu toată încrederea. Avem indicii clare că China dorește să obțină de la noi avionul militar Harrier, care este un avion de asalt. Dacă acceptăm, sovieticii vor fi foarte supărați; dacă nu - se supără chinezii. Ce ne poate spune în această privință «președintele Solomon»? V-am spus asta cu titlu confidențial. Sincer, sunt în dilemă”. Ceaușescu, direct, oferă interlocutorului, conform stenogramei, fără rețineri sfatul cerut: „Cred că îl puteți da, fără a face neapărat o mare publicitate. În aceste probleme, cu cât vorbești mai puțin, cu atât este mai bine. Chinezii știu să păstreze un secret. Eu nu văd motive să nu le dați avionul”, adăugând ironic: „mai ales, atunci vom putea și noi să ajungem la el mai ușor”.
DE CE S-A APROPIAT MAREA BRITANIE DE ROMÂNIA
După căderea regimului Ceaușescu au apărut și criticile în Marea Britanie pentru dezvoltarea la un asemenea nivel, deși oficialii britanici erau la curent cu politicile dictatoriale ale liderului de la București. Studiul semnat de Amy Hampartumian, publicat în 2003 în revista Arhivele Totalitarismului, avansează o interesantă justificare a deschiderii britanice spre Ceaușescu. Statele Unite erau scuturate atunci de o criză politică puternică, după demisia forțată a lui Nixon în 1974, ca urmare a scandalului Watergate. Gerald Ford devine președintele SUA. „El era perceput ca fiind indecis, iar criza Războiului Rece se agrava. În această situație, Anglia nu putea fi sigură că, în cazul izbucnirii unui război în Europa, Statele Unite s-ar alătura pentru salvarea Bătrânului Continent. Reacționând la aceasta, Anglia a părut a se apropia mai mult de România”, menționează studiul citat. Pentru a justifica această poziție și a ieși din focul criticilor lansate din rațiuni politice, imediat după evenimentele din decembrie ’89, publicația The Guardian sugerează ideea că „Regina a fost forțată să accepte vizita de stat de către Foreign Office, datorită considerentelor economice, întrucât România a fost pe cale de a cumpăra avionul britanic și vizita de stat ar fi asigurat această afacere”. Ipocrizia Angliei privind democrația a fost subiectul mai multor articole acide în presa londoneză. Retragerea „Jartierei” și a însemnelor nobiliare oferite lui Ceaușescu s-a vrut un gest reparatoriu tardiv pentru a șterge ridurile de pe imaginea șifonată a coroanei britanice. Istoria nu poate fi însă dată înapoi.
