Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Românii au auzit de Simona Halep prima oară acum 13 ani, când a câștigat Turneul de Grand Slam de la Roland Garros la junioare. A fost finală românească, între Simona Halep (favorită 9) și Ana Bogdan (favorită 10). Scorul a fost 6-4, 6-7, 6-2 pentru Simona, iar acest eveniment a adus un licăr de speranță în rândul iubitorilor de tenis, care doreau ca măcar una din cele două românce din finală să ajungă, cândva, la un nivel înalt în tenisul feminin de la noi, intrat în anonimat de ani buni, în care doar câteva sclipiri ale Irinei Spârlea ne mai aduceau aminte că mai există și în România această disciplină.
Simona Halep s-a născut într-o familie de machedoni în Constanța, nu cei mai înstăriți machedoni. Mai degrabă modești, într-o casă din Piața Chiliei.
Bunicii Simonei, atât pe linie maternă, cât și paternă, sunt machedoni născuți în Grecia, de unde au fugit cu familiile în Bulgaria din cauza Războiului Civil elen. Au trăit o perioadă în Bulgaria, de unde cei mai tineri membri ai familiei au fost expulzați de autoritățile bulgare, împreună cu alte mii de machedoni „cu idei revoluționare” în Dobrogea, în anii ’50. Guvernul de la Sofia nu dorea o nouă minoritate puternică, având deja probleme cu turcii care doreau autonomie. Așa că, în înțelegere cu guvernul de la București, au fost trimiși departe de Bulgaria.
„Așa a început. Ținea racheta, Nicolae o țintea”
Simona a apărut pe lume mult după problemele prin care trecuse familia ei, în 1991. Are un frate mai mare cu 5 ani, Nicolae, care, pe la 7-8 ani a început să joace tenis la clubul „Castel” din Mamaia. „Băiețoaica” Simona, când avea vreo 4 ani, „îi strica apele”: îi desigila cutiile de mingi ale fratelui ca să se joace cu ele. Apoi cu rachetele: lua un cuțit din bucătărie și îi mai tăia racordajul. Nu avea 5 ani când a pus pentru prima oară racheta de tenis în mână, una de lemn, marca „Junior” care era cât ea de mare.
Citește pe Antena3.ro
În mai multe discuții pe care le-am avut cu Stere Halep la Radio Sport Total, acesta povestea: „Era șmecher Nicolae. Ea avea câțiva anișori. El o punea să țină racheta aia de lemn cu mâna întinsă lateral, iar el s-o nimerească. Obosea... se plictisea... În cele din urmă, Simona ceda și-l lăsa în pace, apoi dormea dusă. Nu-l mai deranja. Alteori însă Simona nu obosea. Într-o zi a luat una din mingile adunate la fileu și a lovit-o. Apoi încă una. Atunci mi-a zis antrenorul Ion Stan, care era și profesor de sport la Liceul Economic din Constanța, «Stere, e mai bună ca Nicolae. Adu-o la mine»”.
La 5 ani se antrena 6 ore pe săptămână
„Pe la 5-6 ani jucam cu fratele meu era mai mare și lovea prea tare pentru mine. Mă bucuram că uneori nimeream mingea. Dar îmi plăcea. Simțeam că atunci când o nimeresc îmi vibra tot corpul”, povestește Simona. La 4 ani făcea două antrenamente pe săptămână, apoi, de la 6 ani făcea antrenamente 7 zile pe săptămână, iar acest ritm l-a ținut 10 ani. Când nu avea antrenament juca fotbal cu copiii din zonă. „De la 6 la 16 ani nu a fost zi în care să nu se antreneze măcar o oră-două. Chiar și în ziua de Revelion se antrena. Fie că dădea la perete, fie că avea un partener. Nu a existat nici măcar o zi. Și dacă mai plecam cu familia în excursii, nu lipsea echipamentul. Găseam undeva un loc unde să joace o oră-două. Doar de pe la 16 ani a început să mai stea sâmbăta și duminica să se odihnească. Este adevărat că și antrenamentele au crescut în intensitate și ne era teamă să nu exagereze și să se accidenteze grav. Glezne sucite au fost duium. Dar tot dădea la perete chit că stătea pe loc. Este uluitor de ambițioasă”, spunea tatăl Simonei, Stere Halep.
