Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Chiar dacă s-a constatat o îmbunătățire a calității aerului în ultimii ani, poluarea este încă cel mai mare risc pentru sănătatea mediului în Europa și sunt necesare măsuri mai ambițioase pentru a respecta normele trasate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), subliniază EEA în raportul „Calitatea aerului în Europa 2022”. În timp ce Comisia Europeană a propus luna trecută revizuirea Directivei privind calitatea aerului înconjurător pentru a impune praguri mai stricte în cazul poluării atmosferice, inclusiv pentru a permite cetățenilor să solicite despăgubiri pentru prejudiciile aduse sănătății de poluarea aerului, România nu reușește să se încadreze nici măcar în actualele prevederi ale legislației comunitare.
Potrivit analizei „Calitatea aerului în Europa 2022”, poluarea aerului continuă să prezinte riscuri semnificative pentru sănătate în Europa, provocând boli cronice și decese premature. Circa 96% din populația urbană a UE este încă expusă la concentrații de particule fine (PM2,5) peste nivelul indicat OMS de 5 µg/m3 de aer. Poluarea aerului dăunează, de asemenea, biodiversității, dar și culturilor agricole și pădurilor, provocând pierderi economice majore. Numai în cazul agriculturii acestea au fost evaluate la 1,4 miliarde de euro în 2020.
Reducerea cu 45% a cazurilor
Din 2005 până în 2020, numărul deceselor timpurii cauzate de expunerea la PM2,5 a scăzut totuși cu 45% în UE. Dacă această tendință continuă, se așteaptă ca UE să atingă obiectivul planului de acțiune privind poluarea zero de reducere cu 55% a deceselor premature până în 2030. Cu toate acestea, vor fi necesare eforturi suplimentare pentru a îndeplini obiectivul asumat.
Pierderea biodiversităţii, pagube însemnate
Poluarea aerului dăunează, de asemenea, ecosistemelor terestre și acvatice. În 2020, niveluri dăunătoare ale depunerilor de azot au fost observate în 75% din suprafața totală a ecosistemului UE. Aceasta reprezintă o reducere de 12% față de 2005, în timp ce obiectivul planului de acțiune al UE privind poluarea zero este de a ajunge la o reducere de 25% până în 2030. Conform analizei citate, 59% din suprafețele împădurite și 6% terenuri agricole au fost expuse la niveluri dăunătoare ale ozonului de la nivelul solului în Europa în 2020. Pierderile economice datorate impactului ozonului de la nivelul solului asupra producției de grâu au totalizat aproximativ 1,4 miliarde de euro în 35 de țări europene în 2019, cele mai mari pierderi fiind înregistrate în Franța, Germania, Polonia și Turcia. Statele membre ale UE trebuie să aplice pe deplin și în mod corespunzător regulile de mediu impuse de directivele europene, fără nicio întârziere, pentru că nerespectarea lor costă 55 de miliarde de euro pe an, avertiza recent comisarul UE pentru mediu Virginijus Sinkevičius, cu ocazia prezentării celui de-al treilea raport al comisiei de specialitate privind punerea în aplicare a politicii de mediu a executivului european.
Arderea combustibililor pentru clădiri, principala sursă de poluare
Principala sursă de poluare cu particule în suspensie în Europa este arderea combustibililor în sectorul rezidențial, comercial și instituțional, arată analiza AEE. Aceste emisii sunt legate în principal de arderea combustibililor solizi pentru încălzirea clădirilor. În 2020, sectorul a fost responsabil pentru 44% din emisiile de PM10 și 58% din emisiile de PM2,5. Alte surse semnificative ale acestor poluanți includ industria, transportul rutier și agricultura.
Agricultura a fost responsabilă pentru majoritatea (94%) emisiilor de amoniac și mai mult de jumătate (56%) din emisiile de metan. Pentru oxizii de azot, principalele surse au fost transportul rutier (37%), agricultura (19%) și industria (15%). În general, emisiile tuturor poluanților atmosferici cheie din UE au continuat să scadă în 2020. Această tendință a continuat din 2005, în ciuda creșterii considerabile a produsului intern brut (PIB) al UE în aceeași perioadă, mai notează analiza AEE.
Vor apărea reguli mai stricte
Acordul ecologic european urmărește îmbunătățirea calității aerului și alinierea la standardele UE de calitate a aerului cu orientările actualizate ale OMS. Planul de acțiune al UE privind poluarea zero stabilește o țintă pentru 2050 de a reduce poluarea aerului, apei și solului la niveluri care nu mai sunt considerate dăunătoare sănătății și ecosistemelor naturale.
În octombrie 2022, Comisia Europeană a propus o revizuire a Directivei privind calitatea aerului înconjurător.
