Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
'Felul in care Natalia si-a intors capul in secunda aceea si s-a uitat la mine il tin minte si acum. Parca o vad. Am simtit imediat ca e ceva in privirea ei, in felul in care atunci a intors capul... si ala a fost momentul. L-am simtit in varful degetelor. Am apasat instinctiv butonul, nici nu mai stiu cum. Eram acasa, in scara blocului si imi amintesc ca lumina imi cadea dinspre sud-vest', povesteste fotograful Tatiana Volontir.
Portretul Nataliei a iesit atat de bine, incat a fost acceptat la un concurs international in Serbia, ba chiar a luat si un premiu national in tara, la concursul Fotografia anului. Acum, Natalia – femeia alb-negru misterioasa, jumate goala, jumate infasurata in esarfe negre, cu privirea magnetica peste umar, clara si directa – a ajuns unul dintre cele mai cunoscute si mai apreciate portrete artistice pe site-urile de profil din Romania. 'Simplu, clar si curat', l-a etichetat critica. Insa nu s-ar fi intamplat nimic din toate astea daca fotograful si modelul n-ar fi avut impreuna secunda aceea de aur in care s-au simtit reciproc.
Dar aceasta e una dintre fotografiile Tatianei cele mai cuminti. Nu prin asta a socat ea comunitatea foto, ci prin altele: prin nuduri contorsionate, femei care dorm cu capul pe sina de cale ferata, busturi si sani goi pe care se plimba melci...
'Trecuse deja vara si zic: Ah! Iar trece vara si n-am facut nici o fotografie cu melci. Si intr-o zi, scrie Alina pe Facebook: Am calcat ieri un melc si l-am omorat. Si zic: Cum l-ai calcat, mai sunt melci acum? Daaa, e plina gradina mea de melci, zice ea. Pai hai sa mergem sa-i culegem! I-am cules, apoi le-am spus Alinei si Corei: Nu stiu ce parere aveti, dar eu as vrea sa fac o fotografie nud cu melcii mergand pe voi doua!', povesteste Tatiana.
Ore intregi concentrata pe o raza de lumina
La 27 de ani, fotograful Tatiana Volontir traieste o viata ca-n filme. A plecat din Republica Moldova sa faca liceul la Galati fiindca simtea ca acasa 'si-a consumat spatiul'. Apoi s-a apucat de fotografiat acum trei ani, pe camp, intr-un orasel britanic. Era studenta si, ca sa poata supravietui, s-a dus sa munceasca intr-o livada englezeasca, prin programul Work and travel. Ea, micuta si fragila ca o papusa, reusea sa care cosuri cu carca si sa culeaga fructe de dimineata pana seara. Muncea patru luni pe an ca sa aiba cu ce trai celelalte opt luni de zile. Cu banii castigati, colegii ei isi cumparau telefoane si haine frumoase. Tatiana, insa, si-a cumparat un aparat foto. A dat pe el cateva sute de lire, o mica avere pentru ea. Apoi s-a apucat de studiu: si-a cumparat reviste si a invatat din ele tot ce tinea de ABC-ul tehnicii.
'Adica tot ce insemna timp de expunere, diafragma si ISO. Am inceput sa-mi setez aparatul pe manual si sa nu mai folosesc functia automata. De fapt am inceput sa gandesc', isi aminteste Tatiana. Ce nu gasea in reviste, gasea pe internet. Ar fi vrut ea sa faca si un curs, dar n-a mai avut bani si pentru asta. Cand prietenele ei se relaxau in parc, ea statea ore intregi concentrata pe o raza de lumina, sa o studieze, sa vada cum pica si cum se aseaza bine in cadru.
Citește pe Antena3.ro
Fotografii profesionisti mai batrani nici acum nu reusesc sa priceapa cum a reusit Tatiana sa invete de una singura sa fotografieze atat de bine fara nici un fel de curs sau scoala foto, fara seminarii, fara lectii si fara profesori. Si apoi, in numai trei ani, sa ajunga in top, sa ia premii nationale, sa o caute lumea, sa publice lucrari in revistele foto, sa-si deschida expozitii si sa-i apara lucrari pe coperte de carti si pe afise de filme. Si sa faca toate astea nu full time, ci numai in weekend sau in timpul ei liber, cand vine de la serviciu.
