Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cum a ajuns un os de domn să legitimeze ideile bolșevice proferate de Vladimir Lenin? „Ideile de stânga - aprecia criticul și istoricul literar Paul Cernat - i-ar fi fost stimulate lui Scarlat Callimachi de răscoala din 1907 de pe propria moșie. Student în Drept la Paris, simpatizant anarhist, debutant, în 1914, cu proza «O femeie», revine în țară ca luptător antigerman, apoi, după refugiul la Iași, ajunge via Finlanda la Petrograd, în momentul Revoluției bolșevice, când realizează un interviu cu Lenin, după care își reia studiile pariziene”. Nebun început de minibiografie, nu? Dar să-i dăm curs: „Minore, dar nu neinteresante, plachetele de versuri de după revenirea în țară («Frunze», «Tăceri imobile», «Alb și negru») sunt marcate de influența unui expresionism de notație minimală, combinând imagini din călătoriile prin Rusia și Italia cu «rapsodii» moderne dedicate unor figuri mitologice feminine ale imaginarului decadent”, mai preciza Cernat. Pe același ton: „Mai robuste vor fi plachetele sociale, autobiografic-retrospective de după 1945 - «Octomvrie, 1917» (1946), «La margine de hotar» (1946), «Aevea» (1946), «Poeme» (1948), parțial reunite în antologia «Ritmuri de clopote» (1968, prefațată de vechiul comiliton Eugen Jebeleanu)”.
A luat-o de nevastă pe fosta iubită a lui Ion Vinea
În continuare, cu profesorul Paul Cernat în vervă (literară): „În 1924, Scarlat Callimachi patronează (cu bani din bogata moștenire de familie) înființarea revistei de avangardă Punct, unde se manifestă, ca poetă, și viitoarea sa soție, actrița Dida Solomon, fosta consoartă a lui Ion Vinea (cei doi vor avea un mariaj reușit - denunțat ca mezalianță ... etnică de familia prințului -, soldat cu un fiu, gazetarul Dimitrie Callimachi)”. Un an mai târziu (după 16 numere de revistă) «Punct» și «Contimporanul» fuzionează. În paginile lor, Callimachi publică poeme și piese de teatru compuse tot pe calapod expresionist, cu conflicte psihologice din medii evreiești («Rebeca», «Zail Sturm»). Tot în registru expresionist, dar la un nivel net superior sunt remarcabilele «Mesia din Ulmani» și «Logodnica lui Wolfgang», centrate pe conflicte psihologice acute cu protagioniști evrei și germani din timpul Primului Război și din preajma Revoluției sovietice. Prima va fi adaptată într-un roman avangardist, «Ruben Hirsch», rămas din păcate în foileton (în revista Premiera ilustrată). Alte fragmente interbelice de roman, tot cu tematică evreiască («Învierea lui Iuda» ș.a.) au rămas, de asemenea, în manuscris. Ar merita editate, alături de alte fragmente (naturalist-ruralele nuvele „tendenționiste” Popa Simion, Moș Pantelimon) - opina Paul Cernat.
Trimis în lagăr de Ion Antonescu
Câteva tușe despre activitatea care i-a adus în epocă porecla „Prințul roșu”: „Afiliat Partidului Comunist în ilegalitate, apărător (ca intermediar de avocați francezi) al greviștilor de la Grivița în 1933 și al unor militanți comuniști (Ana Pauker etc.), fondator al asociației Amicii URSS, Scarlat Callimachi era căutat periodic de Siguranță (spre disperarea vecinului de apartament, Eugen Lovinescu, al cărui cenaclu îl frecventa)”. Mai mult: „«Prințul roșu» editează sub acoperire antifascistă, după 1933, revista Clopotul (cu antecedente la 1920), interzisă și renăscută sub multiple identități («Clocotul», «Raza» ș. a.). Parte a publicisticii din acești ani, care îl aduce în pragul arestării, va fi adunată în culegerea «Căderea Babilonului» din 1956 (după titlul unui articol fulminant)”. Expatriat strategic la Paris în 1937 (participant la Congresul Mondial pentru Apărarea Păcii și la Congresul Internațional contra Rasismului și Fascismului), de unde îi trimite soției scrisori obsedate erotic, Scarlat Callimachi va suferi represiunea regimului antonescian după 1941 (internat în lagărul de la Miercurea Ciuc, apoi la Caracal și, desigur, la Târgu-Jiu). Revine mai combativ, după eliberare, în presa comunizantă.