România a fost trimisă în fața CJUE
În timp ce executivul comunitar anunță că vrea să înăsprească legislația privind poluarea atmosferică, țara noastră nu reușește să o respecte nici pe cea actuală, ratând mai multe termene asumate. În decembrie anul trecut, Comisia Europeană a trimis România în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) pentru nerespectarea normelor comunitare privind combaterea poluării industriale și neîndeplinirea obligației de a adopta un program de control al poluării atmosferice. În primul caz, România nu a asigurat funcționarea unor instalații industriale în baza unei autorizații valabile în temeiul Directivei privind emisiile industriale (Directiva 2010/75/UE) pentru a preveni sau a reduce poluarea. În al doilea caz, țara noastră nu a adoptat primul program național de control al poluării atmosferice, conform Directivei (UE) 2016/2284 privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici („Directiva PNE”). Directiva privind emisiile industriale stabilește norme menite să prevină și să reducă emisiile industriale nocive în aer, apă și sol și să prevină generarea de deșeuri. În temeiul directivei, instalațiile industriale trebuie să dețină autorizații pentru a putea funcționa, iar în absența unei autorizații nu poate fi verificată respectarea valorilor-limită de emisie, riscurile pentru mediu și sănătatea umană neputând fi evitate în mod eficace. În ceea ce privește Directiva PNE, statele membre au obligația să elaboreze, să adopte și să pună în aplicare programe naționale de control al poluării atmosferice. Programele respective trebui să cuprindă măsuri pentru atingerea unor niveluri de calitate a aerului care nu generează efecte negative semnificative sau riscuri pentru sănătatea umană și pentru mediu. Directiva prevede angajamente de reducere a emisiilor în ceea ce privește cinci poluanți atmosferici (dioxid de sulf, oxizi de azot, compuși organici volatili nemetanici, amoniac și particule fine în suspensie – PM2,5). Statele comunitare trebuie să transmită anual rapoarte privind acești poluanți, iar România ar fi trebuit să transmită Comisiei Europene primul său program național de control al poluării atmosferice până la 1 aprilie 2019, însă programul respectiv nu a fost adoptat nici la această oră, Ministerul Mediului estimând că acest lucru se va întâmpla în primul trimestru al anului viitor.
Legea așteaptă în Parlament
Sub amenințarea unei eminente sancțiuni financiare, Executivul a adoptat în luna iunie a acestui an un proiect de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 278/2013 privind emisiile industriale, dar deocamdată proiectul nu a trecut de Parlament, astfel că prevederile lui nu se aplică. Actul normativ introduce sancțiuni în funcție de gravitatea faptei, în conformitate cu practica la nivel european. Au fost introduse exceptări de la unele prevederi ale Ordonanței nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care să nu mai permită achitarea la jumătate a amenzilor sau suspendarea executării sancțiunii contravenționale complementare ce constă în suspendarea funcționării instalațiilor, până la data conformării, atât pentru funcționarea fără autorizație integrată de mediu, cât și pentru nerespectarea prevederilor autorizației integrate de mediu. Astfel, „adoptarea de către Parlament a prezentului proiect de lege ar atrage după sine clasarea procedurii de infringement deschise de Comisia Europeană împotriva României, în acest domeniu”, arăta Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP) în expunerea de motive. Astfel, de exemplu, noul proiect de lege prevede sancțiuni cuprinse între 50.000 de lei și 80.000 de lei pentru nerespectarea prevederilor privind exploatarea și controlarea instalațiilor de incinerare și coincinerare a deșeurilor de către o persoană fizică fără pregătirea și competența necesare. În varianta actuală a legii, această faptă se sancționează cu amendă cuprinsă între 15.000 și 30.000 de lei. Totodată, pentru nerespectarea prevederilor privind funcționarea fără autorizație integrată de mediu a oricărei instalații aflate în domeniul prevenirii și controlului integrat al poluării, sancțiunea se majorează la o valoare cuprinsă între 150.000 și 500.000 de lei, în condițiile în care, în prezent, această sancțiune este cuprinsă între 50.000 și 100.000 de lei. Au fost introduse și sancțiuni noi, de natură penală. Astfel, se va sancționa cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă penală funcționarea fără autorizație integrată de mediu/autorizație de mediu ori continuarea activității după ce s-a dispus aplicarea sancțiunii contravenționale complementare de suspendare a activității. Tot cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă se sancționează funcționarea în condiții în care instalația pune în pericol viața sau sănătatea umană, animală sau vegetală, operarea după aducerea de modificări substanțiale oricărei instalații sau instalații de ardere, instalații de incinerare a deșeurilor sau instalație de coincinerare a deșeurilor fără a deține autorizație integrată de mediu/autorizație de mediu care să includă și condiții de funcționare corespunzătoare modificărilor. „În concluzie, actul normativ este justificat de necesitatea asigurării unui cadru legal care să permită și să respecte aplicarea corespunzătoare a prevederilor Directivei 2010/75/UE, astfel încât dispozițiile art. 79 din respectiva directivă, cu privire la stabilirea unor sancțiuni eficiente, proporționale și cu efect descurajant (...)”, preciza MMAP.
