Scriitorul care s-a jucat toată viața de-a Dumnezeu

Nici povestea sa de viață n-a curs însă prea departe de fascinantele ficțiuni închinate Sudului american…

„Aș putea crea mai mulți oameni interesanți decât a creat Dumnezeu”, obișnuia să braveze William Cuthbert Faulkner după două-trei pahare de Bourbon date peste cap la Rowan Oak, în grădina reședinței sale din Mississippi, laboratorul din care au scăpat în lume captivantele fresce desprinse din realitatea celui mai sărac stat al SUA. Afirmația, umflată și strălucitoare ca un zmeu din paiete, nu cade prea departe de adevăr pe tărâmul ficțiunii. Bărbatul fără școli înalte, autodidact convins înnebunit după pipe, femei fatale și petreceri zgomotoase, și-a construit atât de sofisticat personajele încât, încântat, un alt creator - fibră de „Nobel”, sud-africanul J.M. Coetzee, nota nu mai departe de 2005 într-un articol pentru The New York Rewiew of Books: „Pentru acest explorator al minții din Sudul de după război nu au existat cursuri în istorie. Pentru acest romancier care țese timp bergsonian în sintaxa memoriei nu au existat nici măcar studii în filozofie sau psihologie”. Și totuși, am completa, ce caractere meșteșugite a livrat literaturii!   

Oameni prin sită

Din intrigile lui Faulkner nu lipsește nici bogătașul dezintegrat, alunecat pe panta destinului, nici sărăntocul analfabet nedreptățit, nici albul pur, nici metisul arătat cu degetul, nici bețivanul ratat, nici parvenitul răutăcios, nici femeia modernă, nici cea bătută de soartă și eclipsată de alinieri în spatele bărbatului. Pare uluitor cum a reușit Faulkner, un visător care și-a trăit cea mai mare parte a existenței în locurile natale din Mississippi, să imagineze o paletă atât de largă și de complexă de personaje. Și totuși a făcut-o, altfel nu și-ar fi meritat reputația. Din infernurile create de Faulkner în faimoasele sale romane se desprind, salvatoare, cele mai curate simțăminte umane: mila, compasiunea, speranța, iubirea. Pentru William scriitorul, valoarea unui om nu constă în dimensiunile sale cantitative, ci în puterea de a răspunde adecvat răutăților, necazurilor și năpastelor care-i intersectează soarta. Din acest șablon cognitiv au curs pe hârtie și-n legendă povestiri precum „Soldier’Pay”, „Sartoris”, „Pe patul de moarte” etc. 

Căzătura

„Prin temperament sunt un vagabond”, se alinta William Faulkner nu cu mult înainte să sufere teribilul accident - a căzut de pe cal în apropierea propriei ferme din Mississippi - care a fost urmat, după doar câteva săptămâni, de marea trecere. Scriitorul despre care s-a bârfit că a mers beat să-și ridice Premiul Nobel pentru Literatură s-a stins în urma unui infarct, pe un banal pat de spital din America. Astăzi este menționat ca un stilist inovator al romanului, artist bizar care a gândit și a compus în linii ce n-au încăput niciodată în prezentul propus de contemporani.   

Și-a schimbat numele pentru a-i conferi rezonanță aristocratică

De remarcat o curiozitate legată de numele William Faulkner. Născut (în New Albany, Mississippi) fără litera „u” în compoziția numelui de familie, tânărul Will și-o însușește pentru a-și conferi, chipurile, un aer aristocratic. Și asta în ciuda faptului că aparținea unui neam distins. Străbunicul lui, William Clark Falkner (fără „u”!), care murise cu opt ani înainte de nașterea viitorului prozator, a fost un veteran decorat al Războiului Civil, care a participat la bătălia de la Manassas. Cunoscut ca „Bătrânul Colonel”, W.C. Falkner a scris un roman foarte bine vândut, „Trandafirul alb din Memphis”, devenind unul dintre cetățenii de vază ai Oxfordului, așezare unde a copilărit și viitorul nepot. Se spune că atunci când a trecut în clasa a III-a, Faulkner ar fi fost întrebat ce vrea să se facă atunci când va fi mare. N-ar fi stat pe gânduri: „Vreau să fiu scriitor, ca străbunicul meu”. Și nu numai că a fost, dar l-a depășit cu mult pe „Bătrânul Colonel” - nota biograful Robert Schnakenberg în volumul Viața secretă a marilor scriitori (Editura ART, 2017).

