Până acum nu s-a gândit nimeni să creeze un mecanism prin care să poată ajuta atât elevii, cât și profesorii, într-o situație de criză extremă care deja există în sistemul de educație din România. Chiar dacă mulți profesori și elevi au făcut eforturi colosale pentru a menține normalitatea în procesul de predare-învățare, există și victime ale acestei perioade excepționale. Sunt elevi care au ajuns la tratament psihiatric și nu mai pot face față cerințelor de la școală ca într-o situație normală. Atunci când aceste cazuri se întâlnesc cu frustrările unor dascăli fără vocație sau care efectiv nu mai suportă nici ei această perioadă, din cauza acelorași probleme, copiii devin victime. Nu există nici un cadru legislativ adecvat pentru rezolvarea acestor probleme, nici o inițiativă a Ministerului Educației care să vină în ajutorul elevilor.
Unii copii nu mai pot ține ritmul cu ceilalți colegi ai lor, în procesul de învățare, mai ales atunci când fac școala online. La fel și cadrele didactice trec printr-o perioadă extrem de dificilă, la care se adaugă nemulțumirile legate de salarizare și de presiunea care se pune pe ei, fără să fi avut un training prealabil. Unii își varsă frustrările pe copii, în timp ce elevii sunt lipsiți de orice ajutor, dacă ajung victime ale profesorilor. Dacă în primul an de pandemie s-au rezolvat mai lesne problemele, al doilea an a devenit mult mai complicat, tocmai pentru că s-au acumulat carențele din procesul de învățare, dar și frustrările și problemele de adaptare, atât ale elevilor, cât și ale profesorilor. Unii dintre copii ajung la corijență și cedează psihic, devenind mult mai dificilă recuperarea lor ulterioară. Unii părinți deja vorbesc despre abuzuri pe care le fac unii profesori, în această perioadă dificilă, precum nota unu la teste, pentru copii bolnavi de COVID-19 care nu s-au prezentat la respectivele testări. Mulți nu știu ce ar putea face, mai ales în cazul elevilor de liceu care se pot muta greu la altă unitate de învățământ, fiind o procedură foarte complicată. „Aceste probleme ar trebui să se rezolve pe cale amiabilă, pentru că legislația nu ne ajută. Ministerul ar trebui să transmită niște mesaje, prin inspectoratele școlare și prin directorii școlilor, pentru a-i ajuta pe profesori să înțeleagă mai bine care sunt problemele și nevoile copiilor, astfel încât să-i sprijine pe copii. Unii au vocație, alții nu. Unii au acumulat frustrări, dar toți trebuie să înțeleagă că nu trebuie să se răzbune pe copii, ci să încerce să-i ajute”, explică Simion Hăncescu, liderul Federației Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI).
Părinții pot cere anchetă
Sunt și situații în care legislația ajută la rezolvarea problemelor, dacă abuzurile sunt grave. Din nefericire, părinții nu știu cum să acționeze, pentru a-și proteja copiii de aceste cadre didactice. De exemplu, o profesoară de Limba și Literatură Română a dat nota patru unui elev care a contrazis-o, explicându-i că baltagul nu este o bâtă, ci un topor, într-o localitate din județul Dâmbovița. Deși elevii și părinții au fost revoltați de această situație, profesoara a rămas la catedră, pentru că nimeni nu a-ndrăznit să se lupte cu un cadru didactic abuziv, deși ar fi putut. „În cazuri de abuz, părinții trebuie să sesizeze conducerea unității de învățământ și inspectoratul școlar. Sunt pârghii pentru a se putea interveni. Există reglementare legală care permite investigații, prin comisii de disciplină. Este mai complicat cu schimbarea notelor care deja au fost trecute în catalog în mod abuziv, dar se pot aplica sancțiuni. Dacă situația se repetă, se poate ajunge până la desfacerea contractului de muncă”, mai explică Simion Hăncescu. Pentru toate aceste situații, sindicaliștii vor propune Ministerului Educației crearea unui mecanism care să poată ajuta elevii și profesorii, deopotrivă, mai ales în următoarea perioadă, în care școala se va face doar online, din cauza problemelor administrative care au blocat achiziția de teste rapide COVID, în plin val cinci al pandemiei.
IGSU a reușit să închidă școlile
Deși vina pentru achiziția ratată de teste nu are nicio legătură cu Ministerul Educației, fiind problema IGSU, ministrul Sorin Cîmpeanu și-a cerut scuze, duminică, pentru lipsa testelor de salivă în școli, „În numele instituțiilor statului care n-au fost capabile să finalizeze licitația”. Singurul lucru pe care l-a mai putut face ministrul Educației, în situația dezastruoasă care a fost provocată de IGSU în defavoarea elevilor, a profesorilor și a părinților care acum trebuie să găsească soluții de a sta acasă sau de a angaja pe cineva care să supravegheze copiii, a fost să le recomande să-i testeze pe cei mici acasă, pe banii lor. Teste ar mai putea fi în școli după rezolvarea contestațiilor la licitațiile pentru achiziții. Deocamdată sunt trei astfel de contestații depuse de firmele nemulțumite, dar poate dura la infinit această procedură, în baza unei legislații păguboase care a blocat, în ultimii 20 de ani, toate tipurile de licitații. „Este o problemă prost gestionată de instituțiile care s-au ocupat de achiziții. Probabil că cineva își dorește să închidă școlile cu orice preț și să se învețe doar online. În momentul în care s-a organizat licitația, instituțiile în cauză ar fi trebuit să se asigure că nu se poate contesta. I-am cerut premierului să ne prezinte și nouă raportul Corpului de Control care arată cum s-au desfășurat achizițiile. Ținând cont de modul în care s-au făcut licitațiile pentru autostrăzi sau pentru manualele școlare, cu contestații la contestații, ne putem aștepta la un blocaj pe termen lung. Învățământul este un domeniu strategic și ar fi trebuit ca autoritățile din România să rezolve mai întâi problema cadrului legislativ, pentru a nu se ajunge aici”, a declarat, pentru Jurnalul, Marius Nistor, liderul FSE „Spiru Haret”. Deocamdată nu știe nimeni cum s-ar putea rezolva această problemă, iar elevii sunt obligați să facă din nou câteva luni de școală online, ceea ce peste 30% dintre ei nu au putut face anul trecut, din diverse cauze.
Revenirea la școala online va adânci decalajul deja existent între elevii care au posibilitatea să învețe și cei din grupurile defavorizate. Copiii săraci, mai ales din mediul rural, sunt împinși spre abandon școlar chiar de autoritățile care nu au fost capabile să se ocupe de achiziționarea testelor de salivă.