Începuturile de la Constanța au fost favorizate, recunoaște tatăl ei, de faptul că la Mamaia erau terenuri te tenis pe care se organizau chiar turnee internaționale. Că erau la masculin sau feminin, ele existau, erau la doi pași de casă, iar Simona era acolo. Să vadă, să învețe și, apoi, să și joace. Baza sportivă era impecabilă, la parametrii ITF, iar faptul că Stere Halep era prieten cu cei care dețineau baza, Simona a avut ocazia să joace și să se antreneze și să se obișnuiască pe terenuri „profi”. „Vara, o duceam la antrenament, iar pe lângă noi treceau la distracție, mulți tineri un pic mai mari ca ea, care mergeau la distracție în discoteci, făcând paradă cu mașini decapotabile scumpe. Ea și-a văzut de visurile ei. Mi-a spus că o să aibă timp și de distracție «dar nu cum fac ăia». Credeți-mă, că dacă-mi cerea să o las la o petrecere, pe la 16-17 ani, o lăsam. Dar așa ceva nu mi-a cerut niciodată”, spunea tatăl Stere.
Meritul lui Ilie Năstase
Ion Țiriac a descris câteva probleme cu care se confruntă cei care doresc să facă tenis de performanță: „E greu chiar dacă ai mult talent. Junioratul nu produce bani. Totul este din buzunarul tău. Deci trebuie să ai saci de bani și de talent ca să poți răzbi. Ar fi necesar un ajutor al statului, cum este peste tot în lumea care vrea să aibă tenis de performanță, al Federației, poate te agăți de un sponsor. Ca să participi la un turneu este cheltuială mare. Avion, cazare, închiriere de terenuri pentru antrenamente. O singură deplasare în Turcia, unde este cel mai ieftin, te costă cel puțin la 1.500 de dolari. Asta în condițiile în care nu duci antrenor, sau preparator fizic, sau părinți, sau un însoțitor, iar ca junior nu poți călători singur. Deci dublați sau triplați suma pe care trebuie să o ai în buzunar la fiecare turneu. Trebuie să ai bani să susții un copil în condițiile în care juniorii nu produc bani. Unele turnee asigură cazarea și masa. Dar doar atât. Cum ajungi acolo și cum pleci... e treaba ta, a familiei”.
Pentru generația Simonei s-a ivit oportunitatea turneelor „acasă”. Președintele Federației Române de Tenis era în acea perioadă Ilie Năstase. Acesta a înființat zeci de turnee în România, peste tot pe unde a găsit autorități locale dispuse să gestioneze turnee de tenis. Așa au apărut serii turnee ITF la Balș, Brăila, București, Constanța, Iași, Cluj etc. Simona, deși era încă la vârsta junioratului, a participat săptămână de săptămână. Avantajul era dublu. În primul rând, Simona a avut ocazia să joace cu tenismene mai experimentate. Astfel, în 2008, când a câștigat turneul de junioare de la Roland Garros, Simona avea deja zeci de meciuri oficiale disputate cu jucătoare mult mai mature decât ea, pe multe dintre ele învingându-le. Practic, Simona s-a călit în meciurile prin care Ilie Năstase oferea tinerelor jucătoare ocazia să se acomodeze tenisul internațional la ele acasă. În plus, turneele, fiind în circuitul ITF, acumula puncte recunoscute și de circuitul profesionist WTA, iar asta nu este deloc puțin lucru. Chiar dacă este turneu mic, el poate aduce în cazul victoriei în finală, 10-15 puncte în clasament. În cazul în care câștigi 2-3 turnee de acest fel, saltul în clasamentul mondial poate fi de sute de locuri.
O simplă privire pe întreaga ierarhie WTA ne arată că 20-30 de puncte sunt o mare performanță. În acest moment, de exemplu, iau la întâmplare locul 776 WTA, pe el se află rusoaica Erika Andreeva, cu 30 de puncte, obținute în 6 turnee mici jucate în Rusia. În 2007, Simona strânsese 39 de puncte în doar 3 turnee jucate și câștigate în România (două titluri la București și unul la Galați), iar românca era la 16 ani deja pe locul 723.
