Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De fapt, filosofia regimului Putin a mizat și încă mai pariază pe trei componente: autocrația (control absolut al puterii exercitat de un singur om), valorile naționale (simbolurile istorice, patriotismul, reperele culturale specifice etc.) și biserica. Acest ultim element al troicii puterii lui Putin va fi expus în continuare.
În anul 2000, cu doar câteva luni înainte de alegerile pentru funcția de președinte al Federației Ruse, Vladimir Putin, consiliat de profesioniștii aparatului de propagandă al KGB, a publicat un volum de amintiri, o biografie gândită să-l apropie pe fostul ofițer de contrainformații de inima poporului rus. În această carte-matrioșcă, amintirile și imaginile trecutului Rusiei comuniste se deschideau ca într-un joc de oglinzi în care fiecare simplu cetățean al Federației și-ar fi putut privi propriul chip, propria copilărie ori adolescență. Homo-sovieticus era acolo! Una din imaginile impresionante era botezul micuțului Volodia, petrecut la începutul anilor 1950 în sufrageria unei locuințe dintr-un bloc din Leningrad. Pusă la cale de mama viitorului colonel KGB, ajutată de vecina cu care împărțea apartamentul, creștinarea lui Volodia Putin a fost împlinită în mare taină. Cele două femei s-au ferit inclusiv de tatăl copilului, funcționar al serviciilor secrete ruse, ateu declarat pe linia obligațiilor de serviciu. În continuarea acestei mărturisiri (probabil irezistibile pentru alegătoarele-gospodine ruse), Putin mai evoca una, la fel de sensibilă. La începutul anilor 1990, când revenise de la postul de ofițer de contrainformații din Republica Democrată Germană la Leningrad/ Sankt Petersburg, orașul natal în care după prăbușirea Uniunii Sovietice Putin a ocupat postul de viceprimar, mama i-a dăruit cruciulița de botez din copilărie pentru a o sfinți la mormântul lui Hristos. Cum așa? Vladimir urma să efectueze, ca viceprimar pe Neva, o vizită în Israel, prilej pentru acest ritual extrem de apreciat de ruși.
„Abureli” pentru George W. Bush
„Nu mi-am mai dat niciodată jos de la gât acea cruciuliță”, evoca Vladimir Putin. Poveștile crescute în jurul acelei mici podoabe religioase avea să tulbure, mai târziu, și politica internațională, conferindu-i celui care o purta aura unui credincios fervent. În 2001, de pildă, în anul primului mandat ca președinte al Federației Ruse, Putin s-a întâlnit cu George W. Bush, președintele Americii, pe care l-a fermecat povestindu-i cum și-a salvat el cruciulița dăruită de mamă și sfințită la mormântul lui Iisus dintr-un incendiu ce-i cuprinsese casa, la mijlocul anilor 1990. Emoționat sau poate doar la fel de abil ca partenerul său de dialog, Bush a rostit atunci următoarele cuvinte: „În acel moment i-am simțit lui Putin sufletul”. Cruciulița, credința, religia fuseseră puse la treabă pentru a estompa trecutul kaghebist al lui Volodia și a aduce în față imaginea unui bărbat puternic, dar și simțitor, atașat de valorile culturale ortodoxe. Iar propaganda viza nu numai spațiul rus, ci întreaga lume.
Convingeri și pârghii mistice
„Părea ciudat ca un ofițer KGB ce-și petrecuse cariera servind un stat care persecutase Biserica Ortodoxă să afișeze convingeri religioase. Dar, unul câte unul, oamenii din KGB care veniseră la putere odată cu Putin și se aflau în spatele ascensiunii lui au început să-i urmeze exemplul - evidenția cercetătoarea Catherine Belton în lucrarea „Oamenii lui Putin. Cum a recuperat KGB-ul Rusia și apoi a atacat Occidentul” (Litera, 2021). Încă de la început - adăuga Belton -, căutaseră o nouă identitate națională. Preceptele Bisericii Ortodoxe ofereau un puternic crez unificator, care se întindea dincolo de era sovietică, în zilele trecutului imperialist al Rusiei. Aceste precepte vorbeau despre sacrificiile mărețe, suferința și rezistența poporului rus, ca și despre convingerea mistică potrivit căreia Rusia era a Treia Romă, următorul imperiu sortit să domine Pământul”. Convenabil, nu? „Era materialul ideal cu care să se reconstruiască o națiune - aprecia Catherine Belton. Potrivit unui oligarh rus pe care l-am intervievat în 2013 - mai dezvăluia jurnalista de investigații britanică - această abordare religioasă fusese gândită să facă din ruși din nou șerbi și să-i coboare la nivelul Evului Mediu, astfel încât țarul Putin să-și poată exercita asupra lor puterea absolută”.
