Să rostim cea mai frumoasă vrajă: „La mulţi ani!”

Cand spunem 'La multi ani!' sau 'Sarbatori fericite, cu bine, cu noroc, cu sanatate, cu bogatie!', de fapt ro­stim o vraja. Cercetatorii care au studiat fabuloasele credinte ale poporului roman au gasit explicatii practice pentru fiecare cuvant rostit in ve­derea 'urarilor' de Sarbatori .

'Menim pentru anul ce va sa vie. Incepand cu Nasterea Domnului si incheind ciclul marilor Sarbatori de iarna cu Sfantul Ioan. Romanul spune «La multi ani!» si intotdeauna adaugam ceva de menit: Sarbatori cu bine, cu sanatate, cu dragoste si asa mai departe, ce dorim noi pentru cel caruia ii uram', ne spune doamna dr etnolog Doina Isfanoni.

Nici o vorba nu e aruncata in vant in perioada Sarbatorilor. Aflam de ce de la profesor Ion Ghinoiu, coordonatorul Atlasului Etnografic Roman. 'Sistemul felicitarilor si al urarilor intru multi ani, fericire si sanatate, belsug adresate atat de frecvent in zilele ciclului Sarbatorilor de Craciun si Anul Nou se incadreaza in marea categorie a actelor «de propitiere». Urarea care ne sta pe buze la marile sarbatori, «La multi ani!», a fost, initial, o vraja pentru transmiterea sanatatii, prosperitatii, fericirii, anilor multi prin puterea si magia cuvantului. Urarea directa, dorinta exteriorizata sub forma imperativa, exprima dorinta omului de altadata de a da semenilor sanatate, fericire, bogatie etc. De aici a incotit credinta nemarginita in pu­terea cuvantului, care, odata pronuntat, este in stare sa provoace aparitia obiectului sau a faptului desemnat.'

Magia cuvantului din perioada marilor sarbatori a fost apoi transferata in celelalte zile ale anului. 'De-a lungul secolelor si mileniilor, continua profesor Ion Ghinoiu, urarea directa a fost intens folosita in toate domeniile de viata sociala. Urarile contin dorinte pentru viitorul imediat: inceputul unei zile, seri, nopti (buna dimineata, buna ziua, buna seara, noapte buna), despartirea pentru o perioada (drum bun, mergi sanatos, la revedere, cu sensul reintalnirii dupa intoarcere), inceputul unei activitati (succes, spor la treaba).'

Magia cuvantului a fost folosita si pentru … urari negative. 'Urarea si blestemul (ardi-te-ar focul, alegi-s-ar praful etc.), formule imperative adresate unei persoane, se bazeaza pe aceleasi mecanisme psihice. Dorintele exprimate sunt pozitive in cazul urarii si negative in cazul blestemului.'

De unde vine Revelionul?
Din ceea ce domnul profesor Ion Ghinoiu a denumit 'Calendarul poporului roman', cercetarile sale de o viata, aflam ca 'Revelionul este sarbatoarea nocturna dedicata celui mai vechi zeu al omenirii, Anul, personificare a Soarelui. El este numit An Vechi inainte de a muri, la miezul noptii, de Revelion, si An Nou imediat dupa renastere.

Anul, tata al marilor zei ai omenirii (Zeus, Saturn, Craciun, Shiva, Mitra), se naste, creste, imbatraneste, moare si renaste dupa 365 de zile. In raport cu data nasterii si mortii sale, sfintii calendarului popular sunt si ei mai tineri sau mai batrani: Sanvasai (1 ianuarie) este, conform legendelor populare, un tanar care sta calare pe butoi, iubeste si petrece; Dragobete (24 februarie), fiul Dochiei, reprezinta zeul dragostei pe plaiurile carpatice; Sangiorzul (23 aprilie) si Santoaderii sunt tineri, calari pe cai; Santilie (20 iulie) si Samedru (26 octombrie) sunt maturi, dupa care urmeaza generatia sfintilor-mosi, Mos Andrei (30 noiembrie), Mos Nicolae (6 decembrie), Mos Ajun (24 decembrie) si Mos Craciun (25 decembrie). Varsta inaintata a divinitatilor din luna decembrie prevesteste moartea Anului, identificat in cultura populara cu Craciun.'
De altfel, poporul roman a creat numeroase legende despre Craciun, mai degraba despre Maica Domnului, relatie cu acest Craciun.