2007, salt de 400 de locuri
Simona a avut o ascensiune continuă, în doi ani a făcut un salt de 540 de locuri intrând în 2008, la 17 ani, în Top 200, de unde nu a mai ieșit. Singurele oscilații „în jos” fiind de maximum 9 locuri. În rest, Simo a mers numai în sus. A contat foarte mult și decizia de a se opera la sâni. „S-a dezvoltat mult și repede. Sânii i-au crescut foarte mult, o tradiție de familie, ca să zic așa. Dar pe ea a început s-o incomodeze mărimea lor. Obosea ușor, respira tot mai greu. Ne-am sfătuit cu doctorii și decizia a fost a ei. Voia să joace tenis și operația de micșorare a lor trebuia făcută”, a povestit Stere Halep într-unul din rarele momente în care a vorbit despre acest episod. Iar efectele s-au văzut imediat. După operație, la 19 ani a intrat în Top 100, pe locul 81, și nu a mai ieșit din prima sută. În 2011, la 20 de ani a urcat între primele 50 de jucătoare ale lumii, pentru ca la 21 de ani să ajungă pe locul 11, cea mai joasă poziție pe care a ocupat-o în clasamentul mondial din data de 4 noiembrie 2013.
2013, șase trofee WTA
Chiar dacă nu câștigase până atunci niciun turneu WTA, Simona era în top 50. Jucase în luna mai semifinala de la Roma venind din calificări, fiind învinsă în penultimul act de imbatabila Serena Williams și aduna puncte după puncte. Apoi, pe 15 iunie 2013 a câștigat și primul trofeu din circuitul profesionist, la Nürnberg, învingând-o în finală pe Andrea Petkovici. A urmat, după numai o săptămână, trofeul de la Hertogenbosch, învingând-o în finală pe favorita 4, belgianca Kirsten Flipkens. După încă o lună s-a impus și la Budapesta. După încă o lună, în august, câștiga și primul turneu din categoria „Premiere”, la New Haven, trecând până în finală de Caroline Wozniacki, Ekaterina Makarova și Carla Suarez Navaro, pentru ca în ultimul act s-o învingă 6-2, 6-2 pe favorita nr. 1 Petra Kvitova. Și nu s-a oprit. Simona a triumfat și în ultimele două turnee ale anului: Moscova și Turneul Campioanelor de la Sofia, în ambele finale învingând-o pe australianca Samantha Stosur. Cu acest bilanț extraordinar de șase titluri cucerite într-un an i-a adus și titlul de „revelația anului”. În prima lună a anului următor a pătruns și Top 10, pe 27 ianuarie, și nu a mai ieșit din el, adunând 350 de săptămâni consecutive între primele 10 jucătoare ale lumii. Este record absolut printre jucătoarele aflate în activitate și pe locul 8 în clasamentul all-time, fiind depășită doar de legendarele Martina Navratilova, Chris Evert, Steffi Graf, Gabriela Sabbatini, Pam Shriver, Arantxa Sanchez și Hana Mandlikova. Jucătoarea noastră va mai aduna, cu siguranță, foarte multe săptămâni în Top 10. Cum ținta Simonei este revenirea pe locul 1, ea se poate gândi la adunarea a încă 52 de săptămâni, făcându-i performanța și mai greu de egalat. Teoretic, dacă sportiva noastră nu va păți un necaz major care s-o țină în afara circuitului o lungă perioadă, ea nu poate coborî dincolo de locul 10, ocupat acum de Kiki Bertens, diferența dintre ele fiind de 2.800 de puncte.
Sharapova a rămas un coșmar, dar s-a răzbunat pe Serena
Pe cele mai de temut adversare, Maria Sharapova și Serena Williams, Simona avea să le întâlnească în două finale de Grand Slam. Pornită în fața acestora de fiecare dată cu șansa a doua și cu un oarecare complex în fața lor, Halep a tras de ea cât a putut. În prima finală de mare turneu din carieră avea să piardă după un meci memorabil de trei ore în fața Sharapovei. S-a răzbunat însă pe Serena Williams în 2019, la Wimbledon, împiedicând-o pe marea jucătoare să cucerească al 23-lea titlul de Grand Slam din carieră.
2021, Australian Open, eliminată în sferturi, Simo a „jucat” semifinala
Deși a fost învinsă de Serena Williams în sferturi la primul Grand Slam al anului, Simona beneficiază, ca toate celelalte jucătoare din circuit de regula instituită de WTA: păstrarea celui mai bun punctaj obținut la Australian Open 2020 și 2021. Cum Simona a jucat anul trecut semifinala, ea va avea în clasament și la ediția de anul acesta 780 de puncte, în loc de 430 și indiferent cineva câștiga AO 2021, Halep nu poate coborî mai jos de locul 3 WTA.
