Jurnalul.ro › Ştiri › Educatie › Limba română. Care este forma corectă de plural a cuvântului "pui"

Limba română. Care este forma corectă de plural a cuvântului "pui"

de Redacția Jurnalul | 01 Mar 2024 • 17:15

Limba română ne pune adesea în dificultate, astfel că de multe ori greșim pluralul unor termeni.

Una dintre cele mai comune greșeli din vocabularul nostru este legată de folosirea corectă a formei de plural a cuvântului "pui".

Desigur, există substantive defective de plural, adică au doar formă de singular și la plural. Este și situația termenului „pui”.

În cazul în care ne referim la alimente, smântână, oțet, ulei, sare, unt, lapte, piper, fasole, mazăre, sunt, de aemenea, defective de plural, potrivit spynews.ro.

"PUÍ3, pers. 3 puieşte, vb. IV. Tranz. (Reg; despre păsări) A face pui1. [Var.: puiá vb. I] – Din pui1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)";

"PUI1, pui, s.m., interj. I. S.m. 1. (De obicei urmat de determinări care indică specia) Pasăre, de la ieşirea din ou până la maturitate. ♢ Expr. Pui de cuc = bastard. Pui de bogdaproste = a) pui de găină (de obicei mai mic şi mai slab) care se dă de pomană la înmormântare; b) copil mic, prăpădit; copil al nimănui; bastard. 2. Spec. Pui1 (I 1) de găină; carnea gătită a acestei păsări. 3. P. gener. Orice animal de la naştere până la maturitate. ♢ Expr. Pui de viperă (sau de năpârcă) = om rău, viclean, primejdios. 4. Ou sau larvă de insectă. 5. Copil. ♢ Expr. Pui de lele = a) copil din flori, bastard; p. ext. derbedeu; b) bărbat afemeiat; c) femeie uşuratică, imorală. (Nici) pui de om = nici ţipenie, nimeni. ♦ (Fam.; adesea la voc.) Termen de dezmierdare folosit când vorbeşti cu sau despre un copil ori cu sau despre bărbatul iubit. ♦ (Urmat de prep. „de”, care introduce un nume de obiect, dă acestuia valoare de diminutiv) Pui de mămăligă. Pui de pernă. ♦ (Urmat de prep. „de”, care introduce diverse nume, conferă acestora valoare de superlativ) Pui de somn. Pui de bătaie. 6. Plantă tânără, puiet; ramură tânără care creşte din rădăcina sau tulpina unei plante; mlădiţă, lăstar. ♦ Spec. Vlăstar care răsare pe lângă tulpina porumbului, copileţ. 7. (Pop.; la pl.) Cusătură decorativă măruntă în formă de cruciuliţe pe pieptul, pe poalele şi pe mânecile cămăşilor ţărăneşti. ♦ (Reg.) Puncte de altă culoarepe fondul unei ţesături; picăţele. 8. Ambarcaţie mică cu vâsle, folosită pentru anumite servicii la bordul vaselor mai mari. II. Interj. (De obicei repetat) Strigăt cu care se cheamă puii1 (I 2) sau alte păsări de curte. – Lat. *pulleus (= pullus).
(DEX)".