„Tiran”, „criminal de război” și „șef al mafiei” pentru adversari sau „vizionarul patriei”, așa cum este considerat de susținătorii săi, președintele sirian, Bashar al-Assad, a reușit să-și salveze regimul, cu prețul distrugerii țării. Deși este acuzat de crime împotriva umanității de aproape întreaga comunitate internațională, după un deceniu de lupte în cel mai sângeros conflict modern din Orientul Mijlociu, Assad este ținut pe perfuzii de Rusia și Iran. Aflat sub tutela cvasitotală a protectorilor săi de la Moscova și Teheran, el se poate lăuda însă că a rămas președinte, chiar dacă războiul în centrul căruia s-a aflat a făcut peste 500.000 de morți și a devastat întreaga Sirie. Cu o suveranitate limitată în propria țară, Assad urmează să fie ales pentru al patrulea mandat succesiv de șapte ani. Singurul miracol al alegerilor prezidențiale de ieri ar fi ca liderul de la Damasc să obțină sub 90% din voturi.
În localitățile și satele aproape distruse după un deceniu de confruntări și atrocități, președintele-veteran și-a recâștigat, în ultimele luni, o parte din teritoriile pierdute, cu ajutorul rușilor și al iranienilor. Bashar al-Assad a început apoi să lucreze intens pentru consolidarea unei imagini de salvator al națiunii, promovând ideea că este unicul lider capabil să reconstruiască din ruine o țară devastată de război. De altfel, în ultimul an, Assad și familia sa extinsă și-au întărit constant influența. Văzut rareori în timpul conflictului de zece ani, Assad face acum o obișnuință din prezența sa în ceea ce a mai rămas din centrele industriale ale țării, vizitând șantierele și fabricile, acolo unde stă întotdeauna de vorbă cu muncitorii. Apoi, la Damasc, el primește delegații străine cu o frecvență nemaiîntâlnită în urmă cu un an. Chiar dacă Rusia și Iranul au dus greul luptei pentru păstrarea la putere a regimului sirian, familia Assad a depus, din interior, un efort esențial pentru menținerea unității țării. Paradoxal, remarcă analiști politici, „pleava” Siriei se află acum sub un control mai mare al familiei aflate la conducere decât la începutul războiului. Concomitent, structurile de putere stabilite în ultimele patru decenii au consolidat eficient dinastia și dictatura.
Stat mafiot
Pe măsură ce confruntările militare se estompau, iar organizația teroristă Stat Islamic (SI) era înfrântă, Assad și soția sa, Asma, au recurs la o mișcare considerată total neașteptată. Ei l-au alungat pe cel mai bogat om din Siria, Rami Makhlouf, văr cu Assad și consilier pe probleme de finanțe al liderului de la Damasc. La începutul anului trecut, Asma a preluat fundația caritabilă utilizată de Makhlouf pentru a acorda ajutoare familiilor loialiștilor uciși în luptă. „La momentul respectiv, Bashar și Asma au înțeles unde continuă să intre banii în Siria”, a dezvăluit recent un om de afaceri sirian, exilat pe motiv că a sprijinit revoluția contra lui Assad. „Era vorba despre un sistem instituit de ONU și despre organizațiile caritabile. Asma a consolidat aceste organizații sub auspiciile ei, iar Rami și-a pierdut rapid influența. Apoi, totul a devenit ușor!”, a declarat aceeași sursă, citată de „The Guardian”. Makhlouf a fost deposedat ulterior și de acțiunile avute la rețeaua mobilă „Syriatel”, una dintre puținele surse de venit ale unei economii distruse de război și de sancțiuni. Familia Assad a preluat controlul asupra finanțelor țării, lăsându-l pe Makhlouf să-și pledeze cauza pe Facebook. Ușurința și lipsa de scrupule cu care acesta din urmă a fost îndepărtat, concomitent cu consolidarea controlului exercitat de Assad asupra veniturilor țării au dus imediat cu gândul la un sistem mafiot, ce utilizează structurile slabe ale statului pentru a-și exercita controlul și a-și menține discipolii sub supraveghere. Oameni de afaceri sirieni, citați de presa britanică, s-au plâns că oficialitățile din Siria i-au extorcat recent, cerând taxe mari pentru importuri și stocarea de mărfuri.
Bashar al-Assad, un Tony Soprano
Clasificarea Siriei drept „stat mafiot” i-a surprins pe mulți diplomați sau ofițeri occidentali, care l-au cunoscut pe Assad în primii ani ai președinției sale. Alții, care au avut de-a face mai multă vreme cu liderul de la Damasc, precizează că nu s-au îndoit niciun moment de acest deznodământ. „Assad este un Tony Soprano al Orientului Mijlociu. În esență, Assad este un șef mafiot, cu crize și rivalități omniprezente în familie, care controlează un sindicat al crimei, conceput pentru ca el și familia lui să se îmbogățească. Este întotdeauna dispus să provoace violențe pentru a-și atinge scopurile!”, a mărturisit pentru „The Guardian”, sub protecția anonimatului, un fost ofițer al CIA care a acționat în regiune și l-a cunoscut pe liderul sirian. „Cu toate acestea, el are și o latură șarmantă, precum personajul de la HBO, cu care a reușit să păcălească generații întregi de lideri americani și europeni (...) Este clar că ideea unui Bashar progresist, promovată în anii 2000 – cea a unui tânăr oftalmolog galant pregătit în Marea Britanie, îndrăgostit de tehnologia occidentală și căsătorit cu o fostă bancheriță frumoasă –, nu a fost decât o farsă. Pe scurt, Bashar nu era decât produsul tatălui său și destinul Siriei era acela de a suferi cu el pe tron”, a adăugat fostul ofițer al CIA.
Alegeri, de ochii lumii
Peste 18 milioane de alegători erau așteptați ieri în zonele controlate de guvern, la alegerile prezidenţiale care urmează să-i asigure preşedintelui Bashar Al-Assad cel de-al patrulea mandat succesiv. În vârstă de 55 de ani, Assad a ajuns la putere în anul 2000, după moartea tatălui său, Hafez. Scrutinul a fost denunțat de SUA, de Germania, de numeroase state europene, precum și de Turcia drept „o farsă”. De altfel, Germania și Turcia au interzis votarea pe teritoriile lor în aceste alegeri. Legea electorală siriană le impune candidaţilor să fi trăit în Siria zece ani consecutiv înainte de scrutin, ceea ce exclude, de facto, principalele figuri ale opoziţiei în exil, care au calificat aceste alegeri drept „o mascaradă”. De altfel, singurul miracol al alegerilor prezidențiale de ieri ar fi ca liderul de la Damasc să obțină sub 90% din voturile exprimate.
„Assad este un Tony Soprano al Orientului Mijlociu. În esență, Assad este un șef mafiot, cu crize și rivalități omniprezente în familie, care controlează un sindicat al crimei, conceput pentru ca el și familia lui să se îmbogățească. Este întotdeauna dispus să provoace violențe pentru a-și atinge scopurile!”
Fost ofițer al CIA