La 5-6 ani avea doar 2-3 ore de antrenamente pe săptămână. Ea voia zilnic, atât de energică era. Așa că ieșea la joacă cu băieții la fotbal, la handbal... N-avea stare de pe vremea aia.
Stere Halep
Dacă e să socotesc câți bani am investit în Simona... cred că au fost peste 80.000 de dolari în anii în care trebuia să-i asigur creșterea. Ca junior, nu primești bani nici dacă câștigi turneu de Grand Slam. Dacă pui mâna pe un sponsor să-ți asigure participarea la turnee, e bine. Dacă nu ai sponsor, trebuie să suporți toate cheltuielile. Noi ne-am descurcat singuri. Am făcut multe sacrificii, dar am crezut în fiica mea și în ambiția ei.
Ion Stan, descoperitorul
„Pur și simplu s-a întâmplat să aflu de ea. Nicolae, fratele ei, era elevul meu. Uneori veneau părinții la antrenament și cu Simona, care avea 4 ani și un pic. Sincer, ne cam încurca. Era complicat pentru un copil de 4 ani să-l ții pe scaun și să se uite o oră-două la ceva ce nu înțelege și, evident o plictisește. Uneori se apuca, exact când nu te așteptai, să intre pe teren și să adune mingile strânse la fileu. Evident că ne opream. O puteam lovi. Era o gâgâlice de fetiță care se plimba când avea ea chef prin fața fileului să adune mingile ca să se joace cu ele lângă teren. La un moment dat, Simonei, care nu avea nici 5 ani, i-a adus Nicolae o rachetă mică. Atunci, fără să aibă nici măcar un minut de antrenament, i-am observat bucuria că are racheta în mână. I-am zis lui Stere: «Adu-o la tenis la mine. Nicolae peste cinci ani nu mai joacă tenis. Ea o să se țină, va juca mult. Crede-mă! Are stofă!». Și am început și cu ea. La început de două ori pe săptămână, apoi de trei ori. Timp de doi ani. Când a împlinit 6 anișori s-a mutat la altă grupă, cu alți antrenori, care și ei s-au străduit să-i arate tot ce știu ei mai bine. Îi enumăr și pe ei, pentru că și ei au contribuit la ascensiunea Simonei: Nicuşor Ene, Daniel Dragu, Liviu Panait şi Radu Popescu”, povestea Ion Stan, primul antrenor al Simonei Halep.
Îi ziceam lui Nicolae: «Uită-te bine la sor-ta! Peste ani de zile o să-i cari geanta cu echipamentul». Și așa a fost. Când venea de la concursuri, primul lucru pe care-l făcea Nicolae era să-i ia geanta cu echipamentul. El se lăsase de tenis, așa cum i-am zis și lui Stere, și mamei.
Ion Stan, primul antrenor al Simonei
De ce te-ai grăbit așa de tare? Voiai să pleci mai repede la cumpărături? Serena nici nu a apucat să se lege la șireturi când tu ai făcut 6-2, 6-2.
Mats Wilander, expertul Eurosport, la interviul de după victoria din finala cu Serena de la Wimbledon
22 de titluri a cucerit până acum Simona Halep:
- 2 titluri de Grand Slam (Roland Garros și Wimbledon)
- 8 titluri WTA 1000
- 12 WTA International
- a mai jucat 17 finale din care 3 de Grand Slam
Ascensiunea continuă a Simonei
- 12 iulie 2010 - prima clasare în Top 100 (pe 94 WTA)
- 12 septembrie 2011 - urcă în Top 50 (pe 48 WTA)
- 26 august 2013 - prima clasare în Top 20 (pe 19 WTA)
- 4 noiembrie 2013 - locul 11 WTA - cea mai joasă poziție din ultimii 8 ani
- 27 ianuarie 2014 - accesul în Top 10 (pe 10 WTA)
- locul 5 pe 17 martie 2014
- locul 3 pe 9 iunie 2014
- locul 2 pe 11 august 2014
- locul 1 în lume pe 9 octombrie 2017, poziție pe care rămas până pe 14 ianuarie 2019.