Republica Tu-Tu, realitatea codificată
Conectat la idealurile comunismului (teoretic), boierul Callimachi își împarte moșia de lângă București prietenilor politici (Gheorghe Dinu, Eugen Jebeleanu, I. Popescu-Puțuri ș.a.) și publică volume și broșuri istorice în care-și valorifică experiența biografică și genealogică - «Din cărți vechi. Pagini privitoare la istoria românilor» (1946), «Pagini inedite despre Moldova. Însemnările unui călător străin din întâia parte a veacului al XIX-lea» (1946), «Pușkin în exil» (1947, cu Gh. Bezviconi). „Numit director al Muzeului Româno-Rus, autor pe linie (dar nu în dezacord cu vechile-i credințe) al unor însemnări de călătorie în imperiul suzeran («Un călător prin U.R.S.S.», 1960), Scarlat va recidiva și în anii ‘60 (volumul «Dimitrie Cantemir. Viața și opera în imagini», în colaborare, plus numeroase articole istorico-memorialistice). A fost o vreme și director al Muzeului Româno-Rus, transformat în 1963 în Muzeul Literaturii Române”. Se conturează primele concluzii: „Dezamăgirea fostului militant idealist de stânga față de dogmatismul socialismului real se va traduce prin două romane de sertar - inegale, teziste, dar solide - tipărite postum, în anii 2000: fresca istorică, mascat-autobiografică «La răscruce de vremuri» (2009) și distopicul, compozitul «Republica Tu-Tu» (2010), în care imaginea României comunizate e supusă privirii demitizante a unor vizitatori străini”.
Scrisorele pasionale pentru Dida
Căsătorit din dragoste cu actrița evreică Dida Solomon, comunistă convinsă, Scarlat Callimachi nu se sfia să-i trimită femeii plecate la Paris, la finalul anilor 1930, răvașe incendiare din țară: „Sunt cuminte şi-ţi rezerv tot ceiace inima mea are mai bun - o asigura Scarlat pe Dida. Nopţile mă scol şi mă gândesc la tine. Mă tulbură tot felul de viziuni. Îţi doresc corpul şi îl văd aproape de mine şi simt organul mărit, gata de a pătrunde în acea mică ... adorabilă. Îngrijeşte-te, mănâncă bine, fă-te frumoasă, căci vreau să regăsesc mica şi frumoasa mea Dida, metresa corpului şi sufletului meu. [...] Pe tine iubita mea te iau adesea în braţe şi te mângâi din depărtare. Sunt cuminte şi n-am nicio metresă. La Botoşani n-am făcut nimic nici cu vecina, nici cu alte femei. Sunt al tău bărbat, te sărut prelung”. Sau: „Pussy, te doresc mult, mult de tot şi nu te voi minţi. Ieşti nevasta mea iubită, amanta mea perfectă şi marea mea camaradă. Je te veux ...”. Artistă, membră a trupei „Insula” (înființată împreună cu propriul soț) și poetă, Dida Solomon-Callimachi a jucat la Teatrul Național, Teatrul Barașeum (1941-1945) și Teatrul Evreiesc de Stat. Rolul care i-a adus faima a fost „Domnișoara Julia”, din piesa cu același nume de August Strindberg. Dida a evoluat și într-un film, Trenul fantomă (1933), regizat de Jean Mihail. În 1974 i-au fost publicate memoriile (Amintirile domnișoarei Iulia).
Strămoși cu coroană
Familia Callimachi avea întinse domenii în actualul judeţ Botoşani, inclusiv un conac în localitatea Stânceşti. A fost una dintre cele mai importante familii princiare din Moldova, dând principatului nu mai puțin de patru domnitori, pe Ioan Teodor Callimachi (1758-1761), Grigore Callimachi (1761-1764, 1767-1769), Alexandru Callimachi (1795-1799) și pe Scarlat Callimachi (august-octombrie 1806, 1807-1810, 1812-1819). Tot din acest clan se trăgea și Gavriil Callimachi, mitropolit al Salonicului şi al Moldovei (1760-1786).
Ce sarcină îi dăduseră comuniștii
Dintr-o notă a Siguranței Statului datată 12 februarie 1941, aflăm cum era perceput Scarlat Callimachi de autoritățile vremii: „Printre principalii intelectuali comunişti în rândurile partidului comunist se numără şi Scarlat Callimachi - cunoscut în mişcare sub numele de «Prinţul». Rolul încredinţat acestuia de mişcare a fost întotdeauna acela de a ţine legătura cu cercurile bine informate din jurul diferitelor personalităţi străine”. De menționat că, înșelat în așteptările sale idealiste, Scarlat Callimachi nu s-a înscris în Partidul Comunist Român nici măcar după ce „roșiii” au preluat puterea în România.
47 de ani s-au împlinit pe 2 iunie 2022 de la moartea „Prințului roșu” Scarlat Callimachi
Socialist de viţă nobilă, Scarlat Callimachi provenea din vechea familie botoșăneană a boierilor Callimachi, numită la origine Călmaşu, grecizată în epoca fanariotă
1930 a fost anul în care Scarlat Callimachi a devenit membru al Internaționalei Comuniste
Marea revoluție comunistă din România? Un fleac!”, Scarlat Callimachi
