Pentru ce a primit Cuza Sabia prieteniei?

La 24 ianuarie se implinesc 156 de ani de la Unirea Principatelor Române. Eroul central al acestui eveniment Domnul Alexandru Ioan Cuza. Dar astăzi nu vom mai vorbi despre rolul său istoric cunoscut. Vă aducem în atenţie o poveste de prietenie, devotament şi recunoştinţă. Relaţia Domnului Principatelor cu Principele Mihail Obrenovici al Serbiei.

La Muzeul Naţional Cotroceni, în sălile dedicate Doamnei Elena Cuza, se află la loc de cinste sabia de paradă a lui Alexandru Ioan I. “Lama poartă inscripţia semnificativă AMICUS CERTUS IN RE INCERTA (Prieten sigur în vremuri nesigure), ne spune dr. Mihail Ipate. Mânerul îl înfăţişează pe Sf. Andrei (patronul Serbiei), la picioarele căruia se află un leu şi un vultur (simbolizând Serbia şi România) luptându-se cu un şarpe (simbolizând Turcia). Teaca, terminată printr-un cap de leu, este împodobită cu sute de diamante şi smaralde. Pe ea apar monogramele lui Cuza şi Obrenovici. Sabia a fost purtată de Cuza la deschiderea sesiunii Corpurilor Legiuitoare la 15 noiembrie 1863. Sabia, simbol al prieteniei între două popoare, reflectă atitudinea şi gândirea politică a creatorului statului modern român în raport cu marile puteri.” conchide istoricul.

Pentru ce a primit Cuza această sabie? “La sfârşitul anului 1862, pe teritoriul Principatelor Unite trecea un convoi compus din din 500 de care cu arme şi muniţii venite din Rusia şi având ca destinaţie Serbia. Trecerea convoiului a ridicat numeroase probleme de natură diplomatică. Consulii englez şi austriac au fost primiţi de Cuza, care a afirmat că nu are date despre acest convoi. Ministrul de Externe al Turciei, Ali Paşa, a ordonat reprezentantului Porţii la Comisia Europeană a Dunării să ceară domnului român sechestrarea armelor, acţiune la care s-au alăturat consulii austriac şi englez.” ne povesteşte dr. Mihail Ipate. Dar Domnul român nu s-a lăsat intimidat de nici o presiune. Şi nu au fost puţine. Iar la jumătatea lunii decembrie “transportul (40.000 de puşti, 10.000 de carabine, 30.000 de pistoale etc) nu numai că nu a fost oprit, dar a trecut Dunărea, la sârbi. Pentru protejarea şi tranzitarea în bune condiţii a carelor, domnul a luat măsuri de ordin militar. Au fost concentrate trupe pe Dunăre, nu doar demonstrativ, având ordin să apere, prin lupta la baionetă şi cu artileria, trecerea carelor la sârbi (care concentraseră şi ei în zonă 8.000- 10.000 de soldaţi). Otomanii aveau la Vidin 5.000 de soldaţi, dar nu au atacat convoiul.”

Totul s-a încheiat cu succes. Domnul român şi-a arătat prietenia şi susţinerea pentru conducătorul unui alt popor care lupta de mult timp să scape de Imperiul Otoman, (condus atunci de sultanul Abdul Aziz) ca şi poporul român. Mulţumirea sârbilor a venit imediat.

“După trecerea convoiului, ofiţerii români care protejaseră transportul au fost invitaţi la un banchet dat în cinstea lor, la Raduevatz, unde li s-a făcut o primire deosebită. La scurtă vreme, armata română a primit din partea guvernului sârb 24 de tunuri, iar domnitorul Alexandru Ioan I a primit o delegaţie de ofiţeri care i-a înmânat, din partea principelui Mihail Obrenovici, o sabie de paradă, lucrată într-un atelier vienez.” Sabia pe care o putem admira noi, astăzi, în cadrul Muzeului Naţional Cotroceni, a cărei poveste ne-a fost spusă de domnul dr. Mihail Ipate.
Relaţiile dintre cele două ţări au fost excelente, “la începutul anului 1863, la Bucureşti şi la Belgrad, s-au deschis agenţiile diplomatice similare reprezentanţelor diplomatice ale unor state suverane”.

Saloanele Doamnei
Epoca în care Alexandru Ioan Cuza a fost Domnul Principatelor şi a locuit la palatul Cotroceni este recreată în spaţiile muzeului, cam pe acolo pe unde erau altădată camerele primei doamne Elena Cuza.

Când intri în holul ce duce spre această lume, te întâmpină, strălucitor de elegantă, Doamna Elena. Este îmbrăcată într-o rochie somptuoasă, cu o coafură a la l'Impératrice Eugenie, soţia lui Napoleon al III-lea, Împăratul Franţei, susţinător al cauzei românilor.(Fotografia a fost realizată în jurul anului 1866). Eugenie a fost un fel de mentor pentru Elena Cuza. Doamna a stat o vreme la Paris şi, când s-a întors, era schimbată în multe privinţe, dar mai ales în ceea ce priveşte eleganţa.

La prima vedere, nu faci decât să te plimbi printr-un muzeu. Dar dacă nu te grăbeşti, ca un simplu vizitator, te poţi împrieteni cu aceste încăperi încărcate de lucruri valoroase – unele pentru că au aparţinut chiar familiei domnitoare, unele pentru că sunt opere de artă, altele pentru că sunt de o frumuseţe deosebită.

În sufragerie, îi spun aşa pentru că masa este pregătită pentru prânz sau pentru cină. Cu veselă comandată de Doamna Elena, cu tacâmuri argintate, masive. (Te întrebi cum puteau să mănânce cu ele, cum puteau să-şi păstreze eleganţa, având în vedere că au nişte dimensiuni impresionante.) Pereţii poartă tablouri care amintesc, printre altele, de prietenia şi susţinerea pentru cauza românilor a Împăratului Napoleon al III-lea. Fotografii cu Domnul şi Doamna. Pe o masă de toaletă se află şi trusa de îngrijire a Doamnei, cu o perie cu păr lung şi moale, îngălbenit, sticlele de parfum. Pe un secretaire se află o scrisoare de dragoste a Doamnei către Alexandru.

Mobila stil Napoleon al III-lea, obiectele de artă, tapetul, vesela, cărţile, fotografiile... creează o atmosferă ce te lasă să auzi foşnetul mătăsii rochiilor Doamnei şi mersul- hotărât, clar, cadenţat, de militar, şi zăngănitul sabiei lui Alexandru Ioan Cuza.