Stanculescu: Ion Iliescu este Pilat din Pont

CONFESIUNE = Vechii "camarazi de arme", vazuti dupa 15 ani, "la rece" Generalul Victor Stanculescu face portretele unor personaje-cheie ale Revolutiei. Fragmente semnificative din cartea "Generalul Revolutiei cu piciorul in ghips", de Dinu Sararu, aparuta la Editura RAO.

VREMURI DE GLORIE. Ce s-a ales din trio-ul Mazilu-Iliescu-Roman?

Prima imagine a fost venirea, cand el a venit si era inconjurat si dus prin intrarea din fata, intrarea MApN. Strangerea de mana cu mine, in biroul meu, cand m-am ridicat si am dat mana. Si comunicatul pe care l-a dat, inaintea venirii la minister, a fost cel de la Televiziune, in care a spus ca "Armata s-a retras. Am vorbit cu Stanculescu… Armata este cu noi!", deci, relata foarte pe scurt, la Televiziune, convorbirea mea telefonica cu el. Deci a fost prima mea legatura telefonica cu el, dupa ce ne-a facut Sergiu Nicolaescu legatura, fiindca el a fost legatura! Al doilea moment: momentul cand el vine si foarte… uite, aicea as vrea sa gasesc un cuvant care imi scapa, ma bate pe umeri si spune: "Draga, am hotarat ca Militaru sa fie ministrul Apararii Nationale".

TIPTIL. Probabil ca-i era frica sa spuna cu voce tare si mi-a spus, aproape soptit la ureche… Dau momente si o sa vedeti pe urma cum este… o curba sinuoasa a acestei prezente. El face FSN si biroul FSN, ne intalnim la FSN, biroul care era de vreo 30 si ceva de persoane, mi se pare, in birou eram si eu introdus printre altii: eu, Gusa, sau Gusa si cu mine, Militaru, bineinteles… incepuse deja sa-si atribuie pozitia unui viitor conducator… Deja se simtea oarecum ca Iliescu se apropie, se apropie sa puna mana pe putere, se apropie, nu a pus inca mana pe putere… Preluase conducerea sedintelor in care a cautat sa dirijeze si avea deja niste linii directoare destul de bine conturate despre partea de conducere, partea de organizare a acestei conduceri, despre ce ar trebui sa facem in urmatoarele zile, toate erau tot felul de programe de scurta durata, de cateva zile inainte, de… n-aveau bataie "á la long", dar in orice caz…

Al treilea: presedinte al FSN, cand deja incepuse sa simta ca vorbeste de pe postul numarul unu. Deci a fost un fel de ascensiune pe un deal, pe masura ce se urca, vocea era mai sigura, mai conturata, cerintele fata de ceilalti au inceput… ce trebuie sa facem noi, ce trebuie sa faca toti, ce trebuie etc.… daca incepand din… sigur, pastrandu-se intr-o anumita exprimare clasica a celor 50 de ani anteriori… Cam asa era discursul lui, electoral intr-un fel, pentru ca am inteles ca, pentru fiecare moment cand avea aceste luari de cuvant, el simtea ca se urca pe o treapta mai sus, asta e categoric. Nu era transant din prima conversatie, ci cauta in doua-trei reprize sa te convinga ca are dreptate si trebuie sa faci ca el! A avut foarte multa grija sa nu fie categoric in luarile de cuvant, un tip care sa ia hotarari care sa fie fara intoarcere, totdeauna hotararile lui aveau o marja de miscare, dreapta-stanga sau chiar inainte si inapoi.

FERM, DAR NU DUR. Atuncea de-abia, la Cotroceni a inceput sa vorbeasca numai ca presedinte catre unul dintre, sa zic, oamenii care-l inconjurau, care erau mai apropiati. L-am vazut foarte stapan pe sine, asta e adevarat!

N-am auzit vreodata sa-si iasa din fire, foarte stapan pe el; cu mult calm in momente de agitatie, fata de altii care-si pierdeau cumpatul si-si ieseau din matca, ca sa spun asa… Asa am vazut: o intrare gradata a unui om in pozitia de viitor lider. N-a fost din primul moment, sa stearga cu buretele in stanga si-n dreapta si sa iasa in fata printre randuri, deci a iesit incet, cu eleganta si, in acelasi timp, cu inteligenta, spun eu, fara sa isi ia atributul unui conducator dur. Era ferm, dar nu era dur! Am avut multe discutii si atunci, in zilele cele mai grele, am avut si pe urma discutii cu el… E de remarcat ca, pe urma, se vedea cum isi mareste aria de actiune si, daca initial era restrans pachetul de probleme, pe urma incepea sa largeasca acest pachet si sa cuprinda un ansamblu din ce in ce mai mare; daca vreti, era ca o rostogolire a unui bulgare de zapada, care incepe sa creasca, sa creasca… aceasta crestere a fost evidenta si am vazut asta pana la 20 mai, in 1990, cand a fost prima alegere a lui!

Am avut un moment foarte… sa zic asa, tensionat cu el, momentul cand aveam informatii ca la Targu-Mures se va petrece ceva! Am pregatit avionul sa mergem! Eu am spus sa nu mearga singur, ci sa mergem impreuna sa putem sa facem liniste! S-ar putea sa explodeze acolo! Seara la ora 23:00 mi-a spus: "Nu mergem la Targu-Mures!". I-am spus: "Facem foarte rau ca nu mergem, pentru ca o sa fie lucruri grave acolo, o sa avem lucruri grave acolo!" Si acest lucru s-a si intamplat! I-am trimis eu pe altii… tot Armata a incercat sa stinga conflictul…

Poate i-a fost teama sa nu fie la fata locului, intr-un conflict in care sa se spuna ca el a fost cauza conflictului?! Aceasta a fost a doua idee si poate ca, a treia, i-a fost chiar frica pentru situatia lui! N-a vrut, n-a vrut, categoric n-a vrut!