- Actualul loc secund în ierarhia mondială îl ocupă din 3 februarie 2020.
Rivalitatea Simonei cu Sorana, mai veche decât cu Serena sau Pliskova
Cele mai bune jucătoare românce de tenis din ultimul deceniu se cunosc din copilărie și încă din perioada junioratului a existat o mare concurență între ele. Cei care le-au urmărit în acea perioadă au știut că ambele vor ajunge sus în Top 100 mondial. Însă de la bun început nu a existat nicio chimie între ele. Unii vorbesc chiar că s-ar uri, în timp ce ele au declarat public doar că „nu suntem prietene”. Povestea „conflictului” dintre ele ar fi început în adolescență, la un un turneu de junioare, într-un meci direct. Sorana, cu un an și jumătate mai mare, s-a simțit ofensată când Simona l-a rugat pe arbitru să coboare din scaun să verifice urma. Sorana i-ar fi strigat „Ce tot comentezi acolo, «piticanie!»”. Simona a tăcut, a învins-o pe mai înalta și mai experimentata Sorana dar, de iertat, n-a iertat-o.
Un fost apropiat al ambelor jucătoare, ne-a povestit în exclusivitate începutul istoriei. „Nu le-am antrenat pe niciuna dintre ele, nu am fost un apropiat de-al lor, dar am fost mai mereu prin preajmă. Le-am cunoscut de mici, așa că pot spune că le cunosc bine chiar de la juniorat. Ambele erau drăcoase-foc. Sorana era o fetiță absolut superbă. Înăltuță, ochi mari, dar era mai «fetiță», mai feminină... dar și foarte guralivă. Simona, pe de altă parte, era mai băiețoasă, nu comenta mult, cel mult întreba «a fost bine așa?», și era în stare să repete și de 100 de ori o lovitură. Sorana nu întreba. Îndiferent cum lovea, ea «nu greșea niciodată». Dar avea scuze cu duiumul. Ba că i-a intrat soarele-n ochi, ba că o gâză, ba că a bătut vântul... Se certa cu antrenorii, cu arbitrii, cu alți părinți de prin tribune. Dacă tușea cineva pe terenul vecin era o scuză că a dat ea peste gard cu mingea. Comenta într-una”. își amintește acesta. „Te rog nu-mi da numele. Am o vârstă și mi-ar fi greu să răspund la telefon ambelor familii și mai ales Soranei și Simonei, care sunt acum femei în toată firea. Nu s-ar certa prin presă sau la televizor. M-ar suna pe mine. Dacă vrei un nume, pomenește numele de «Bronzol». Mi se spunea așa în tinerețe, mult înainte să le cunosc pe fete. Aveam tot timpul un tub cu cremă să nu mă ardă soarele”, ne-a spus „Bronzol”.
Sorana a „explodat” prima...
Amândouă au trecut la profesionism în 2006, însă Sorana a făcut mai repede primii pași, și, la doar 18 ani, în august 2008, câștiga primul și, deocamdată, singurul turneu în circuitul WTA pentru ca în 2009 să joace sferurile de finală la Roland Garros, era deja de un an în Top 100 pe când Simona era încă jos, pe 350 WTA.
Dacă Sorana nu a mai impresionat cu tenisul jucat, cea mai mare performanță fiind finala turneului Premiere 5 de la Toronto, Canadian Open, pierdută 6-2, 6-0 cu Serena Williams, în 2013, a impresionat cu frumusețea ei, fiind deseori comparată cu Gabriela Sabatini. De altfel, aspectul fizic era un criteriu după care organizatorii o programau numai pe terenul central chiar din primul tur, în timp ce, de exemplu, surorile Williams erau trimise să joace primele meciuri pe terenuri secundare, unde spațiul este mult mai mic. Venus Williams chiar a protestat oficialilor turneului de la Indian Wells că ea este pusă să joace pe terenuri secundare în timp ce Sorana Cîrstea, clasată mult mai jos ca ea, juca pe arena centrală. Ulterior, atât Venus, cât și sora sa, Serena, au refuzat să participe timp de 13 ani la Indian Wells, acuzând organizatorii de rasism și de favoruri acordate doar pentru unele jucătoare, una din ținte fiind Sorana noastră.
