Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Matei Millo a descris in "Prapastiile Bucurestilor" un oras plin de drame pasionale camatari verosi, femei usoare, foarte abile in a te jumuli, escroci care triseaza la jocurile de noroc, orasul fiind cunoscut pentru partidele spectaculoase de poker.
Prin anii 1780-1790 nimeni nu-si impresiona mai mult musafirii decat spatarul Ienachita Vacarescu.
Marele neam al Vacarestilor a facut atat de mult pentru acest popor romanesc, sa vorbim doar despre "poetii Vacaresti" sau de maresalul palatului de la 1877, Theodor Vacarescu. Astazi ne intalnim cu Ienachita, autorul primei gramatici romanesti tiparite la Ramnic in limba romana, in anul 1787, scriitor patriot, care impreuna cu Alecu, Nicolae, Iancu Vacarescu a contribuit la dezvoltarea culturii si literaturii romane.
Ienachita a mai scris "Istoria Imparatilor Otomani"; din partea valoroasa a scrierilor lui sunt poeziile - care, dupa Eugen Simion, ar fi "o dimineata a poetilor" in literatura romana. Ele reprezinta inceputul Iluminismului la noi in tara. Ele sunt: "Spune inimioara, spune", "Intr-o gradina", "Tu esti puisor canar" si multe altele.
Oricum, la scoala am oftat si am tinut minte toata viata celebrul Testament:
"Urmasilor mei Vacaresti,
Las voua mostenire
Cresterea limbii romanesti
Si-a patriei cinstire". (Ienachita Vacararescu)
Asa mi-l inchipuiam inalt, sfatos, intelept, bonom, un sfant, boier muntean. Dar Ienachita Vacarescu era o fire nesupusa ca toti Vacarestii, a fost un mare diplomat, a fost marele spatar in timpul domniei fiorosului domn Nicolae Mavrogheni. Se lupta mereu cu domnitorii, cu puterea instaurata. Nu numai el, ci toata familia. Se pare ca tatal lui Ienachita ar fi murit otravit de bucatarul domnitorului si tot asa si Ienachita, tot otravit si tot la o masa. Planeaza asupra mortii sale otrava. De ce nu? Motive ar fi fost destule. In felul de a trata domnia, Vacarestii erau mereu in fronda cu puterea domnitorului desi erau amenintati de exil sau temnita. La o intalnire la Palat, la chemarea Domnului, care avea mare nevoie de el, Ienachita a pus conditia sa stea cu islicul pe cap (lucru de neacceptat) pretinzand ca-l dor dintii. Dar cate si mai cate, toate culminand cu un "menage a trois" – personaje fiind Zoe Doamna, de 33 ani, Al. Moruzzi, Domnul – cam tot asa si Ienachita, de 60 de ani.
Era un Don Juan. Avea faima de cuceritor neobosit.
Zoe Ruset, sotia Domnitorului, era atat de inamorata de sexagenarul Ienachita incat zilnic pleca tulburata cu careta domneasca de la Palatul Cotrocenilor si cutreiera strazile-n lung si lat, suspina pe malurile Dambovitei, dar se oprea ganditoare adesea prin fata casei de pe Antim a Dudestilor – case cu parc englezesc – casa de unde "in foisorul cu priveala" o sageta cu privirea boierul Ienachita.
Prin fata casei de pe Podul Mogosoaiei (Calea Victoriei) de-ar fi trecut, s-ar fi compromis. Domnitorul Alexandru Moruzzi stia de aceasta poveste perversa, dar a fost foarte discret, urandu-l. Se spune ca dupa ce a plecat de la tron Al. Moruzzi ar fi spus: «Daca nu voi avea streang, cand imi va cadea Ienachita-n mana voi lua pletele domniei mele pentru a-l sugruma».
N-a murit sugrumat, dar otravit. Asa se spune, asa va spun si eu dumneavoastra.
Se mai spune ca in casele lui Ienachita era o atmosfera lasciva, senzuala, grea. Se mai spune ca avea acolo un adevarat harem. Pe cat celebru ca mare contestatar al domniei, pe atat de mare faima de seducator, de mare iubaret. Si se mai spune ca era o explozie de lux, de opulenta orientala si muzica, sunet de viori, de naiuri, de tambure, glasuri femeiesti dulci si lanturi cu care se legau musafirii pentru viitoare senzatii in atmosfera sibarita si lasciva. Si "glorii si pacate bucurestene" cum suna asa de frumos la Corneliu Senchea.
Dar mai trebuie sa-l tinem minte pentru poezia lui Ienachita, pentru opera lui definitorie in constituirea lirismului cult, in literatura romana, dar sa ne bucuram si pentru ca a fost atat de erotic ce-l caracteriza pe Don Juan cel muntean si sa-ncheiem balada atribuita unui anonim, dar se stie ca «anonimul» a fost Iancu Vacarescu.
"Ienachita Vacarescu
Sade-n poarta la Ludescu
Cu antreu de atlaz
Moare Doamna de necaz
Cu hanger de cosan
Doamna trece-n radvan
In radvanul aurit
Cu tot cosul poleit
Ocolit de cihodari
Tras de patru armasari
Trece des, ce-l mai priveste
Ca cu foc ea il iubeste
Ienachita stih ii face
Ca domnita mult ii place
Stih cu libov infocat
Si-o dezmiarda-n laudat
Boier altfel ca un brad
Nu se afla-n Tarigrad
El cu Domna s-ar lovi
Daca Domnul ar muri".
Elegie, comedie, melancolie, simfonie, fantazie.
Citește pe Antena3.ro