Manipularea maselor
Oligarhul, care s-a confesat biografei Catherine Belton sub protecția anonimatului, se exprima mai plastic: „În Rusia, secolele XX și XXI au constituit practic o continuare a secolului al XVI-lea. Țarul se afla deasupra tuturor și rolul lui era sacru. Această putere sacră crea în jurul alesului un cordon de neprihănire impenetrabil. Pur și simplu nu putea fi tras la răspundere pentru nimic, pentru că el guverna grație unui drept divin”. Potrivit lui Serghei Pugaciov (n.r. - bancherul Kremlinului în epoca Putin), intervievat de Catherine Belton în 2016, Putin nu înțelegea cine știe ce din adevărata credință ortodoxă. Mai mult, „casierul” Pugaciov se învinovățea pentru faptul că alunecosul Vladimir începuse să folosească religia ca pe un instrument de hegemonie, mai ales că el era cel care i-l prezentase lui Volodia pe părintele Tihon Șevkunov, preotul care a devenit ulterior cunoscut sub eticheta „Duhovnicul lui Putin”. Dar alianța dintre Biserică și Kremlin, susținea Pugaciov, fusese avantajoasă pentru ambele părți. Lui Șevkunov, ea i-a permis să dobândească întâietate pentru dogmele religioase în sânul societății ruse, dar și să atragă donații și fonduri masive de la stat pentru mănăstirea Sretenski, unde locuia chiar acest popă în ton cu vremurile. Pentru Putin, relația a constituit un element de seducție pentru mase, o „poză” în care fostul ofițer KGB apărea făcându-și semnul crucii cu ochii plecați.
De ce nu îngenunchează Putin în biserică?
Serghei Pugaciov, membru de bază al camarilei lui Vladimir Putin în anii 2000, își punea cenușă-n cap în urmă cu șase ani, când intențiile fostului colonel KGB de a-și consolida puterea se limpeziseră pentru toată lumea: „Nu l-aș fi introdus niciodată pe Putin în anturajul Bisericii Ortodoxe Ruse dacă știam de la bun început care îi vor fi intențiile, anume de a se folosi de religie pentru a seduce poporul și a-și întări astfel poziția la Kremlin”. În continuarea acestui regret, fostul finanțist al Moscovei devoala și un episod edificator cu privire la cât contau cu adevărat pentru Vladimir obiceiurile religioase împământenite de o mie de ani în Rusia: „Odată, asistam împreună la slujba din Duminica Lăsatei Secului de brânză, ultima duminică înainte de intrarea în postul Paștelui. I-am spus atunci lui Putin că ar trebui să se prosterneze în fața preotului și să-i ceară acestuia iertarea păcatelor. Atunci, Putin m-a privit uluit și mi-a șoptit îndârjit: «De ce ar trebui să fac asta? Sunt președintele Federației Ruse. De ce ar trebui să cer iertare? N-o voi face niciodată»”.
Cheia războiului din Ucraina
Aflați în căutarea unei noi idei care să țină națiunea unită, după naufragiul comunist și deceniul de colaps al erei Elțîn, gulerele albe din KGB și protejatul lor, Vladimir Putin, au mizat pe trecutul ortodox și imperial al „Maicii Rusii”. „Aveau la îndemână - opina cercetătoarea Catherine Belton - scrierile filosofului religios Ivan Ilin, care credea că noua identitate națională a Rusiei ar fi trebuit să se bazeze pe patriotism și pe religia ortodoxă, precepte la care Putin se va referi de altfel în discursurile lui din timpul celui de-al doilea mandat”. În plus - mai sesiza Belton - mai existau textele lingvistului Nikolai Trubețkoi și ale lui Lev Gumilev, istoricul și etnologul sovietic care avansase ideea naturii unice a Rusiei, ca fuziune de culturi slave, europene și turcice, după secole de invazii ale hoardelor mongole”. Așa, și? „Acești gânditori - concluziona Belton - indicau calea eurasiatică a Rusiei, promovând filosofia eurasianismului ca alternativă la atlanticismul Occidentului. Putin s-a referit în dese rânduri la această filosofie, căutând să creeze prima zonă economică eurasiatică, din care, pe lângă Rusia, trebuia să facă parte și Belarusul, și Kazahstanul, și Ucraina”. Poate aici, în această gândire indusă lui Putin de filosofii menționați mai sus, ar trebui căutată și cheia războiului declanșat astăzi la granița de est a României.
Citește pe Antena3.ro
Sunt președintele Federației Ruse. De ce ar trebui să cer iertare? N-o voi face niciodată”, Vladimir Putin
Dacă aprofundați istoria Rusiei, veți întâlni aceleași trei elemente unificatoare pe care s-a bazat Puterea: Pumnul de fier, Patria și Biserica. Ultimul a fost mereu liantul
Putin și oamenii lui din KGB au reciclat ideologia țaristă pentru a-și defini regimul și a justifica reducerea la tăcere a oricărei opoziții”, Catherine Belton, cercetătoare
În 2014, când a izbucnit de fapt criza din Ucraina, Putin a deschis o cale care a subminat și ultimele rămășițe ale democrației rusești, căutând să unifice țara prin incitare împotriva Occidentului”, Catherine Belton, cercetătoare