(…) In final totusi m-a primit si i-am relatat despre hotararea Curtii Supreme de a se rejudeca procesul de la Timisoara si ca mi se retine din pensie, lunar, cota legala de aproximatic 25%, plata celor 625 de milioane de lei. Si-a notat tot timpul cat vorbeam si cu asta nu mai stiu nimic. Din punct de vedere al acestui moment, eu spun ca este Pilat din Pont.

VIRGIL MAGUREANU Victor Stanculescu: Ce sa spun despre Virgil Magureanu? Asa a fost el totdeauna, controversat in ceea ce a spus, si singur si-a negat, uneori, ceea ce a spus in alte momente, altfel! Dinu Sararu: Dar a avut vreun rol la proces? Am inteles ca el era reprezentantul Frontului de mai tarziu. Al Salvarii Nationale? Da, al Salvarii Nationale, pentru ca altfel nu vad ce cauta acolo, numai ca sa faca figura artistica, mai ales ca el nici din punct de vedere al imaginii nu era o imagine deosebita… El n-a avut niciodata imagine scenica, sa nu spun altfel. Totusi, si ii multumesc pentru aceasta, a fost printre cei care au protestat public, nefiind de acord cu sentinta prin care am fost condamnat la Curtea Suprema, in procesul "Timisoara".

SILVIU BRUCAN L-am considerat omul din umbra, care a fost tot timpul in umbra, foarte inteligent… A lucrat, banuiesc, si la sfaturi externe, pentru ca a avut legaturi externe foarte bune, si, dintr-un anume punct de vedere, il consider adversarul meu, pentru ca el i-a propus lui Iliescu sa fie Militaru ministru si nu eu. Brucan… care, anul trecut, in mai 2004, recunoaste ca Stanculescu a fost cea mai limpede minte in acele momente grele ale Revolutiei. Este un om controversat din multe puncte de vedere. Sigur ca - nu stiu de ce si cine - I s-a acordat titlul de "profesor", dar e bun profesor in domeniile acestea in care trebuie sa te misti, intr-o lume in care trebuie sa te feresti de orice colt, sa mergi numai pe zone rotunde! Asta e genul lui, dar eu am parerea mea despre el, ca i-a placut intotdeauna sa joace carti politice!

PETRE ROMAN A fost pentru mine, cum se spune, dragoste la prima vedere. Mi-a placut de el, ca om. Mi-a placut… Era acelasi gen ca mine, nu-i placea vorbaria multa, nu-i placea ca o sedinta sa dureze mult, avea simtul raspunderii, lua hotarari. Aicea era si partea a doua, care era, oarecum, pentru el, riscanta: lua uneori hotarari si nu isi pregatea suficient argumentele, erau hotarari grele, fapt pentru care a si suferit… dar a fost un om de curaj. Nu pot sa spun ca toate hotararile pe care le-a luat ca prim-ministru au fost cele mai bune! Dar era si greu pentru ca, din punct de vedere teoretic, nu exista nimic ca sa sprijine intoarcerea de la comunism spre economia de piata si atunci mergi pe bunul-simt sau prin cautari. Poate cauti prea mult, poate cauti prea putin, dar eu zic ca echipa guvernamentala din timpul lui Petre Roman a fost mult mai reprezentativa din punct de vedere, daca vreti, al imaginii. Au fost greseli… au fost greseli! Poate am gresit toti si am contribuit toti la aceste greseli, la caderea Guvernului Petre Roman! Dar caderea n-a fost meritata, insa inteleg ca este rezultatul unei lupte politice, la un moment dat, la varf, cand unul dintre parteneri trebuie sa fie dat jos, sau sa fie aruncat din masina, din vapor, din barca, cum vreti sa o luati!

GELU VOICAN VOICULESCU Gelu Voican - daca vreti - un tip de revolutionar sud-american, despre care mi-am dat seama mult mai tarziu ca era destul de citit si destul de bogat, destul de bine inarmat din punctul de vedere al pregatirii intelectuale. La inceput mi s-a parut ca e numai un fel de luptator de gherila… i-a si placut sa pozeze, ca dovada ca isi pastra arma atarnata de gat, luase stilul acesta, daca vreti, Fidel Castro sau… Guevara… a vrut sa fie un Guevara, tocmai incercand, poate, viata acestor revolutionari. Complexat de ceea ce a citit prea mult in domeniul religiilor si al vietii spirituale supranaturale, a mers pe aceasta linie si a facut greseala sa sarjeze… dar sa stiti ca, pe fond, a fost un om care ce a gandit a si spus, adica, din punctul asta de vedere, eu l-am admirat: ce gandea, spunea, spre deosebire de altii care gandesc ceva si spun altceva. Fiind prea jenant din punct de vedere al pozitiei pe care o avusese in Guvern, de viceprim-ministru, in Revolutie, si in miscarile care le-a avut, faptul si-a asumat raspunderea pentru procesul "Ceausescu", omorarea lor chiar… nimeni nu si-a asumat aceasta raspundere… mi-a placut! Un tip de curaj, dar va spun, putin "aventurierul sud-american"!