Supravietuitori dupa exod

Astazi, din vechii emisari ai Europei Centrale, vorbitoare de limba germana, au mai ramas 250 de suflete. La sate, majoritari sunt romanii, iar in orase, ucrainenii si rusii.

„Prin anii ’80, nemtii reveneau la noi, in satul lor natal, dar ca turisti. Dupa ce un agent KGB ne instiinta din timp, vatra satului se umplea de autocare. Mergeau la morminte sau la casele lor si luau cate-o palma de pamant, iar din fantana - apa. Le duceau cu ei inapoi in Germania. Sa aiba pe ce-si plange amintirile." Asa graieste despre svabii nord-bucovineni Petre Grosu, primarul din Molodia - sat situat la 20 km de Cernauti. Pana in 1940, in acest sat traiau in buna intelegere 1.200 de nemti si tot pe-atatia romani. Dupa semnarea in 1939 a Pactului Ribbentrop-Molotov, de neagresiune intre Rusia si Germania, Hitler i-a ademenit pe nemtii din Est spre al lor Vaterland (patria de origine). Cele 314 familii de svabi catolici din satul Molodia au plecat si s-au stabilit undeva pe actuala frontiera polono-germana, in satele parasite de evrei si poloni. La sfarsitul razboiului, Armata Rosie i-a ajuns din urma si i-a spulberat in cele patru zari. Multi au umplut lagarele din Siberia si Kazahstan.

Din mlastina - pamănt roditor

In satul Molodia, Gheorghe Fealcovschi, 71 de ani, isi aminteste cat de mult aveau de invatat romanii de la vecinii lor, svabi. „Uite, cand au venit prima data svabii, li s-o dat 100 ha de teren mlastinos; scapai acolo oaia si nu mai iesea. Nemtii l-o luat si l-o facut pamant, pamant. Azi in Tarna Nemteasca ne e rusine sa mergem. Atata de paraginita-i." Si batranul isi intareste vorbele lovind in aer a lehamite, cu mana-i aspra si-ncretita.

Germanii dadeau exemplu de civilizatie, tineau sarbatori frumoase. „De Ziua Roadelor incununau oglinzile cu beteala ca de foc si aruncau pe dusumea graunte de grau, porumb. La Caminul Cultural tineau baluri, se imbracau oraseneste. Nemtoaicele puteau sa mearga impreuna cu baietii la berarie. Romanii stateau pe margine si radeau de ele pe infundate. Cand aveam noi joc, dadeam jos oglinzile, suieram, babele stateau pe margine, iesea galceava."

Exodul de la 1940

Despre plecarea nemtilor, Gheorghe Fealcovschi zice doar atat: „In ’40 o venit doua comisii, germana si rusa, care i-o inregistrat pe nemti. Fiecare o declarat ce lasa in casa, ce vinde, ce ia cu el. I-o incarcat in camioane si i-o dus la gara. Numa dimineata ne-am trezit ca nu-i vecinu’. Atunci ne-am intrebat: «Ce-om face noi daca s-o dus nemtii?», ca ei erau morari, fierari, primaru’, functionari de banca, profesori." Astazi satul e majoritar romanesc si nu mai afli picior de svab; gasesti doar casele lor „in doua ape", cruci din piatra cu inscriptii: Weber, Lang, Kisslinger, Kirsch, Weschint. Si un ciot de biserica. „In 1941, o cazut fulgerul peste biserica parasita de svabii din Molodia. A ars pana-n temelii, doar zidurile au stat ridicate. Acuma-i depozit de borcane."

Erik, supravietuitorul

Dupa ce exodul s-a terminat, prin Cernauti au mai bantuit cativa germani din cei vechi; pentru ca erau saraci, nu a mai existat motiv sa-i deporteze. La periferia orasului, in cartierul Rosa, odata locuit in majoritate de germani, au mai rezistat sapte familii. Cu timpul ele s-au dus spre Germania. Dintre supravietuitori a mai ramas doar unul, Erik. S-a nascut din tata roman si mama nemtoaica - Traudi Hermann. Avea frate pe Josef si sora pe Getrude. Au crescut intr-un mediu multietnic; la joaca, pe ulita, de la ceilalti copii invatau sa vorbeasca in toate limbile pamantului: romana, idis, germana, tiganeasca. „Pe strada asta, demult numita Fechtegasse locuiau multi nemti. Au plecat toti. Primesc scrisori de la München, mai vin si ei in vizita la mine, am mers si eu la rude in Germania. Dar de-acuma-i gata."

