Inchisoarea tinerilor - Destinul unor nelegiuiti

De curand s-au mutat in "casa" noua (acolo, in Penitenciarul de Minori si Tineri Tichilesti - PMT). Bai normale, dormitoare normale. Cadou de Craciun. Alta viata... Doar usile au ramas la fel. Bine ferecate si dublate cu grilaje din fier. Nu ies cand vor, ci numai atunci cand li se da voie sau dupa ce-si ispasesc pedeapsa pentru pacatele pe care le-au facut.

"Cel de aici a fost inchis pentru omor", imi sopteste la ureche psihologul penitenciarului, Sita Popa. Se refera la I.C. Un baiat de 21 de ani. E in puscarie de patru ani si mai are de stat inca vreo cinci. Avea 17 ani cand a dat "marea" lovitura intr-un apartament din Ramnicu Valcea impreuna cu un prieten. Amandoi isi cunosteau victima. Au pandit momentul in care aceasta a plecat de-acasa si au intrat prin efractie. Au fost surprinsi de proprietarul apartamentului si de sotia acestuia in timp ce furau. Stapanul casei, un arhitect, a fost omorat primul, de amicul pustiului. El, I.C., i-a curmat apoi viata femeii. Cu un cutit. Raspunde la toate intrebarile, dar priveste mai mult in jos. "Ce-a fost in capul tau in momentul in care ai facut asta?" Nici el nu stie. "M-am speriat... A fost de vina si anturajul..." "Mai ai prieteni?" "Nu." "Te viziteaza cineva?" "Numai fratele meu si mama din cand in cand." Tatal nu mai vrea sa auda de el... Dupa ce-o iesi din puscarie ar vrea sa plece in Spania, sa lucreze ca mecanic auto. Mai are, crede, timp sa-si refaca viata. I-a scris anul trecut, in vara, lui Gigi Becali. Impreuna cu un alt coleg din puscarie. I-au povestit cate ceva despre ei si l-au rugat sa le trimita un echipament sportiv de la club. Raspuns direct n-au primit, dar ar fi auzit ca Becali a declarat la televizor ca le va trimite. Cine stie!?

DETINUT. I.C. (dreapta) este condamnat pentru omor. Fapta a savarsit-o cand avea 17 ani. Acum are 21

CRIMINAL LA 17 ANI. Pe I.C. l-am cunoscut in atelierul de terapie ocupationala al PMT. Acolo, timp de cateva ore pe zi, singura muzica pe care o auzi este cea a traforajului care scarpina nemilos lemnul. Detinutii, cinci la numar, chiar creeaza ceva in atelier. In general, icoane cu reprezentarile lui Iisus si ale Maicii Domnului. Dar si obiecte de decoratiuni interioare din lemn, sticla, orez, coji de oua si carton. Sau papusi din linguri de lemn. Pe toate le-au colorat in nuante vii. Cand am intrat in atelier, I.C. perfora o bucata din lemn, la fel ca si cel mai musculos dintre colegii detinuti, inchis la Tichilesti pentru omor. Un al treilea lipea boabe de soia pe o bucata de carton pentru un viitor peisaj de primavara, in vreme ce alti doi conturau niste desene. Incerc sa leg o discutie cu baietii, dar sunt destul de tacuti. Poate de jena, poate sunt prea concentrati la ceea ce fac, poate chiar n-au chef de vorba.

La Penitenciarul de Minori si Tineri din localitatea braileana Tichilesti, vechi din ’56 si cunoscut pana anul trecut drept "inchisoarea din chirpici", sunt aproape 300 de detinuti. Tineri intre 15 si 21 de ani din toata tara, inchisi pentru fapte grave pe care le-au savarsit inainte sa fi implinit varsta responsabilitatii civice. Jafuri, talharii... Cam 10% din acestia sunt condamnati pentru omoruri sau lovituri cauzatoare de moarte.

Cine mai stie ce e in sufletul lor cu adevarat? Cat ii macina gandul ca au dat cuiva in cap pentru un amarat de telefon sau pentru altceva? Au regrete? Ei spun ca da. Acum vor libertate. Vor afara. Viseaza la un nou inceput. Stau cu ochii in pamant, privirile multora dintre ei sunt umile, pierdute. Mainile (acele maini care au talharit urat) si le tin incrucisate in fata, de parca ar refuza sa mai discute despre un trecut care le-a cam pecetluit viitorul. Se bucura de orice vizita din afara. Chiar daca-i vorba despre ziaristi. Oricine... din afara sa fie. Da’ numai sa fie!

