„Severnaia Neft”: primul tun financiar dat de președintele Putin

Lansarea și finalizarea „Operațiunii Energia”, la scurt timp după ce Vladimir Putin a fost învestit în funcția supremă în stat, în 2000, le-a permis silovikilor KGB care preluaseră puterea la Kremlin să așeze în mătci noi întregul sistem energetic al Federației Ruse, mai precis să reorienteze politicile comerciale ale marilor companii rezultate de pe urma destructurării sistemului petrolier din mandatul lui Boris Elțîn - Lukoil, Surguteneft, Rosneft și Iukos - în funcție de viziunea și interesele noilor (și vechilor) gulere albe (re)instalate la cârma Federației Ruse. Dacă luptele cu magnații țițeiului siberian care controlau primele trei firme menționate mai sus au fost câștigate relativ repede, pentru Iukos s-a dat un adevărat război. Și asta pentru că această companie cu conexiuni complexe în Occident, mai ales pe piața americană, era condusă de un bărbat care, trecut prin tranziția vernaculară Rusiei „Câștigă cine fură mai mult, scapă cine poate”, era nimeni altul decât Mihail Hodorkovski, chimistul care reușise să strângă din afaceri cu petrol, în doar zece ani, o avere de 7,6 miliarde de dolari, ce-l plasase în fruntea celor mai înstăriți oligarhi ai Rusiei postsovietice. Era, așadar, puternic, influent (controla, prin cumpărarea politicienilor, mare parte din parlamentul rus), aproape de neatins. Pe acest profil aparent infailibil a mizat când, la începutul anilor 2000, într-o întâlnire (televizată!) a celor mai bogați oameni din Rusia și Vladimir Putin, organizată în sala Ekaterinski din cetatea Kremlinului, Mihail Hodorkovski a jucat în fața națiunii cartea corupției seculare rusești, trimițând săgeți inclusiv către noul conducător al Federației. Curaj nebun, consecințe devastatoare!

O prezentare PowerPoint

Vom face loc (și) contrelor de atunci, dintre Hodorkovski și Putin, pentru că din această încleștare s-a insinuat apoi în spațiul public prima mare afacere murdară orchestrată de gașca KGB, ajutându-ne astfel, astăzi, să înțelegem cum este posibil ca un om precum Putin să controleze cu mână de fier destinele a sute de milioane de oameni și resurse naturale ce le-ar fi putut permite rușilor, dacă zăcămintele ar fi fost administrate corect, să aibă un nivel de trai net superior celui din prezent. Așadar, Mihail Hodorkovski, magnatul care visa să construiască propriile conducte prin care să alimenteze cu hidrocarburi piețele occidentale, în încercarea de a sparge monopolul statului rus (și de a strânge și mai multe bogății pentru sine), s-a sumețit la întrevederea unde avea să se decidă soarta țării cu o prezentare PowerPoint înregistrată pe un mic dispozitiv strecurat în buzunarul de la piept al sacoului. Își intitulase prelegerea „Corupția în Rusia: o frână în calea creșterii economice”, etichetă amuzantă, dacă n-ar fi conținut doză maximă de cinism. Nu de alta, dar el însuși ajunsese și se menținea în poziția socială de belfer oferind șpăgi în stânga și-n dreapta. Să-i cedăm însă cuvântul: „Nivelul corupției în țară - a susținut Hodorkovski - a atins 10% din PIB sau 30 de miliarde de dolari anual, în timp ce totalul taxelor colectate de guvern este estimat la circa 30% din PIB”. Cu alte cuvinte, rușii luau mită din greu și fentau impozitele.

