Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
România a dezvoltat o industrie a cursurilor de calificare din care se pot scoate mulți bani cu ocazia acestei modificări legislative, însă experiențele anterioare din celelalte domenii arată că nu întotdeauna ajută efectiv aceste calificări. Creșele României - care deja sunt cele mai puține din Europa - s-ar putea închide, în lipsa personalului calificat, în viitorul apropiat.
Expresia românească „să te legi la cap, fără să te doară” se potrivește perfect în cazul Ministerului Educației, care vrea să preia în sistem centralizat toate creșele din România și să impună calificarea personalului. România are o problemă gravă legată de creșe, în ultimii ani, fiind cele mai puține, raportat la numărul populației, comparativ cu celelalte țări europene. Până acum s-a putut lucra într-un sistem hibrid, cu personal necalificat, acolo unde nu au existat alte soluții. Dacă legea va fi votată în forma propusă de Ministerul Educației, s-ar putea crea un blocaj care deocamdată nu se poate observa, dar care ar fi similar cu situația în care s-a ajuns în alte domenii, din cauza lipsei de personal și a lipsei banilor.
România este clasată, de mai mulți ani, pe ultimul loc în topul ţărilor UE, în privința asigurării locurilor în creşe pentru copiii de până în trei ani. Anul trecut, ministrul Dezvoltării, Cseke Attila, explica această situație prin lipsa unei implicări a statului într-un proiect integrat pentru construirea clădirilor şi asigurarea finanţării pentru funcţionarea creșelor de care este nevoie în toată țara. Dacă în ultimii ani nu s-au găsit bani nici pentru a construi clădiri, nici pentru a se aloca 6% din Produsul Intern Brut (PIB) pentru educație, nu există, practic, niciun motiv pentru a considera că după ce Ministerul Educației va prelua creșele în subordine se va schimba situația financiară, dintr-odată.
Sindicatele din învățământ au început să protesteze pentru alocarea procentului de 6% din PIB încă din 2011, anul acesta fiind al unsprezecelea în care nu se face această alocare bugetară, iar de la Legea 1/2011 (Legea Educației), alocarea bugetară a fost în medie de 2,5% pe an. Din același procent din PIB ar trebui să fie finanțate în continuare și creșele, în condițiile în care deja se discută de peste 15 ai despre problemele foarte grave ale sistemului care au la bază subfinanțarea, iar soluții nu există pentru creșterea bugetului.
Pe ultimul loc la numărul de creșe
Deficitul de personal în școli și grădinițe este altă problemă foarte gravă a sistemului de învățământ. În fiecare an se caută suplinitori, unii având doar studii liceale. În jur de 11.000 de suplinitori sunt angajați anual, dintre care circa 6.000 sunt pensionari. Ar trebui să mai luăm în calcul și structura administrativă a României, care arată că 85% din suprafață este în mediul rural și circa 5% în urbanul mic, în total concentrându-se în aceste zone peste 53% din populație. În aceste zone sunt deja cele mai mari probleme legate de lipsa cadrelor didactice și a personalului medical, tocmai pentru că nu sunt profesioniști dispuși să se mute în rural sau în urbanul mic, pentru a lucra pe un salariu prea mic pentru acest efort. Probleme cu personalul sunt și în primării, și în alte instituții. Creșele s-au descurcat până acum cu persoane necalificate - fiind mai mult muncă de îngrijire a copiilor -, însă nevoia obținerii calificării ar putea crea un alt imens deficit de personal care ar duce la închiderea creșelor care deja sunt foarte puține.
România este de mulți ani pe ultimul loc în UE la numărul de locuri disponibile în creșe, pentru că nu a existat o implicare integrată a statului, a explicat, anul trecut, ministrul dezvoltării. Primăriile şi-au făcut calcule și au decis că nu pot susține costurile de funcționare pentru creșe, deși este nevoie de ele. Chiar dacă a existat posibilitatea, în ultimii ani, ca primăriile să beneficieze de bani din Programul Național de Dezvoltare Locală (PNDL) pentru a construi clădirile, consiliile locale au constatat că ar face acest efort în zadar, din moment ce cheltuielile de funcţionare sunt mult prea mari pentru a și le putea permite. Ministerul Educației a preluat deja, de anul trecut, jumătate din numărul total de creșe, dar modificările prevăzute de noua lege ar însemna și o reorganizare a personalului, ceea ce va genera alt tip de probleme.
