Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Dar ce înțelegem când rămâi fără cele mai importante lucruri? Fără pământ, fără, cu adevărat, apa naturală a acestei planete, a poporului român de care avem cea mai mare nevoie. Orașul București, cât e de mare, nu vezi cișmele în el din care să bea un bătrânel când merge cu nepoțelul, cu nepoțica. Dom’ne, foarte grave! Orice țăran le vede și le spune... Ăștia au cerut și au luat atâția bani de la Uniunea Ieuropeană care nu i-a băgat în procesul economic. Ie grav!” - discurs despre „conspirația rezilienței și a cișmelelor”, la un miting pentru „Turul doi înapoi”. „Conspirația caloriferelor” e și mai gravă: serviciile te ascultă prin elemenți.
„Cinci ani am trăit cu asta la nas. Am tras din ea, n-a fost zi în care să nu mă afum, m-a scăpat din boală. Așa trăiesc: cu nasul în cățuie. Acu’s sănătos, am zis că nu se poate așa ceva, cu președintele nostru...”. Să fie cât mai convingător, omul ridică micul vas cu coadă din lemn spre nările mari, trage adânc în piept din fumul alb ce iese din cărbunele care arde mocnit și urlă: „Turul doi, înapoi!”. În spatele lui, unul mai tânăr, duhnește a mahoarcă și a șnaps ieftin, duce în spate o cruce: „Turul doi îna....stai, mă omule, nu te feri de cruce...e asigurată”. Arată o sfoară cu care s-a legat de „lemnul Domnului” care se împletește subțire până în vârf, acolo unde e legat un steag tricolor, dintr-acelea de le vezi, de Ziua Națională, puse pe plafoanele mașinilor de stat. Un camarad rânjește când vede cuplul cu cățuie și cruce: „Din ce cimitir veniți, mă?”
O adunare a fanilor lui Călin Georgescu e o amestecătură ciudată de personaje și idei. La ultima reuniune - în după-amiaza de miercuri, în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție din București - cei vreo 50 de „camarazi” strânși, cu greu pricepeau motivul protestului. Din vina lor: la o astfel de întrunire stradală, ghemul de idei personale ajunge, repede, strigăt și dezbatere. De regulă, se strigă despre conspirații.
Unul, într-un combinezon alb - așa cum se purta, la început de COVID, de sanitarii de la SMURD - pe care e scris cu cariocă îngroșată „Turul doi, înapoi” (pe orizontală și diagonală, de la guler și până la gleznă), îl ascultă cu gura căscată pe un individ brunet, cu geacă scumpă și fular tricolor la gât despre conspirația cișmelelor. Așadar, potrivit vorbitorului, în capitala României nu s-au montat cișmele, așa încât lumea este obligată să bea de la „ghivetă” apă „cu substanțe”. „Și substanțele alea atacă creieru’, domnule. Te fac prost și votezi cu cine vrea iei. N-am dreptate? Mai vezi vreo cișmea în București? Nu! Ai văzut ce s-a întâmplat la alegeri? Da! Ei, am dreptate!”, e logica de miting pro-Georgescu.
Altă conspirație e cea a caloriferelor: o femeie cu chipul „Liderului” imprimat pe piept crede că, prin calorifere, lumea e ascultată de serviciile secrete. În fine, mai cu ștaif, unul vorbește de conspirația PNRR. Vorbește despre „redresare”, „reziliență”, „investiții” – „toate sunt lucruri ca să devenim sclavi” - discursul e prea tehnic, lumea pleacă.
„Sssst! Taci! E în laiv”
Un miting al adepților lui Georgescu aduce aminte, cumva, de Grecia Antică. Când unul se apucă să vorbească - orișicine, de la el putere - se strânge lumea ca la lider. Se creează cerc strâns cu acoperiș de telefoane în direct. „Ce zice, aicia?”, întreabă unul care încearcă să străpungă un mic grup strâns în fața unui individ cu geacă de piele - aidoma ălora din vremea anilor 80 - ce ține „spici”. Cuvântătorul seamănă, la port și discurs, cu tipul de activist responsabil cu ideologia socialistă în întreprinderi: „(...) Resursele naturale ale omenirii sunt ale tuturor, ale țării noastre (...)”. Lumea cască gura și camera de TikTok. Moșul de dădea din coate să ajungă la vorbe e pus la respect de grup: „Șșșt! Taci! E în laiv!”
Mai încolo e un alt grupuleț adunat, aici conspirația e mai mare, ține tot de resurse naturale și cișmele: „...sunt cheltuieli dubioase, rămânem și fără bani. Dar ce înțelegem când rămâi fără cele mai importante lucruri? Fără pământ, fără, cu adevărat, apa naturală a acestei planete, a poporului român de care avem cea mai mare nevoie. Orașul București, cât e de mare, nu vezi cișmele în el din care să bea un bătrânel când merge cu nepoțelul, cu nepoțica. Dom’ne, foarte grav! Orice țăran le vede și le spune”.
