Meşterul Ungureanu, ucenicul lui Dumnezeu. A "primit" putere să treacă peste cumpăna vieţii descoperindu-şi vocaţia: sculptura în lemn

Deodata, Ticu Ungureanu a cioplit in mod minunat chipul lui Dumnezeu! Fara sa fi pus mana in viata sa pe o dalta. Spune ca si-a dezgropat talentul dupa o rascruce a vietii.

Incercat de soarta, el a gasit pu­terea de a merge mai departe pe drumul credintei. In mod surprinzator a iz­vorat de undeva o capacitate n­e­ba­nuita – aceea de a ciopli in lemn. Acum pro­po­vaduieste prin sculptura cuvantul Domnului. In toate satele si localitatile invecinate cu Epurenii Vasluiului, unde traieste, se afla cate o troita sculptata de mana mesterul Ticu Ungurea­nu.

"Tin sa arat credinta prin ceea ce fac. Si marturisesc lui Dumnezeu ca el este izvorul si cauza a tot binele si frumosul. El lucreaza prin oameni si pe toti ne cheama la mantuire. De aceea troitele pe care le fac sunt un semn ca deasupra noastra se afla Domnul. Troita este un simbol care ii indeamna pe oameni la rugaciune", spune mesterul Ticu Ungureanu, de 46 de ani. A ajuns sa faca lucruri extraordinare din lemn – cruci, troite, strane, catapetesme – acum sase ani. Lucrase cu totul altceva pana atunci. "Treceam printr-un moment dificil, aveam chiar probleme de sanatate. A fost o transformare, m-am rugat, am crezut si atunci Dumnezeu m-a intarit. Prin ceea ce fac, ii indemn pe oameni sa fie mai buni, sa aiba credinta", marturiseste Ticu Ungureanu, care spune ca troitele pe care le face au rolul de a alunga fortele malefice, de a sfinti spa­tiul si timpul, de a indemna la me­ditatie si rugaciune. "Reprezinta un semn sfant, asa cum semnul crucii e steagul invierii. E ca o coloana care ur­ca gandul omului de la pamant la cer."

Dupa ce a terminat de lu­­crat o troita de sase metri inaltime, tro­i­ta aflata acum la Vama Albita, acum lucreaza la un proiect ase­ma­na­tor destinat centrului comunei Epu­reni, acolo unde traieste. E ajutat de familie in tot ce face. Intr-un ca­dru linistit si frumos, la tara, copiii sai vor urma aceeasi cale. Dar pana la propriii urmasi, Ticu Ungureanu a mo­delat deja zeci de mici uce­nici. A ini­tiat prin intermediul unui proiect de­rulat de Centrului judetean pentru conservarea si promovarea culturii traditionale Vaslui un stagiu de pre­gatire a tine­rilor mestesugari. "Am avut mai mult de zece copii sub su­praveghere si le-am dezvaluit din se­cre­tele artei." Ungureanu face parte din Asociatia mesterilor populari din Mol­dova si spune ca ar dori sa sco­leasca in arta cioplitului in lemn cat mai multi copii din satul sau natal. S-a gandit ca, dezvoltand acasa o ade­varata industrie in acest sens, si co­­muna sa ar avea de castigat, locali­ta­tea avand posibilitatea sa intre astfel intr-un circuit turistic. Locuri de mun­ca s-ar crea fie la atelierul sau, fie prin dezvoltarea unei retele de distri­bu­tie a produselor. Insa deocamdata nu a primit sprijin de la autoritati.

Cat priveste beneficiile de pe urma artei sale, mes­terul spune ca mai importante sunt cele spi­ri­tu­a­le. Castiga la o troita in functie de dificultatea pro­iectului, dar si de starea materiala a clientului. De la 5 milioane (de lei vechi, n.r.) una simpla, pa­na la 10, 15 sau chiar 50 de milioane, cat a ajuns sa ia pentru troita de sase metri de la Vama Albita. "Din munca mea duc cu familia un trai decent la ta­ra. Sotia mea nu lucreaza, dar ma ajuta. Si din ce mai cas­tigam in gospodarie e suficient", spune el. Mes­te­rul poarta cu mandrie costumul popular cu fie­care prilej ce se iveste, la expozitiile sau la tar­gurile la care participa. Este de parere ca lucrul sau este unul trainic si pentru ca a primit bi­ne­cu­vantare pen­tru acesta de la duhovnicul sau, parintele Mina Dobzeu, de la Husi, dar si de la episco­pul din aceeasi localitate. Insa mesterul Ungureanu nu rea­lizeaza doar troite inalte de pana la sase metri, ci si lucruri mi­ni­a­turale din lemn, cruci, icoane. A absolvit zece clase, incluzand aici scoala profesionala, dar spune ca n-are nevoie nici de atat, intrucat Dumnezeu creeaza prin bratul sau. "Pana sa incep acum sase ani am lucrat si in croitorie, si putin ca dascal la biserica. Aveam ceva talent la desen, dar de sculptat nu mai sculptasem niciodata."

Intr-un fel, Ticu Ungureanu a fost ucenicul lui Dumnezeu. Povesteste cum a ajuns sa gaseasca aceasta cale. "In sat era o troita veche. Trecand pe langa ea am vazut ca avea acoperisul putred. L-am refacut si asa a inceput totul, a fost o lucrare divina", spune el. "Era un talant pe care l-am dezgropat." Marturiseste ca nu i-a trebuit mult sa faca ceea ce a facut, mai bine de patruzeci de troite raspandite prin diferite sate si orase, in zone ca Vaslui, Galati, Constanta, Iasi, Neamt. "Si acum eu il marturisesc pe Dumnezeu prin ceea ce fac. Preiau simbolurile si limbajul religios pe care il transpun in viata de zi cu zi prin intermediul lemnului." Primeste comenzi pentru troite de la o lucrare la alta, oamenii vad ce a facut, pentru ca "semnele" lui sunt plantate la fiecare rascruce de drum. "Proiectul il realizez eu in intregime, de la desen pana la produsul finit."

Diploma de excelenta
Fiind un mester respectat a fost invitat si la Si­biu, pe cand orasul avea statutul de capitala europeana. A primit atunci o diploma de excelenta. La lucrarile sale spune ca cel mai greu lucru este sa ciopleasca chipurile sfintilor, dar de fiecare data Domnul il ajuta si reuseste. La pregatirea lemnului pentru lucru il ajuta si sotia sa, dar si copiii. "In ce priveste motivele, le im­pletesc pe cele traditionale, constituite in special din forme geometrice, cu cele realiste, mo­ti­ve­le florale de exemplu. Imbin astfel tra­di­ti­o­na­lul cu modernul. Cu ajutorul lui Dumnezeu ma simt implinit, in special pe plan spiritual, iar planul meu este sa fac cat mai multe troite." In ce priveste uneltele pe care le fo­lo­ses­te, in afara daltei, sunt putine, iar dintre cele moderne aminteste de o freza electrica si un fierastrau pendular special. "Asa, prin lucrul meu, eu caut sa transmit mai departe valorile noastre tra­di­tionale ­si morale, credinta. Printr-un astfel de exemplu oamenii sunt indemnati sa se roage, sa devina mai buni, sa traiasca mai bine, in comuniune cu tot ce ne-a lasat Dumnezeu pe pa­mant. Asta imi da energia si inspiratia", mai adauga mesterul Ungureanu.