Măgăria

„De ce oare - a clamat Mihail Hodorkovski în fața oligarhilor rămași cu gura căscată - studenții se înghesuie să obțină posturi de funcționari la fiscul rus, unde salariul oficial în anul 2000 este de doar 150-170 de dolari pe lună, în vreme ce mult mai puțini vor să devină ingineri în industria petrolului, unde salariile sunt de patru ori mai mari?”. „Acest aspect - a urmat el - ar putea stârni anumite bănuieli”. Aici, Hodorkovski l-a țintuit cu privirea pe președintele Vladimir Putin, care zâmbea anemic la o distanță considerabilă, în celălalt capăt al unei mese ovale imense. Apoi, nerăbdător, Mihail Hodorkovski s-a lansat în miezul chestiunii pentru care venise de fapt la Kremlin: manevra prin care gigantul Rosneft, companie controlată de stat, făcuse prima achiziție din ultimii ani, plătind 600 de milioane de dolari pentru preluarea unei alte companii din domeniul petrolier, mai mică, Severnaia Neft, care deținea însă zăcăminte uriașe de țiței în nordul extrem al Rusiei. Așadar, uimit și deranjat totodată de noua politică a Kremlinului - care revitaliza controlul statului (și al celor care-l conduceau) asupra sectoarelor strategice ale economiei în detrimentul afaceriștilor din mediul privat -, Hodorkovski a ridicat o problemă extrem de delicată: „Severnaia Neft fusese scoasă la vânzare pentru 300 de milioane de dolari, dar statul a insistat să achite 600 de milioane. Ce s-o fi făcut apoi cu diferența de 300 de milioane de dolari?”

„Am trimis pucul în terenul tău”

„Companiile petroliere private - semnala și cercetătoarea Catherine Belton în lucrarea „Oamenii lui Putin. Cum a recuperat KGB-ul Rusia și apoi a atacat Occidentul (Editura Litera. 2022) - puseseră ochii de vreme bună pe Severnaia Neft, dar Rosneft le surclasase plătind de două ori valoarea acceptată. Era firesc să apară mirarea legată de cele 300 de milioane achitate în plus”. Mihail Hodorkovski n-a ezitat atunci să-i arunce în față lui Putin: „Trebuie demarată o anchetă în acest sens, domnule președinte, pentru a fi identificat motivul acestei plăți exagerate”. „De săptămâni bune după parafarea contractului de preluare a companiei Severnaia Neft de către stat, prin intermediul colosului Rosneft, circulau zvonuri că diferența de 300 de milioane de dolari intrase în buzunarele unor oficiali”, evidenția jurnalista de investigații Catherine Belton. Replica lui Putin a picat ca un limpede semnal de alarmă: „Rosneft - a spus el - este o companie de stat care ar trebui să-și sporească zăcămintele”. Imediat, și lovitura (care a prefațat campania ulterioară de vânare a lui Hodorkovski până ce acesta a fost aruncat pentru zece ani în pușcărie): „Și alte companii, ca Iukos (n. r. - firma deținută la acea vreme de Mihail Hodorkovski), au un exces de zăcăminte, iar modul în care le-au dobândit va fi unul din subiectele pe care le vom discuta astăzi, abordând inclusiv chestiunea evitării plății taxelor la stat. Am trimis pucul în terenul tău!”, i-a transmis Putin oligarhului revoltat.

Mărturia-bombă

„Când am văzut asta la televizor - avea să-și amintească Aleksei Kondaurov, fost general KGB uns de Mihail Hodorkovski șef al departamentului de analiză la Iukos -, mi-am dat seama că era sfârșitul pentru noi toți”. Într-un interviu acordat în mai 2014 cercetătoarei Catherine Belton, corespondent special al ziarului Financial Times la Moscova, în perioada 2007-2013, experimentatul ofițer KGB metamorfozat în manager milionar, avea să șocheze prin declarațiile sale expuse fără niciun fel de reținere: „Când Hodorkovski a ieșit din ședință, i-am zis: «Mihail Borisovici, de ce n-ați lăsat pe altcineva să citească prezentarea despre corupție?» El mi-a răspuns: «Cum aș fi putut să o dau pe mâna altcuiva? Există atât de puțini luptători printre noi.» Și de atunci am început să avem probleme. Știam că Putin nu ne va ierta niciodată pentru asta. Oamenii lui Putin fuseseră cei care băgaseră în buzunar cele 300 de milioane de dolari”. Impresionant, nu? „Dacă oamenii lui Putin au luat o mită de 300 de milioane de dolari - avea să conchidă cercetătoarea Catherine Belton în studiul citat anterior - asta însemna că afacerea Severnaia Neft a fost primul contract important care a îmbogățit camarila lui Putin de la preluarea președinției Rusiei”. 