'La semafor, pe oamenii din fata mea ii vad asezati intr-o compozitie'
Caci Tatiana este ca formatie economist si lucreaza intr-o multinationala. Reuseste sa traiasca fotografia stand pe scaun zi de zi, trimitand emailuri, vorbind la telefon, gestionand comenzi si... peste toate astea uneori inchizand usor ochii si tinandu-i intredeschisi, cat sa aiba impresia ca priveste prin obiectivul foto. Pe strada i se intampla frecvent sa vada altfel decat oamenii obisnuiti, fara sa aiba aparatul foto la gat.
'Pur si simplu, pe strada vad abstract, imi creeez singura cadre. La semafor pe oamenii din fata mea ii vad asezati intr-o compozitie. Daca silueta unuia se suprapune cu a unui stalp, vizual ma deranjeaza si ma deplasez eu singura in dreapta sau in stanga, ca sa echilibrez compozitia, desi nu fac nici o fotografie. Nu ma pot abtine', ne povesteste Tatiana. Si la metrou face la fel: cand da de o figura expresiva, ramane agatata cu privirea de ea minute intregi. Se retrage doar cand observa ca omul o priveste ciudat, neintelegand de ce-l priveste ea fix in ochi. Odata, tot drumul Dristor – Pipera a stat cu ochii lipiti de o figura atipica: 'Era in tren o fata cu ochii foarte mari si cu fruntea exagerat de lata. Nu era frumoasa in tiparele estetice pe care le intelegem noi, dar chipul ei era atat de expresiv, incat de soca. Figura ei parea foarte directa si deschisa'.
Cum isi gaseste un fotograf apartamentul perfect
Cand si-a ales apartamentul, a reusit sa-l socheze pe agentul imobiliar. Ea cerceta sa vada cum cade lumina pe el, agentul ii explica: 'Bine, dar are masina de spalat, are parchet si mobila...'. Dar ea nu vroia sa stie nimic din toate astea. Altele o interesau.
'Era noapte cand am venit aici prima data si m-am interesat exact de unde cade lumina. Mi-au zis ca soarele cade drept din fata si am zis, e clar: e estul. Mi-am dat seama imediat ca o sa am lumina pana la 12, adica una foarte puternica, ce-mi lasa umbre adanci. Asta inseamna ca in fotografii iti apar umbre de la tot, de la usa, de la geam. Iar cand pleaca soarele, chipul unui portret devine foarte uniform', spune Tatiana. La serviciu, printre cifre si emailuri, mintea ei continua sa inoveze. Nu accepta nici un tipar dintre cele care se invata la scolile foto; ea si-a creat regulile ei. Si culmea, reuseste sa ia premii chiar si asa, spargand toate tiparele.
'De exemplu, mai toti fotografii fug de lumina de la amiaza, atunci cand soarele se afla chiar pe centrul cerului. Lumina asta creeaza zone foarte arse. Si atunci multi o evita, preferand sa foloseasca lumina mai blanda de dimineata sau de seara. Dar eu am spus: nu! Trebuie sa depasesc asta! Asa ca mi-am luat trei fete cu mine, le-am dus in padure ziua la orele 13 si am lucrat contra regulei. Ce daca fata apare luminata atat de mult si umbrele sunt atat de adanci? Lumina asta exista si ea trebuie explorata. De ce ar fi o lumina mai proasta decat alta?', mai zice Tatiana. In comunitatile virtuale, ceilalti fotografi au strambat din nas: 'Fotografia ta e cam arsa'. Dar ea s-a tinut tare: 'Ba este exact asa cum trebuie sa fie. E o lumina care asta ne da. S-o acceptam asa cum e'.
Si asa, cautand, inovand si rupand tiparele, Tatiana isi demonstreaza siesi si altora ca ea un lucru fundamental: uneori, viata adevarata se afla dincolo de serviciu.