Un veteran de război înapoi pe băncile școlii

De remarcat că William Faulkner a fost un elev slab. Un fost coleg a dezvăluit, la un moment dat, că Will era unul dintre cei mai leneși băieți din școală, aproape „inert” la cursuri. Nu făcea nimic în afară de două acțiuni: scria și desena. Bine, s-a speculat mult și pe marginea unui subiect așa-zis incendiar: corigența lui Will la limba engleză! Nu s-a confirmat. Cert e însă că elevul Faulkner nu excela nici la gramatică, nici la literatură. De altfel, nici măcar n-a terminat liceul. „Abia mai târziu i s-a permis să-și reia studiile la Ole Miss, ca veteran al Primului Război Mondial. Scurta perioadă petrecută de Faulkner în Forțele Aeriene Regale ale Canadei - timp în care n-a avut ocazia să lupte, dar asta nu l-a împiedicat să susțină ulterior că a suferit mai multe răni într-un accident aviatic - l-a ajutat să profite de aura de erou”, mai amintește Schnakenberg în biografia sa. 

A scris scenarii de film pentru a-și rotunji veniturile

Primul roman marca Faulkner, „Soldier’Pay”, a fost publicat în 1926, pentru ca al treilea, „Sartoris”, să devină primul dintr-o serie de cincisprezece titluri a căror acțiune se petrece în ținutul ficțional Yoknapatawpha. „Această replică a ținutului natal al lui Faulkner va servi drept pânză pe care marele maestru va picta cele mai cunoscute și de neuitat tablouri ale sale: „Zgomotul și furia” (1929), „Pe patul de moarte” (1930), „Lumină de august” (1932) și „Absalom, Absalom” (1936). O combinație originală între atmosfera gotică sudistă și fluxul joycean al conștiinței, romanele lui Faulkner au fost foarte lăudate în cercurile literare, dar prea puțin recompensate financiar”, apreciază Robert Schnakenberg.

Sleit de putere la Hollywood

Acesta a și fost motivul pentru care scriitorul s-a reorientat, îndreptându-se către Hollywood, unde a lucrat ca scenarist pentru multe filme ale anilor ’40. Se plătea bine - ne asigură biograful Schnakenberg -, așa că a început să se bată pe burtă cu starurile de cinema. În plus, menționează același personaj, Faulkner își permitea să-și satisfacă pofta de băutură bună și sex extramarital. Dar ura faptul că trebuia să răspundă în fața directorilor studiourilor și simțea că-și irosește talentul pe filme de categoria B și pe Bourbon. „Uneori am impresia că dacă mai fac un scenariu, am să pierd orice urmă de putere care mi-a mai rămas ca scriitor”, i-ar fi spus uneia dintre amantele sale.

Rețeta succesului

William Faulkner era convins că un romancier de succes n-are nevoie de mai mult de trei lucruri: „Experiență, observație și imaginație”. Mai mult, într-un interviu acordat publicației Paris Rewiew în 1956, americanul dezvăluia și modul în care poate fi creat cadrul ideal pentru scris: „Ai nevoie de puțină mâncare, de tutun, whisky și liniște”.

Ce naiba înseamnă Yoknapatawpha?

Prima întrebare care le vine cititorilor în minte de cum se cufundă în ciudata lume a lui William Faulkner este, probabil, următoarea: „Ce naiba înseamnă Yoknapatawpha?”. „Faulkner spunea că s-ar traduce prin «apa care curge încet prin lumea largă», dar mai degrabă este pur și simplu o invenție. Cândva, e adevărat, chiar a existat o Yoknapatawpha, sau, cum greșit a fost trecută pe hărți, «Yockney-Patafa». Numit după râul Yocona din ținutul Lafayette, Mississippi, unde a trăit Faulkner, cuvântul ar putea deriva dintr-un termen al indienilor Chickassaw, care însemna «pământul rupt în două»”, aprecia biograful Robert Schnakenberg.

La foc automat

William Faulkner (25 septembrie 1897 - 6 iulie 1962); 

Naționalitate: americană;

Zodie: Balanță; 

Titluri reprezentative: „Zgomotul și furia” (1929); „Lumină de august” (1932); „Absalom, Absalom” (1936); 

Contemporani și rivali: Ernest Hemingway, F. Scott Fitzgerald, John Dos Passos.

60 de ani s-au împlinit pe 6 iulie 2022 de la moartea lui William Faulkner

„Nu te obosi să-ncerci să fii mai bun decât contemporanii sau predecesorii tăi. Încearcă să fii mai bun decât tine însuți”, William Faulkner

„După ce beau un martini, mă simt mai mare, mai înțelept, mai înalt. După ce îl beau pe al doilea, mă simt fără egal. După asta, nimic nu-mi mai stă în cale”, William Faulkner

William Faulkner a lucrat ca diriginte de poștă din 1921 până în 1924. A fost concediat după ce a fost prins (de mai multe ori) aruncând la gunoi scrisorile!

Poezia, gen literar pe care Faulkner l-a exersat în tinerețe, l-a ajutat s-o cucerească pe Estelle Oldham, cea care avea să-i devină și soție.