Un altfel de Hamlet...

Incă de foarte tănăr a ales să-şi pună talentul in slujba romănilor, in slujba scenei şi a filmului romănesc. Teatrul şi poezia sunt modul său de a supravieţui...

Confesiuni - Spectacolul vieţiiÂ

Incă de foarte tănăr a ales să-şi pună talentul in slujba romănilor, in slujba scenei şi a filmului romănesc. Teatrul şi poezia sunt modul său de a supravieţui...

Nu l-a interesat niciodată să plece din Romănia. Consideră că un artist legat de limba maternă nu poate părăsi ţara in care s-a născut.

"Am ajuns la teatru printr-o intămplare. Mă pregătisem pentru Universitate, voiam să dau la Litere. Şansa sau ghinionul a fost că examenul eliminatoriu la Teatru se dădea inaintea examenelor scrise la celelalte facultăţi. Am hotărăt să dau la Teatru. Dacă nu era teatrul, aş fi făcut cu siguranţă Litere.

SUNT UN TIP SUPERSTIŢIOS. De regulă, se intămplă să-ţi doreşti foarte mult un lucru, şi de cele mai multe ori nu il obţii. Există şi un fel de fatalism in meseria noastră. «Hamlet» l-am jucat de două ori. A fost subiectul meu la examenul de absolvire a facultăţii, pe care l-am jucat in cunoscuta sală a Institutului de Artă Teatrală a UNATC, şi 20 de ani mai tărziu, pe scena Teatrului Bulandra.

SATISFACŢII. Mi-am dorit mult să joc in regia lui Liviu Ciulei şi s-a intămplat, am dorit să joc in regia lui Pintilie şi nu s-a intămplat. Mi-am dorit să mai joc in regia lui Radu Penciulescu, dar s-a intămplat numai o singură dată. Am reuşit să fac filme in străinătate cu regizori importanţi şi cu actori importanţi. Am avut ca toţi colegii mei disperări uriaşe pănă la ultima repetiţie generală şi apoi emoţiile premierelor, iar acolo unde nu am fost gata cu un personaj, am reuşit să-l completez pe parcursul spectacolelor. Pentru mine, spectacolele nu sunt niciodată la fel, nu seamănă unul cu altul şi incerc in fiecare seară să adaug calitate la ceea ce am făcut. Nu pot să spun că am avut disperări care să mă ducă la sinucidere in materia asta.

MODELE. Toma Caragiu a fost pentru mine un exemplu de talent. Am preluat de la el o şcoală bună de teatru, o societate aş putea să spun. Dintre actriţele care după părerea mea au marcat deceniile 6, 7 şi 8 o reţin in principal de Gina Patrichi. La actorii din străinătate trebuie să spun că sunt foarte subiectiv, dar in acelaşi timp şi foarte realist. Subiectiv, pentru că am lucrat intr-un film in care juca şi el. Alec Guinnes, marele actor englez, care a murit nu demult, mi s-a părut uluitor. Robert De Niro imi place foarte mult, Anthony

Queen - de asemenea imi plăcea enorm.

Nu mi-am dorit nici o funcţie. Inainte de alegerile din mai ’90 am demisionat din funcţia de vicepreşedinte al CPUN, de fapt dintr-o funcţie de prim-vicepreşedinte. Am primit şi propunerea de a candida la Preşedinţie. Nu m-a interesat şi nu mă interesează nici acum. Astea sunt propuneri care vin de la terţi, nu pe care mi le doresc. Mă consider un truditor pentru succes. Nu am căştigat niciodată la loto, deşi am jucat mereu. Nu am găsit bani pe stradă, nu mi-a lăsat nimeni moştenire nimic. Am muncit pentru fiecare ban şi pentru fiecare treaptă pe care am urcat-o.

Â

SOARTĂ. Destinul meu seamănă cu al tuturor oamenilor care se nasc şi mor. Am parcurs foarte multe intămplări drama-tice de la 7 ani şi pănă in ’89. Perioada comunistă a fost pentru mine şi pentru familia mea o mare incercare. Bunicul meu era un tip extrem de sensibil, şi de la el, dar şi de la mama mea am moştenit mare drag de vers şi in special de cel eminescian, pentru că bunicul meu credea in Eminescu, şi prin Eminescu ii invăţa limba romănă cultă pe elevii din satele romăneşti din Grecia, care vorbeau greceşte şi dialectul aromăn. Toţi membrii familiei mele au făcut puşcărie comunistă, mai puţin eu, pentru că eram prea mic. Cu toate incercările de a fi ingenuncheat, am reuşit să stau in picioare, să nu intru in Partidul Comunist, să-mi văd de meseria mea şi să fac din teatru şi mai ales din poezie un mod de a fi şi de a mă păstra, de a supravieţui. Au fost ani mulţi şi foarte grei atăt pentru mine, căt şi pentru familia mea. Un coşmar pe care l-am trăit toată copilăria şi adolescenţa. Am reuşit in teatru o viaţă pe care mi-am rezervat-o şi prin care am reuşit să mă exprim aşa cum mi-am dorit. Şi publicul a recunoscut asta..."

,,Inregistrarea căntecului «Bună seara, iubito» s-a făcut mai precis in trei ipostaze. Intăi a fost depistat textul, mai precis o poezie a domnului Lucian Avramescu, «Bună seara, iubito». Am fost solicitat de domnul Adrian Enescu, care a simţit in textul acesta şi o chemare muzicală. M-a rugat să-i inregistrez poezia aşa cum simt eu. Am inregistrat poezia fără să ştiu de muzică. Nu am fost cu Loredana in acelaşi studio. A fost o conlucrare la distanţă. Este o poezie frumoasă, care m-a mişcat"

Ion Caramitru