Citește pe Antena3.ro
Vorbitorul zâmbește mândru de câte aparate în direct a adunat. Lângă el, ținându-l de după umeri, e chiar „Stegarul Dac”, în cămeșă albă, cu un fel de legitimație la gât, așa cumpoartă corporatiștii. Doar că nu e legitimație de acces, e chipul lui Mihai Viteazul învelit în folie de plastic. Pe post de decorație! Scrie – „Ordinul Mihai Viteazul”. Mai sus: „România” și tricolorul, mai jos - „Pohta ce-am pohtit”. Iar la baza „decorației”, sub chipului domnitorului mai stă înscris: „președinte Gabriel Ilășoaia, CIF 46450160 și președinte Vasile Botomei, CIF 30159947”!
Legătura dintre cetățenii străini și reziliența României
„Stegarul Dac” nu mai ține steagul, ține un suport de transmisie în direct pe care „lucrează” un telefon ce nu mulți și-ar permite să-l achiziționeze. În dreapta încă îl îmbrățișează pe vorbitorul care stă semeț la obiectiv de Samsung. În dreptul lor s-a postat unul care transmite pe două telefoane. Imaginea e un pic obturată de nenea cu tămâia, fumul intră în cadru. Omul e gonit să-i afume pe cei doi-trei jurnaliști ascunși în spatele jandarmilor, la intrarea în ICCJ. Cel cu două telefoane deschide transmisia: „Numai puțin! Riscăm să plătim daune unor cetățeni străini care se pot accidenta acolo.(?!) Își rup gâtul”. Vorbitorul, înlănțuit de „Stegarul Dac”, răspunde oficial, un pic surprins de subiectul lansat: „Băi, nea Cristi, ăștia au cerut și au luat atâția bani de la Uniunea Europeană care nu i-a băgat în procesul economic ca să producă alți bani”. Nea Cristi ridică „mingea la fileu” și aparatul din stânga pe linia chipului „Stegarului Dac”: „Da’ unde-s alea 87 de miliarde pe care, triumfalist, așea, îi anunțau ei pân penerereu? Unde?”. Vorbitorul de la cameră ia mină gravă. Înclină capul, se încruntă, bagă mâinile în buzunar: „Domnule, nu mai au cum să mai primească banii ăștia și e foarte grav. Și dacă îi primesc și nu îi investesc în ieconomia reală a României, ca iei să mai producă alți bani, care să fie investiți, ie grav”.
Victorie: „V-am pupat!”
Vasile Botomei este doctor în drept, avocat, reprezintă cauza „georgiștilor” la instanță - zice adunarea - și are „perioadă de bulău” la penitenciarul zonal Vaslui. A avut calitatea de deținut după ce a fost condamnat la „cinci coți de pârnaie” (ani de pușcărie, în limbajul unei părți a adunării din fața ICCJ) deoarece a exercitat fără drept profesia de avocat. Acum, Botomei - cu CIF-ul pus pe „decorația” „Stegarului Dac” - ține discursuri tehnice în fața oamenilor și pe TikTok. Despre Georgescu și PNRR. Nu vrea nici mai mult, nici mai puțin decât anularea planului de redresare și reluarea alegerilor. Lumea îl ascultă ca pe sfânt, prinde în cadru orice zâmbet și grimasă de dezgust. Discursul e greu, de „doctor”, puțini înțeleg. Dar lumea aprobă, zici că e ședință a economiștilor. Doar ăla cu costum anti-Covid părăsește plictisit grupul și se leagă de celălalt cu tămâia. Moment de plictiseală rupt de un individ cu ramură de salcie în mână, ruptă de pe cheiul Dâmboviței: „Hai, la mulți ani!”. O doamnă cu o cruce în mână stuchește că mai e până la Florii, dar cade în dizgrație când mai apare unul cu o cruce mai mare decât a dânsei: „Hristos a înviat!”. Râde prostește și țipă de-l întrerupe pe însuși Botomei: „Victorie!”. Lumea nu pricepe, zâmbește tâmp, se aude firav: „Turul doi, înapoi”. Omul cu voce înaltă rânjește: „V-am pupat!”.
În jur gravitează un tânăr, n-are a face cu episodul strigăturilor. Pare desprins din Gara de Nord a anilor 90: se rotește aiurea, bâiguiește, pivotează, se clatină ca cei de odinioară de se amețeau cu aurolacul băgat la pungă. Doar că omul știe ce face: vorbește cu laivul său. Aproape că pupă camera: „Turul doi......Nu votați cu sistemul”.
Ăla cu crucea pentru care a venit, deja, Paștele s-a înfipt într-un restaurant din apropiere. De acolo, verifică adunarea, la o masă cu trei garoi bine îmbrăcați. Doi amărâți întârziați la miting se grăbesc și le fac semne de salut, vinovate, malacilor de la masă. Din fața ICCJ se aude din nou: „Turul doi, înapoi!”.
