Simion Bărnuțiu, legenda unui patriot

Fiu al cantorului bisericii greco-catolice din satul Bocșa - Ion Bărnuțiu - și al fiicei unui preot greco-catolic - Ana (născută Oros) -, Simion a urmat cursurile școlii din localitatea natală, apoi a învățat la Şimleu Silvaniei şi la gimnaziul catolic din Carei, convins că cea mai bună cale în viață pentru un român născut în Imperiul Austro-Ungar e preoția. A și pășit pe această cale, studiind teologia la Blaj, unde, după absolvire, a devenit notar consistorial. Tot în acest oraș sfânt nouă a predat istoria, din pasiunea sa pentru trecut înfiripându-se ulterior și ardoarea, și erudiția puse în slujba afirmării românilor ca națiune în Transilvania oropsită de unguri și austrieci. Să nu uităm că la mijlocul secolului al XIX-lea, când idei precum „națiune”, „stat”, „autodeterminare” aprindeau mințile intelighenției europene, inclusiv ale celei din principatele române, șovinismul maghiar atingea în Ardeal cote înalte, totul culminând cu intenția oropsitorilor, pe axa Viena-Pesta, de a maghiariza complet administrația și sistemul școlar din Transilvania. De fapt, intenția ungurilor era de a-i menține pe români, prin interzicerea accesului la educație și instruire, la nivelul de simpli iobagi. În plus, urmăreau alipirea principatului de peste Carpați la Ungaria. Reacția urmașilor întâi-descălecătorilor în țarina Ardealului n-a întârziat. 

„Provocațiune” versus „Aprobate”

„Elita românească din Transilvania a parcurs, la sfârşitul lunii martie şi în cursul lunii aprilie (n.r. - anul 1848), o perioadă de căutări și clarificări ideologice şi tactice. Treptat, prin intermediul manifestelor elaborate în mai multe centre unde activau liderii românilor, s-au schiţat principalele obiective ale programului revoluţionar românesc, care, la prima vedere, nu depăşea cadrul unui legalism şi reformism pronunţat. Primul act cu caracter programatic mai important este manifestul elaborat la 25 martie 1848 de profesorul Simion Bărnuţiu şi intitulat ̧. În document se respingea ideea unirii Ardealului cu Ungaria atâta vreme cât românii nu erau recunoscuţi ca naţiune cu drepturi politice şi se făcea apel la solidaritatea naţională a tuturor claselor şi forţelor sociale şi politice româneşti: «Ungurii chiamă pe ardeleni la unire... Ascultaţi dară, strănepoţii romanilor! Aceea ce să cade să cugete şi să grăiască astăzi tot românul, fie popă, fie nobil, ostaş, cetăţean sau sătean, ascultaţi ce să cade astăzi să răspundă ungurilor, secuilor şi saşilor! Noi, românii, nu vrem până atunci de unirea asta cu voi ungurii a vorbi, până când nu se va pune naţia română iar la vrednicia acea politică, de care o aţi dezbrăcat voi ungurii, secuii şi saşii. Voi aţi făcut asupra naţii noastre cum v-au plăcut, aţi pus [colecţie de legi] voastre cum că românii, naţia cea mai veche a Ardealului, e numai suferită, i-aţi scos până în ziua de astăzi de la toate dregătoriile cele mai înalte... Fără naţie, şi republica e numai un despotism afurisit: ştergerea iobăgiei, naţia română ca naţie română, congres naţional în care să ne înţelegem mai întâi despre dobândirea acestora»” - notau istoricii Ioan-Aurel Pop și Ioan Bolovan în studiul „Istoria Transilvaniei” (Editura Școala Ardeleană, 2016).

„Petițiune națională” în 16 puncte

Atitudinea fermă a lui Simion Bărnuțiu, forțat să părăsească Blajul și să se refugieze la Sibiu - unde s-a înscris la Academia Săsească de Drepturi cu intenția de a-și (re)configura o altă carieră, una juridică - a fost încununată de un discurs antologic ținut la Blaj. Facem loc consemnărilor distinșilor istorici Ioan-Aurel Pop și Ioan Bolovan: „În 2/14 mai 1848, Simion Bărnuţiu, principalul ideolog al românilor din epocă, a prezentat în catedrala din Blaj, în faţa intelectualităţii venite la cea de-a doua adunare naţională, un discurs celebru intitulat «Românii şi ungurii», adevărat prolog teoretic şi programatic al Marii Adunări Naţionale, desfăşurate în zilele de 3/15-5/17 mai. La această nouă întrunire au venit în jur de 40.000 de oameni, majoritatea ţărani din toate comitatele Transilvaniei, fiind prezenţi şi revoluţionari din Moldova şi Ţara Românească. Autorităţile, care au încercat şi de această dată să împiedice sau să limiteze amploarea adunării, au fost nevoite să recunoască ordinea exemplară în care s-a desfăşurat întrunirea, apreciind maturitatea naţiunii române. Adunarea a depus jurământ de credinţă faţă de naţiunea română, faţă de patrie şi faţă de împăratul de la Viena, adoptând programul Revoluţiei Române, formulat în 16 puncte, documentul fiind intitulat ̧ ̧̆”.