Cum se celebra Craciunul cu mult timp in urma?
'Mai mult de un mileniu si jumatate, pana in secolul al XIX-lea, romanii au celebrat Anul Nou in ziua de Craciun. Sarbatoarea Anului Nou, dupa ce a fost despartita de sarbatoarea crestina a Nasterii Domnului si mutarea ei la data de 1 ianuarie, pe locul unde romanii celebrau in Antichitate Calendele lui Ianuarie, s-a numit Craciunul Mic, Ingropatul Craciunului, Ingropatul Anului si, in final, Revelion.'
Asa cum spuneam la inceput, 'Ciclul sarbatorilor de Anul Nou este impartit de noaptea de Revelion in doua perioade simetrice. Prima parte, cuprinsa intre sacrificiul ritual al porcului, la Ignat, si miezul noptii de Revelion, se suprapune peste zilele premergatoare solstitiului de iarna, cand se mareste noaptea, sporesc frigul si intunericul.

Aceste fenomene ale naturii alimentau spaima oamenilor ca lumea merge spre pierzanie, ca va veni momentul cand Sfantul Soare va disparea definitiv de pe cer. Soseste insa fenomenul spectaculos al solstitiului, cand Soarele incepe sa urce pe bolta cerului, iar ziua sa creasca putin cate putin. A doua parte a ciclului, care se desfasoara sub semnul sperantei generate de renasterea Anului, este cuprinsa intre miezul noptii de Revelion si Boboteaza. Obiceiurile, actele rituale si practicile magice redau, in prima parte a ciclului, teama, dezordinea si haosul generate de imbatranirea si moartea Anului Vechi, iar in a doua parte, dupa miezul noptii de Revelion, optimismul, veselia, ordinea si echilibrul.'

Pentru ca timpul se scurge ireversibil si spre finalul anului devine din ce in ce mai rau, poporul a gasit modalitati sa-l imblanzeasca, ne spune profesorul Ion Ghinoiu. 'Prin numeroase sarbatori si obiceiuri, romanii imblanzesc curgerea necrutatoare a timpului, umanizand fenomenele naturale desfasurate independent de dorinta si vointa lor: sacrificiul ritual al porcului; prepararea alimentelor rituale din grau (colaci, turte) si din carne de porc (piftie, carnati).' Se crede ca acum se deschid mormintele si se intorc spiritele mortilor printre cei vii. Dar raul se alunga prin multa galagie:

'Abundenta ospetelor si petrecerilor cu excese de mancare, bautura, distractie, gesturi, cuvinte si expresii licentioase, Perinita, supravietuiri ale unor practici orgiastice. Activitatea cetelor de feciori care redau prin colinde si numeroase acte rituale drama nasterii si mortii anuale a divinitatii si, in sfarsit, stingerea luminilor la miezul noptii pentru a reda intunericul si haosul desavarsit provocate de moartea divinitatii. Urmeaza, dupa cateva clipe, aprinderea luminilor care simbolizeaza nasterea divinitatii An si, o data cu aceasta, a timpului si lumii inconjuratoare. Se credea ca in acest timp benefic se deschide cerul, ard comorile si vorbesc animalele. Se alunga spiritele malefice prin zgomote de tot felul (bice, clopote, strigaturi), se invoca rodul bogat prin diferite obiceiuri (Plugusorul, Semanatul, Sorcova) si acte rituale, se incearca norocul, se afla ursita, se intocmesc calendarele meteorologice (din foi de ceapa, din coji de nuca etc.), se impaca pricinile, se savarsesc acte de toleranta si ingaduinta, se incepe simbolic lucrul si altele.

Datorita vechimii sarbatorii Anului Nou si mutarii datei Nasterii Domnului de la 6 ianuarie la 25 decembrie, peste locul celebrarii zeului Craciun, ordinea desfasurarii obiceiurilor din aceste scenarii rituale nu se mai respecta in totalitate', incheie profesorul Ion Ghinoiu.
Si acum… vraja!

La multi ani! Cu bine, cu sanatate, cu bogatie si tot ce va doriti!