Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Tot ei au creat o aplicație cu ajutorul căreia refugiații găsesc în mai multe orașe din țară restaurante ale membrilor Asociației Naționale a Bucătarilor și Cofetarilor din Turism România (ANBCT). Chefii au fost impresionați de poveştile dramatice ale celor care au reuşit să fugă din calea războiului. Au fost marcaţi de copiii ucraineni care nu mai reuşesc să râdă, traumele suferite ştergându-le orice zâmbet de pe faţă.
Membrii ANBCT şi-au unit forţele şi distribuie mâncare caldă în Gara de Nord din Bucureşti şi în câteva centre. Din donaţii făcute de furnizori, aceştia prepară, în general, pui şi zilnic oferă cel puţin 500 de porţii. „În asociație suntem sute de bucătari şi avem vreo 80 de bucătari de top. Ne punem spate în spate și ne batem cu rușii la mâncare. Suntem o forţă de intervenţie rapidă în zonele calamitate, dezastre, război... unde putem oferi mii de porţii de mâncare. Ne mobilizăm foarte repede şi în maximum 12 ore suntem în orice zonă din România. Gătim pe loc! Avem plite, ceaune, cuptoare. Organizarea de campanii umanitare este un antrenament ca să nu uităm de unde am plecat! Refugiaţilor le oferim mic dejun, prânz şi cină. Gătim, în special, pui. Le ducem omletă, crenvurşti, ciorbe, supe, pulpă de pui la grătar cu piure, copănele de pui cu orez, paste. În fiecare zi altceva”, a declarat pentru Jurnalul, chef Liviu Bosnea, membru ANBCT şi fondatorul asociaţiei „Frăţia Ceaunelor”.
Din ultimii bani voia să plătească mâncarea
Pentru a veni şi în sprijinul refugiaţilor care tranzitează ţara noastră, reprezentanţii ANBCT au creat o aplicaţie cu locaţii din diverse oraşe care oferă gratuit mâncare. Astfel, în timp ce parcurg ţara noastră, ucrainenii se pot opri să mănânce gratis la restaurante, pub-uri sau autoserviri care sunt incluse în aplicaţie. Când se opresc, refugiaţii povestesc ce au lăsat în urmă.
„Într-o seară, am văzut lângă restaurantul meu, din Piteşti, o maşină în care mâncau două ucrainence cu trei copii. M-am apropiat şi le-am spus în engleză să intre în local, că pot să mănânce gratis. Erau foarte speriaţi. Au mers doi, Vania, un băiat de 9 ani, şi mama lui, Aliona. Le-am pus ciorbă şi felul doi, le-am dat nişte sucuri la pachet. Mama îmi întindea 20 lei să-mi plătească. Erau ultimii ei bani românești. Le-am spus că este gratis. Când au plecat, Aliona mi-a pus mâna pe umăr şi mi-a zis: «Sunt din Odessa. Nu voi uita niciodată cum ne-ai ajutat, unde am mâncat şi îți promit că după ce se termină totul, vin înapoi». Mi-au dat lacrimile. Mă gândeam dacă ar fi soţia mea cu copilul în locul lor, ce ar mânca, cine i-ar ajuta, ar avea copilul meu o bucată de pâine să mănânce?”, a povestit spus Liviu Bosnea.
Copiii nu te privesc în ochi
Femeile şi copiii ajung la noi foarte speriaţi. Copiii nu povestesc ce li s-a întâmplat. Trauma se citește pe fețe lor, spun bucătarii. „Copiii care vin sunt închişi în ei. Nu sunt sociabili. Privesc cu suspiciune şi când le dai o jucărie de pluş. Nu te privesc în ochi. Generaţia asta va fi o generaţie de copii foarte traumatizată. Nu ştiu ce au văzut! Probabil că mamele lor le transmit frica!”, a adăugat Liviu Bosnea. Acesta a mai spus că s-a bucurat când i-a văzut pe copiii cazaţi într-un hotel la Suceava jucându-se cu jucării donate. Nici măcar în timpul jocului micuţii nu se relaxează şi sunt tot timoraţi.
Îşi vinde lucrurile din casă la Kiev să poată trăi
Refugiatele sunt afectate nu numai de faptul că au plecat în pribegie. Stau cu grijă pentru soții și părinții rămași în țară. Se tem că nu o să-i mai revadă sau că locuințelele le vor fi distruse de bombardamente și nu vor avea un „acasă” unde să revină. Dar cel mai mult se tem de speculanții care profită de pe urma acestui război. „O ucraineancă îmi spunea că bărbatul ei a rămas la Kiev şi vinde ce mai e prin casă, ca să poată să trăiască. Am întrebat dacă mai cumpără cineva, având în vedere că e război. Mi-a spus că da, sunt unii care profită şi cumpără pe mai nimic. Mârşăvia este mai urâtă pe vreme de război. Cum să cumperi de la om din casă? Am fost şocat! Eu am crezut că atunci când e un război toată lumea o să fie mai miloasă”, a povestit renumitul bucătar.
Ciocnirea civilizațiilor: indienii și sarmalele
Primarul comunei Milişăuţi din Suceava a amenajat într-o sală de sport un loc de primire a refugiaţilor din Ucraina. La început, cei care i-au ajutat pe refugiaţi au fost localnicii. Oamenii s-au mobilizat, au făcut donaţii şi le-au preparat mâncăruri calde. Văzând că numărul creşte permanent, primarul a cerut ajutorul Asociației Naționale a Bucătarilor și Cofetarilor să îl sprijine. „Am găsit pentru 1.000 de refugiați. Studenţi, majoritatea la Medicină, din India, care învăţau la Kiev. Au făcut un coridor pentru ei şi au reuşit să iasă din ţară. Au fost cazaţi în sala de sport, s-a mobilizat tot satul şi au adus acolo 1.000 de saltele. Au venit sătenii, le-au făcut sarmale. Ei având altă cultură, nu au putut mânca. Ei mănâncă doar pui, la ei vaca e sacră, nu mănâncă vită şi nici porc. Le-am făcut mâncare indiană, orez cu şofran, cu alte condimente din India, cu pui. La final s-au strâns toţi şi ne-au aplaudat”, a povestit chef Bosnea.
Asociația Națională a Bucătarilor și Cofetarilor din Turism România este o organizație non-guvernamentală, apolitică și non-profit. A fost înființată în 1971, ca Asociația Bucătarilor și Cofetarilor din România, iar în anul 1995 a devenit ANBCT România.
„Frăţia Ceaunului” este o asociație care promovează păstrarea tradițiilor, având ca scop păstrarea metodelor arhaice de gătit. În anul 2016, a stabilit un record la Alba Iulia, când au fost pregătite 20.000 de porții de fasole într-un ceaun. Deţine cel mai mare tuci din ţară, cu o capacitate de două tone.
„Generaţia asta va fi o generaţie de copii foarte traumatizată”, chef Liviu Bosnea.
„O ucraineancă la Suceava şi îmi spunea că bărbatul ei a rămas acasă şi că vinde ce mai e prin casă, ca să poată să trăiască la Kiev”, Liviu Bosnea.
