Un nume cu efect de cortina de fier

Aveam numai 8 ani cand el s-a decis sa lase totul in urma si sa ia viata de la capat. Nu stiam ca numele lui va fi atat de legat de istoria noastra contemporana si nici ca, peste 27 de ani, dupa ce a tradat regimul Ceausescu, voi ajunge sa stau de vorba cu cel mai inalt demnitar al fostului bloc sovietic, care a primit azil politic si protectie in SUA, de unde a expus oprobiului public un regim dictatorial: Ion Mihai Pacepa. Ulterior, numele lui mi-a devenit familiar datorita postului de radio Europa libera. Si asta pentru ca anuntul privind gestul sau uluitor, precum si continutul dezvaluirilor sale devastatoare au patruns in casele romanilor pe undele acestui post de radio.

A dat multe interviuri, dupa acel 28 iulie 1978, cand s-a rupt de Securitate si a ales exilul, pentru totdeauna. Nici unul insa despre omul din spatele legendei. Asa se face ca, de 27 de ani, romanii au parte doar de "legenda Pacepa".

Daca acum, la 15 ani de la Revolutia din 1989, romanii inca nu-l cunosc pe celebrul spion care a speriat Estul, cucerind Vestul, este pentru ca sistemul pe care Pacepa l-a demascat in America a lucrat aici ca uns, pana-n ultima clipa, punandu-si amprenta asupra unitatilor de masura ale judecatii noastre.

Pacepa este un imens dosar al Securitatii, dar si al istoriei noastre. Cand ne-am pus problema frunzaririi lui, ne-am dat seama cat de greu ne este sa ne privim in oglinda.

La 15 ani de la Revolutie, lui Pacepa ii cerem "sa se dezbrace" in piata publica, sa spuna cum si-a agonisit averea si, mai ales, sa-si recunoasca si asume trecutul de securist. In acelasi timp, in aceeasi Romanie, colegii lui de serviciu, care si-au vazut de treaba slujind regimul comunist pana-n ultimele lui clipe, isi savureaza linistiti pensia ori isi conduc afacerile prospere, ba chiar dau lectii de democratie.

Acum doua luni mi-a venit ideea. Mi-am spus ca, in fond, nimic grav nu se poate intampla daca incerc sa-i cer ce nu i-a mai cerut nimeni: sa vorbeasca despre Omul Pacepa. Am dus o munca titanica de convingere, constienti fiind ca, daca avea sa ne iasa "aventura", atunci acest demers ar fi stat sub semnul unicitatii, ceea ce i-ar fi dat o greutate sporita. A durat destul, pana sa ne cunoastem, amandoi bajbaind pe taramuri mlastinoase. Dar am reusit.

Ion Mihai Pacepa a acceptat sa vorbeasca, in premiera mondiala, despre el, despre viata, familie, spionaj, tradare, comunism, Romania si viitorul ei.

O aventura, in fond: Pacepa este catalogat in tara, de 27 de ani, drept "tradator", iar in America drept "erou". Timp de 27 de ani, de cand a parasit Romania, n-a reusit sa-si dezlipeasca aceasta emblema, in schimb acolo, in America, a fost primit si integrat cu generozitate si este respectat ca analist politic si publicist. Reabilitarea lui s-a facut acolo. Aici, nu de putine ori, s-a scris ca ar fi murit si ca toate demersurile in vederea reabilitarii sale, a anularii condamnarilor la moarte care au fost pronuntate la adresa sa si a redarii gradului de general sunt simple tertipuri avocatesti, ale unui grup de persoane interesate doar sa puna mana pe averea lui Pacepa. Cartea lui, "Orizonturi Rosii", care l-a parjolit pe Ceausescu, a fost citita si editata in toate tarile Europei si in multe altele, de pe celelalte continente, numai in Romania nu.

Recunosc: nu l-am intalnit inca pe romanul care sa spuna, cu inima impacata, "da, Pacepa e un erou, pentru ca a tradat Securitatea". Dar nici pe occidentalul care sa nu ne contrazica pe noi, romanii.

Numele lui Pacepa are efect de Cortina de fier. Nici una dintre "tabere" insa nu s-a interesat pana acum ce putere are acest om, care si-a planuit moartea dintr-o lume, pentru a-si trai viata intr-alta. Un om care face un asemenea pas, lasand in urma cariera, putere, privilegii, familie, prieteni si colegi si o ia de la zero, sub o alta identitate, trebuie sa aiba ceva de spus despre viata.

Sa-l ascultam, asadar, pe Ion Mihai Pacepa, care vorbeste, pentru prima oara despre vietile lui, intr-un interviu impresionant, care ne-a oferit ocazia sa descoperim impreuna si alte subiecte interesante, pe care le pastram pentru mai tarziu.

Acest interviu este, poate, si un avertisment. Pentru societatea civila, inclinata sa creada tot ceea ce este mentionat in dosarele Securitatii. Dispusa sa acrediteze Securitatea drept instanta morala a unei democratii in formare.