Independenţă, drepturi egale, libertăți economice și politice

Ce stipula acest act? „Programul adoptat la Blaj se înscrie, prin principiile sale, în spiritul concepţiei romantice despre stat şi naţiune, asemănându-se cu alte programe din cadrul revoluţiei democratice europene. Punctul 1 solicita independenţa naţională a naţiunii române şi egalitatea în drepturi cu celelalte naţiuni din Transilvania. Se cereau apoi desfiinţarea iobăgiei fără nicio despăgubire din partea ţăranilor, libertăţi economice şi politice, desfiinţarea cenzurii, învăţământ în limba română de toate gradele etc. Punctul 16 prevedea convocarea unei adunări constituante a provinciei, în care să fie reprezentate toate naţiunile (inclusiv românii), unde să se discute problema unirii Transilvaniei cu Ungaria”.

București, Constantinopole, Viena, Pavia, Iași...

Viața lui Simion Bărnuțiu a curs împletită strâns cu activitățile patriotice. În martie 1849, în condiţiile în care armata maghiară ocupase deja sudul Transilvaniei, a fost nevoit să se refugieze în Muntenia, apoi la Constantinopole, ajungând până la urmă la Viena, via Trieste. Preocupat să-și finalizeze studiile juridice cu un doctorat în Drept, Simion Bărnuțiu a fost șicanat de autoritățile habsburgice până ce, în 1853, a hotărât să părăsească „Orașul valsului”. S-a îndreptat către Italia și s-a înscris la cursurile Facultății Juridice din Pavia, unde și-a luat doctoratul. Doi ani mai târziu a dat curs invitației prietenului August Treboniu Laurian (fondatorul ziarului „România liberă”) de a se stabili la Iași, ca profesor la Academia Mihăileană. A activat la catedră până în 1860, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza, unul dintre artizanii Unirii Moldovei cu Muntenia, l-a numit pe Simion Bărnuţiu profesor al noii Universităţi din Iaşi. Formator și ferment al generațiilor care aveau să creeze România modernă, Simion Bărnuțiu a predat în „Orașul celor șapte coline” până în 1864, când, grav bolnav, s-a retras din viața publică.

Moartea a venit la fântână

Simțindu-și sfârșitul aproape, în toamna anului 1863, Simion Bărnuțiu l-a chemat la Iași pe nepotul Ioan Maniu, fiul surorii sale, Elena. Acesta l-a îngrijit vreme de șase luni, pentru ca în primăvara anului următor, la dorința expresă a profesorului, să plece împreună spre Bocșa. La 28 mai însă, când ajunseseră aproape de satul natal al lui Bărnuțiu, în punctul numit Fântâna Gorganului, pe raza localității Sânmihaiu Almaşului, Simion a murit în brațele lui Ioan, tatăl lui Iuliu Maniu. A fost înmormântat la Bocşa de un sobor de 30 de preoţi, condus de Demetriu Coroianu, vicarul Silvaniei, rudă cu Simion Bărnuţiu şi tatăl memorandistului Iuliu Coroianu, de asemenea unchi dinspre mamă al lui Iuliu Maniu.

O caleașcă specială dăruită de Cuza

Simion Bărnuțiu era o personalitate atât de respectată în România, încât atunci când s-a aflat că dorește să ajungă la Bocșa, pentru a muri pe pământul natal, domnitorul Alexandru Ioan Cuza i-a pus la dispoziție o caleașcă specială, construită în așa fel încât să amortizeze șocurile drumurilor pline de gropi ce lega Iașiul de meleagurile Sălajului.

214 ani s-au împlinit pe 21 iulie 2022 de la nașterea lui Simion Bărnuțiu, unul dintre principalii organizatori ai Revoluției de la 1848 în Transilvania

„Dacă vor rămânea românii în această uniune naţională, atunci vor ridica cu puteri unite fonduri naţionale, şcoale, academii, institute de artă, societăţi de ştiinţe, şi prin acestea îşi vor câştiga respect şi valoare în lume”, Simion Bărnuțiu

Simion Bărnuţiu a fost unchiul lui Ioan Maniu, tatăl lui Iuliu Maniu, marele om politic care a contribuit esenţial la Unirea Transilvaniei cu România

„Fără naţie, şi republica e numai un despotism afurisit”, Simion Bărnuțiu