Înaintea începerii competiției, naționala României era cel mai slab cotată echipă prezentă la EURO. Peste noi și cu cote mult mai mari erau echipe, care, măcar teoretic, ar fi trebuit să fie sub noi. Georgia, Slovenia, Slovacia sau Albania au fost „văzute” mai bune ca România. Pe undeva aveau dreptate. Naționala noastră nu demonstrase în niciun moment că putem emite pretenții să ieșim din grupă. Retrogradarea în Liga C a Ligii Națiunilor, meciurile neconcludente de la începutul campaniei de calificare la EURO 2024, plus amicalele dinaintea plecării în Germania.
Meciul cu Ucraina, „de pus în ramă”
Am am spus, în grupă aveam obiectiv victoria cu Slovacia și, eventual, să smulgem încă un punct, cu Ucraina sau Belgia. Cu 3 puncte visam să trecem în optimi, dacă nu ne dau belgienii și ucrainenii prea multe goluri. Însă la meciul cu Ucraina ne frecam la ochi. Nu ne venea să credem ce echipă națională avem, și ce s-a întâmplat că joacă așa. Un fotbal, o dăruire și o ambiție pe care n-am mai văzut-o niciodată. S-au dublat ca niciodată, s-au suplinit ca niciodată. Toată lumea ajuta pe toată lumea pe teren. „Un meci de pus în ramă”, care, era părerea multora, „este greu să-l mai repeți”. Dar s-a repetat cu Belgia. Chiar dacă meciul a fost pierdut, echipa a jucat cu aceeași ambiție. Balanța a fost însă înclinată de greșeala lui Bancu chiar în startul meciului. Însă drama nu a fost așa mare. Nu poți face înmormântare după o înfrângere cu Belgia. Astfel am ajuns la calculele inițiale: să avem meciul decisiv cu Slovacia, însă situația era acum alta. Aveam victorie cu Ucraina și golaveraj, și ne era necesar chiar și un egal. Și nouă, și slovacilor.
Zbârnâiala cu „egalul de salon”
Presa maghiară a fost prima care a avertizat că între noi și slovaci ar putea avea loc o înțelegere pentru un scor egal, care califica sigur ambele echipe în optimi. Maghiarilor chiar le convenea, ar fi vrut să joace cu noi. Ce n-au scris maghiarii este că noi am fost mereu victime ale rezultatelor de salon (Anglia-Irlanda de Nord, în 1987) și când trebuia s-o facem noi, am eșuat lamentabil (Olanda-România, în 2008).
Bănuielile de blat nu s-au confirmat, însă am putea ridica și noi o sprânceană de bănuială de aranjament la meciul Portugalia-Georgia, scor 0-2, cel mai surprinzător rezultat de la acest EURO, care a trimis tocmai Ungaria acasă.
Dacă e marți, e Olanda
România a câștigat grupa la golaveraj, unde a contat decisiv victoria 3-0 cu Ucraina. În optimi aveam trei variante: Anglia - dacă terminam pe 3 în grupă, Franța - dacă terminam pe locul 2, și Olanda - dacă câștigam grupa. Deci am nimerit cu Olanda, optime pe care o vom juca marți, la München, stadionul unde am învins Ucraina.
Palmaresul cu batavii este necruțător pentru noi, o singură victorie, 1-0 la Constanța, în epoca Pițurcă, în meci caracterizat la acea vreme ca „Lupta de la Rovine”, în care am și înscris un gol prin Goian, care azi ar fi fost anulat la VAR. În ziua de azi însă, Olanda nu mai este ce-a fost odată. De altfel, olandezii au tot ratat participarea la turneele finale. Nici la această ediție Olanda nu a impresionat, fiind aspru criticată și de presă, și de suporteri. „O îngrămădeală de vedete care joacă fiecare în alt film”, s-a scris în presa olandeză. Echipa a fost și mai criticată după meciul-șoc cu Austria, când au egalat de două ori și tot au pierdut pe final, 2-3. După stabilirea țintarului optimilor și aflarea adversarului au răsuflat mai ușurați. „Ați plănuit asta? Dar poate nu veți repeta mizeria de fotbal pe care ați prestat-o până acum și cu România”. Un alt posibil adversar din grupa noastră ar fi putut fi Belgia, de care batavii se bucură că au scăpat. „Cu România aveți ocazia să vă revanșați, după ce ne-ați plictisit atât”, au comentat suporterii olandezi.
Ce alegeri va face Edi Iordănescu
Selecționerul are timp la dispoziție până marți, 2 iulie, să aleagă tactica și primul „11”. Totuși, există câteva puncte fixe în echipă care nu pot lipsi dintre titulari. În primul rând portarul Niță, cel mai bun tricolor la acest EURO. Apoi centrul apărării Drăgușin-Burcă e cel mai bun cuplu de apărători pe care l-am avut în ultimii ani. Rațiu nu poate lipsi pe dreapa apărării. Întrebarea este ce soluție va alege în locul lui Bancu, suspendat în acest meci, în stânga apărării. Variantele ar fi Sorescu și Mogoș. Sorescu a prins minute la acest EURO, însă nu pe postul lui Bancu, ci ca aripă stânga.
Cu Olanda va trebui să jucăm cu doi închizători, Răzvan și Marius Marin, mai retrași în fața apărării decât în meciul cu Slovacia. Marea întrebare este dacă selecționerul va începe din nou cu Ianis Hagi titular. Cu Slovacia nu a jucat excelent, nu a fost „meciul lui” așa cum am sperat toți, însă a fost decisiv obținând penalty-ul calificării. S-a străduit mult, dar a avut o prestație sub cea a lui Man. De la mijloc nu poate lipsi Stanciu, care ar trebui însă să facă din nou un joc ca în meciul cu Ucraina.
În atac, Drăguș ne-a convins că e cel mai bun număr 9 al nostru. Va fi titular, mai ales că nu mai este timp de experiențe. Păcat totuși de Bîrligea, care nu a prins nici un minut la acest EURO. Ar fi putut juca pe finalul meciului cu Slovacia, în locul lui Pușcaș.
Foto: Noua generație de suporteri ai naționalei, care n-au prins „generația de Aur”. „Noi nu l-am văzut pe Hagi, dar îl avem pe Ianis!”