Proiecte de lege pentru profesioniști
Anul trecut, în România erau 346 de creșe, în orașele mari din țară, pentru 20.334 de copii, dintr-o populație totală de 587.808 cu vârsta până la trei ani - mai exact, 346 de creșe și centre de zi, la care se adaugă 19 grădinițe care oferă și servicii de creșă. Un studiu făcut de USR-PLUS arăta că 10% din totalul copiilor cu vârsta între doi și trei ani merg la grădiniță, iar 90% stau acasă, cu părinții, bunicii sau bone plătite de familii, fără a beneficia de educație timpurie. Studiul a fost făcut pentru a lansa un proiect de lege privind introducerea unui program de educație timpurie în România. Este vorba despre proiectul deputatului USR-PLUS Alin Apostol, privind introducerea în România a profesiei de asistent în educație timpurie, practicată în mai multe state europene și în SUA, despre care politicianul susține că ar rezolva parțial problema lipsei locurilor în creșe.
Același studiu arăta că în fiecare oraș unde există creșe, pentru fiecare copil din creșă există un al doilea copil pe lista de așteptare, care nu a mai găsit loc. Nici măcar nu s-a extins studiul pe zona rurală sau pe orașele mici, unde nu există și nici nu vor exista creșe în viitorul apropiat.
Ca de obicei, practica ne omoară
Faptul că proiectul propus de Ministerul Educației prevede obligativitatea specializării personalului care va lucra în creșe este cât se poate de corect, din punct de vedere tehnic și teoretic, în vederea armonizării legislației românești cu cea a UE. Problemele apar, ca de obicei, când se face trecerea de la teorie la practică, tocmai din cauza diferențelor esențiale între România și celelalte țări europene. Noi avem deja deficit de personal în toate domeniile de activitate, avem probleme cu alocarea bugetară tot pentru toate sectoarele de activitate, iar acum se mai adaugă o nouă problemă.
Cu toate acestea, sindicaliștii din Educație consideră că este necesară formarea profesională a viitorilor angajați din creșe, pe noua lege. „Este o măsură care trebuia luată cu mult timp înainte. Este obligația Guvernului să aloce bani. E nevoie de personal calificat, adică puericultori. Învățământul producea, cu ani în urmă, educatoare puericultoare. Au avut grijă, odată cu trecerea la primării, să renunțe la această calificare. În nicio țară, în creșe nu sunt îngrijitori, ci personal calificat. De aproximativ trei ani au reînceput și la noi pregătirile pe această specializare”, a explicat, pentru Jurnalul, Marius Nistor, președintele Federației Sindicatelor din Educație „Spiru Haret”.
O afacere profitabilă pentru centrele de formare
Unul dintre primele programe educaționale pentru formarea viitorilor educatori-puericultori a fost înființat la Sibiu, în 2019, la Colegiul Naţional Pedagogic „Andrei Şaguna”. Noua specializare educator-puericultor a fost introdusă începând cu anul școlar 2019-2020, pe lângă specializarea educator-învăţător. Educatorii-puericultori vor putea lucra în creșe sau ca babysitter, teoretic, pentru că practic nu cere nimeni specializare pentru a angaja babysitter pentru copii, acasă. Însă va fi nevoie de calificare pentru a lucra în creșe, chiar și în cele private, dacă proiectul noii legi a educației va fi votat în forma propusă de ministerul de resort. Pentru a veni în sprijinul creșelor, ar trebui să existe cursuri de formare profesională acreditate, pe baza actualelor norme ale Standardului Ocupațional pentru educatori-puericultori, care s-ar putea face în centre de formare profesională, reprezentând o bună afacere pentru cei care organizează cursuri. Ar putea fi accesați și bani europeni pentru acestea, dar nici măcar așa nu s-ar garanta că persoanele formate ca educatori-puericultori vor și lucra în creșe sau că cererea se va întâlni cu oferta.
Dacă s-ar lucra în creșe doar cu educatori-puericultori, ar fi aproape imposibil să se asigure același tip de personal calificat în mediul rural și în orașele mici, însă nimeni nici măcar nu și-a pus problema că vor exista creșe și acolo, deci nu se consideră că ar exista vreo problemă.