În 2015, revista Sports Illustrated a desemnat cine sunt cele mai frumoase jucătoare de tenis ai ultimilor 25 de ani. Nu a fost făcut un clasament, ci au fost enumerate cele mai frumoase 10: Gabriela Sabatini, Maria Sharapova, Ana Ivanovici, Caroline Wozniacki, Sorana Cîrstea, Agnieszka Radwańska, Martina Hingis, Elina Svitolina, Daniela Hantuchova și Anna Kournikova (în clasamentul actualizat în 2020 de Sports Illustrated, din „Top 10 frumusețile tenisului” iese cehoaica Daniela Hantuchova și intră în locul ei încă o româncă, Ana Bogdan).
Pe plan sportiv însă, Sorana nu a mai excelat, nici la simplu, nici la dublu. Mai mult, a avut trei ani, între 2013 și 2016, de „dispariție”. Rar se mai afla vreo veste despre ea când mai participa la turnee mici, ITF, undeva prin Columbia, Brazilia sau Argentina.
...dar a venit „uraganul Simona”
În acest timp, Simona Halep era preocupată doar tenis. Departe de lumea mondenă, rar dădea câte vreo declarație. A urmat ascensiuna fulminanță a Simonei, care a mers numai în sus. „Când Simona creștea vertiginos, Sorana cobora vertiginos. A pierdut vremea vreo 2-3 ani cu iubitul ei de atunci, columbianul ăla... naiba să-l ia, că a ținut-o pe loc, și tenisul l-a lăsat pe planul doi. Dar în momentul în care a văzut că «piticania» Halep urcă spre Top 10 s-a întors și ea în circuitul mare și de pe la locul 500 s-a întors în Top 100. Eu bag mâna-n foc pentru ce zic. Dacă Simona nu se menținea în Top 10 doi ani la rând, Sorana nu mai revenea pe teren. Rămânea în Columbia p-acolo și antrena copii. Dar a stârnit-o Simona. De aia s-a întors la turneele mari. Uite, anul ăsta a câștigat un tuneu de 100.000 de dolari în Dubai, sferturi de finală de turneu imortant în Australia după ce a stat în carantină, apoi trei tururi la Grand Slam. Nu este puțin pentru Sorana. Mai mult, a bătut-o pe Pliskova, care, de obicei, face instrucție cu Simona. Pe Sorana a durut-o, sunt convins, și că a pierdut în favoarea Simonei titlul de «Racheta nr. 1 a României». De asta s-a retras și din naționala de Fed Cup. Era șefă, era vedeta, dar a venit Simona și i-a luat, pe bună dreptate, locul. Acum urmează ca Sorana să se ia în serios și să urce din nou. Are tot timpul, face 31 de ani în aprilie, e încă tânără și știe să bată jucătoare din Top 10. Sorana mai are multe se spus”, este de părere „Bronzol”.
Dacă Simona Halep ar fi avut măcar cu 10 centimetri mai mult în înălțime alta era situația. Așa că fata asta muncește de două-trei ori mai mult ca să suplinească lipsa de înălțime. Așa și-a dezvoltat extraordinarul joc de picioare, cel mai bun din lume de 5 ani în coace. Nimen nu aleargă ca ea.
Ion Țiriac
Eu, dacă aș putea, aș pune în trupul Soranei Cîrstea ambiția și forța Simonei Halep. Aș combina punctele lor forte. Ar ieși cea mai mare jucătoare a tuturor timpurilor. Sau invers. Aș înălța-o pe Simona la cât este Sorana de înaltă și tot o capodoperă ar ieși. Am uita de Serena, de Graff... ar fi ca Navratilova. Simona este frumoasă când zâmbește, dar ea nu prea zâmbește. E prea concentrată.
Ilie Năstase
Topul celor mai mari câștiguri din istorie
1 Serena Williams $93,634,967
2 Venus Williams $41,958,284
3 Maria Sharapova* $38,777,962
4 Simona Halep $37,645,911
5 Caroline Wozniacki* $35,233,415
6 Petra Kvitová $32,572,604
7 Victoria Azarenka $32,347,288
8 Angelique Kerber $29,853,978
9 Agnieszka Radwańska* $27,683,807
10 Svetlana Kuznetsova $25,483,600
....
98 Sorana Cârstea $6,001,125
*Sharapova, Wozniacki și Radwańska s-au retras din activitate