Manevra prin care s-au tras deoparte cele trei sute de milioane

Care a fost schema prin care statul rus, prin intermediul companiei naționale Rosneft, a preluat firma Severnaia Neft la un preț dublu față de cel solicitat? Biografa Catherine Belton a oferit lămuriri în studiul care a făcut-o faimoasă, „Oamenii lui Putin...”: Contractul fusese structurat printr-unul dintre proprietarii inițiali ai companiei Severnaia Neft, Andrei Vavilov, un fost adjunct al ministrului de finanțe al Rusiei, care admisese la vremea respectivă că nu deținea întreaga firmă. În acte, Severnaia Neft era patronată de șase companii obscure. Potrivit unei persoane apropiate de Putin, care mi s-a confesat într-un dialog în mai 2018, sub protecția anonimatului, bineînțeles, Vavilov i-ar fi remis banii lui Putin prin mijlocirea președintelui Rosneft, Serghei Bogdancikov”. Chestionat de Belton pe marginea acestui subiect delicat, Vavilov a negat că ar fi fost vorba de vreo mită. „Kremlinul a negat de asemenea vehement existența vreunei nereguli la parafarea contractului ce-a vizat trecerea companiei Severnaia Neft în portofoliul Rosneft”. Cercul era închis, cine era să-l spargă pentru a trage la răspundere profitorii?

Reguli schimbate

Vladimir Putin n-avea să-l ierte însă pe Mihail Hodorkovski pentru îndrăzneala de a-l expune public. „Contractul legat de Severnaia Neft, care extinsese aria de acoperire a Rosneft - mai aprecia Catherine Belton - semnala clar că regulile jocului se schimbaseră semnificativ în favoarea statului, periclitând întregul model de afaceri al lui Hodorkovski”. „Mihail Borisovici a înțeles că nu era posibil să acționeze altfel - specula și mâna dreaptă a patronului de la Iukos, fostul general KGB Aleksei Kondaurov. Nu și-ar mai fi putut dezvolta afacerea după vechiul model, așa că a intrat la rupere. A pariat tot”. Și a pierdut cea mai mare parte a averii, marile companii deținute de Mihail Hodorkovski fiind, ulterior arestării proprietarului lor, destructurate, fărâmițate și integrate în alte organisme aflate sub controlul statului KGB.

Cine e generalul KGB care l-a dat în gât pe Vladimir?

Născut în 1949, Aleksei Kondaurov, fost general de elită al KGB, s-a implicat după destrămarea Uniunii Sovietice în afaceri cu petrol alături de oligarhul Mihail Hodorkovski, care l-a numit analist financiar la compania Iukos. După căderea în dizgrație a lui Hodorkovski, Aleksei Kondaurov, deja milionar în dolari la acea dată, a virat pe scena politică din nou spre stânga, ca membru al Dumei de Stat pe listele Partidului Comunist. Întrebat la un moment dat cum a reușit să fie în același timp și comunist, și milionar, Kondaurov a oferit un răspuns memorabil: „Nu văd nicio contradicție aici. Engels a fost un oligarh, în vreme ce Lenin doar un vagabond fără niciun sfanț”.

Severnaia Neft fusese scoasă la vânzare pentru 300 de milioane de dolari, dar statul a insistat să achite 600 de milioane.  Ce s-o fi făcut apoi cu diferența de 300 de milioane de dolari?”, Mihail Hodorkovski, oligarh rus

Știam că Putin nu ne va ierta niciodată pentru asta. Oamenii lui fuseseră cei care băgaseră în buzunar cele 300 de milioane de dolari”, Aleksei Kondaurov, fost general KGB, milionar în era postsovietică

10% din PIB sau 30 de miliarde de dolari anual era nivelul corupției în Rusia anilor 2000, potrivit datelor propuse de Mihail Hodorkovski, om de afaceri

300 de milioane de dolari ar fi fost sifonați de oamenii lui Putin în urma contractului Rosneft-Severnaia Neft

Vavilov i-ar fi remis banii lui Putin prin mijlocirea președintelui Rosneft, Serghei Bogdancikov”, Catherine Belton, jurnalistă de investigații

2000 e anul în care Vladimir Putin a fost propulsat în funcția de președinte al Federației Ruse