IN ATELIERUL DE TERAPIE OCUPATIONALA. Locul unde condamnatii petrec ore bune din zi

ALFABETUL INCHISORII. Compatimirea fata de acesti oameni este o greseala sau o slabiciune? La urma urmei, mai are rost filosofia vietii celor din inchisoare atata vreme cat, dintr-o prostie, au murit persoane nevinovate pe care nu le mai aduce nimeni inapoi? Omului, cand se naste, i se da prima sansa sa-si traiasca viata pe pamant. Unii isi rateaza aceasta sansa, altora li se ia. Se mai intampla ca ocaziile sa revina. In cazul minorilor si al tinerilor de aici apare norocul, sa-i spunem asa, al reabilitarii. Cat timp sunt inchisi au posibilitatea sa mearga la scoala. Cei mai multi dintre ei nu stiu carte. Habar n-au sa citeasca. Invata alfabetul. Isi insusesc cele mai elementare lucruri in cadrul scolii speciale din interiorul Penitenciarului Tichilesti. "Unii aici au vazut prima data in viata lor cum arata un sapun. Nici nu stiau sa se spele. I-am gasit in baie lipiti de perete. Se fereau de apa care curgea la dus. Mi-am dat ochelarii jos si i-am «impins» sub dus", spune directorul penitenciarului, magistrat Danel Cristinel Sarau, investit in aceasta functie din luna martie a anului trecut.

"DOM’LE, VREI SA MOR PE STRADA?" Majoritatea detinutilor minori e reprezentata de copii orfani, ai strazii sau nesupravegheati, proveniti din medii defavorizate, din familii dezorganizate, cu un nivel scazut de cultura. Parinti alcoolici, violenti. "Societatea nu pricepe ca nu se termina totul dupa ce-l bagi in inchisoare. Este necesar si un program de reabilitare", explica psihologul Sita Popa. Au fost cazuri in care detinuti abia eliberati au facut tot posibilul sa revina in puscarie. Planul a fost simplu: jaful unui magazin intr-o zona supravegheata de patrula politiei. "Dom’le, vrei sa mor pe strada? N-am casa, n-am familie, n-am nimic. Sa ies de-aici in toiul iernii? Mai bine pe la primavara, cand se mai incalzeste."

"Am avut un caz in care unul dintre ei s-a «aranjat» foarte bine afara. I se spunea «Beton». Cand a venit aici a stiut ce vrea. Sa faca in asa fel incat sa plece cat mai repede. A muncit toata vara ca brigadier la un beneficiar. Pentru ca si-a facut bine treaba, beneficiarul i-a propus ca, dupa ce iese din inchisoare, sa-l angajeze, sa-i dea casa si masa." Altii in viata de zi cu zi sunt atat de saraci si de amarati, incat conditiile din inchisoare ii fac pe parintii lor sa exclame: "Ce-au ei aici n-am eu acasa!". Din fericire, realitatea este cu totul alta, dar ei n-o vad. Ce n-au detinutii in penitenciar au ceilalti acasa: libertate.

RASPLATA Ca recompense, detinutii primesc iesiri in comunitate de cel putin doua ori pe luna. Au fost dusi la Teatrul Maria Filotti din Braila, la muzee si chiar la restaurant (sa manance placinta si sa bea suc). Au avut posibilitatea sa se relaxeze, jucand fotbal pe terenul penitenciarului cu baieti din oras. Din initiativa preotului centrului de reabilitare Tichilesti, toti detinutii care n-au fost recompensati cu o iesire in comunitate au fost dusi inainte de eliberare sa viziteze orasul Braila.

MODERNIZARI Penitenciarul de Minori si Tineri din Tichilesti are o suprafata de aproximativ 9 ha, plus 93 ha de pamant arabil, ferma de vaci, porci si oi. Aici lucreaza 220 de angajati, dintre care 15 sunt educatori la serviciul de interventie scolara (clasele I-X) si pentru scoala de arta si meserii. Pana la sfarsitul anului trecut, detinutii erau tinuti in vechile cladiri ale inchisorii, facute din chirpici. Actualul director a decis sa refaca din temelii toate corpurile institutiei.

Fotografii: Marin Raica