Un neamt sfios

Cu toate ca anii batranetii i-au slabit mintea, Erik rememoreaza perioada cand l-a parasit familia. „Tata a murit in ’57 si mama o plecat cu fratii mei in ’60, avea chemare de la bunica, plecata-n 1940, in Germania. Eu n-am putut sa ma duc cu ei pentru ca faceam armata. Si dupa armata n-aveam voie sa parasesc URSS cinci ani." Pe jumatate svab, pe jumatate roman, Erik s-a indragostit de Ileana, care i-a facut trei copii si n-a mai vrut sa-l lase peste hotare. „Mi-era bine la Cernauti. Aveam nevasta, casa pentru fiice. Acuma, polojenia (situatia) e aceeasi ca pe timpul rusilor, dar nu ma plang." Sfios, Erik isi ia ramas-bun. Sprijinit in gardul de scanduri rupte, langa casa scorojita, el pare un pitic din vechile povesti germane. Fesul ii atarna pe ceafa, hainele-i ies din pantaloni si, cu mainile impreunate, cere iertare daca nu ne-a fost de folos. Numai ochii lui Eric tradeaza radacinile sale germane. Ochi cenusii, de otel, pe fata alba si blanda. - de Radu Tutuianu

Czernowitz - oras construit nemteste

In Cernautiul de azi, sub administratie ucraineana, mai traiesc 250 de germani, reuniti in Asociatia austro-germana. Ei sunt urmasii celor care, incepand cu secolul al XVIII-lea, au parasit pamanturile natale si s-au stabilit in Buchenland (Bucovina). In 1774, turcii au rupt din trupul Moldovei teritoriul denumit Tara Fagilor, Bucovina, si l-au vandut Imperiului habsburgic. Armatele austriece au intrat in Czernowitz, mic sat de bordeie. Le-au urmat mestesugarii, minerii, taranii veniti din zonele Rin-Main si Baden-Wurttemberg. Pentru acest pamant se puneau bazele unei noi epoci. Generalul Karol Baron von Enzenberg a administrat regiunea astfel incat numai dupa zece ani de la „descalecat" orasul numara 2.686 de locuitori. Totul se infaptuia pentru prima data in acest teritoriu: prima casa cu zid de piatra (1786), prima cafenea (1788), primul gimnaziu (1813-1817), prima resedinta metropolitana (1866-1878), prima universitate (1875). La Universitatea germana din Mica Viena, cum i se mai spunea Cernautiului, profesorii si studentii proveneau din cele mai diferite tari. In acest oras, intre 1858-1862, copilul Mihai Eminovici, viitorul poet Eminescu, a urmat Liceul la National Hauptschule, iar clasa I de gimnaziu, la Ober-Gymnasium.

Imn pentru patria Buchenland - Buchenland-Heimatlied

Traute Welt der gold’nen Ahren, Walder, Fluren wunderbar, Uber Wipfeln schneebedeckt, Wacht des Himmels Sternenschar. Das ist am Karpatenrand Gottes grunes Buchenland.

Tara draga de spice aurite, Paduri si ogoare minunate, Deasupra piscurile inzapezite strajuiesc stelele. Asta-i marginea Carpatilor, Dumnezeiasca, inverzita Tara a Fagilor.

Prima strofa din cantecul nemtilor bucovineni, compus de Heinrich Kipper

SUMAR DOSAR
Nemtii nostri
Fabrica de nemti din Bucuresti
Noi, sibienii...!
Supravietuitori dupa exod
La plecare, si-au luat si mortii cu ei
„Ne-au facut olteni cu forta!“
Betegite de gerul Siberiei
Sasii recuceresc Estul
A saptea generatie de Peteri
Ultimele „sasce“ din Bistrita
La Bacau, nemtii invata germana de la romani
Printul Charles s-a indragostit de Viscri
Neamul svabilor din Banat sta sa piara
"Din acest loc eu nu ma clintesc"
“Bine ca ati ramas, ca avem unde veni!”