La început de an electoral, bulgarii vor plăti mai puţin pentru căldură şi electricitate

Bulgaria, vecina noastră de la sud, reuşeşte să producă aproape două treimi din cantitatea de energie produsă de România, dar are o populaţie de aproape doar o treime comparativ cu ţara noastră, ceea ce îi permite deci să exporte cam 20% din energia produsă, dar aceste proporţii sunt întotdeauna în mişcare. Probleme dificile pentru numeroase ţări sunt reuşita de a moderniza şi menţine sistemul energetic naţional din mers, să asigure stabilitate alimentării cu energie la cele mai mici preţuri posibile, să asigure o diversificare care să-i dea securitate alimentării şi a preţurilor.

Energia şi politica merg mână în mână în Bulgaria. La început de an electoral, bulgarii au aflat că vor plăti mai puţin pentru căldură şi electricitate pentru că Bulgaria a reuşit să excludă intermediarii în contractele de cumpărare a gazului din Rusia şi a obţinut şi un bonus de 20%. Ce-i drept, a obţinut aceste avantaje în schimbul acordului pentru construirea gazoductului South Stream, proiectul cvasipolitic pe care Rusia şi-l doreşte foarte mult. Bulgaria are în acest moment o dependenţă aproape totală de importurile de gaze, adică 98,6% şi întreaga cantitate vine acum din Rusia. Este drept că Bulgaria speră să exploateze în curând cantităţi considerabile de gaze naturale din Marea Neagră. Pe măsură ce se va confirma acest lucru va creşte probabil şi presiunea Rusiei pentru construirea de centrale electrice pe gaze naturale pentru care promite şi gaze şi mai ieftine numai să pătrundă pe piaţa de producere de energie, deci un produs cu valoare adaugată mai mare decât vânzarea de materii prime. Poate că Rusia îşi caută şi un debuşeu pentru gazele care ar umple capacitatea de transport a South Stream. Jumătate din energia produsă în Bulgaria provine din termocentrale. Cele mai mari au nevoie de modernizare, în cel mai bun caz. Creşte cantitatea de energie produsă din surse regenerabile, ca şi la noi. Consumul de energie din aceste surse este de 10% acum, în creştere rapidă pentru că transportatorul naţional este obligat să preia cantităţile livrate. Tot mixul existent nu indică perspectiva scăderii preţurilor pentru populaţie. Aproape 40% din producţia de energie vine de la Centrala Atomo-Electrică de la Kozlodui. Construcţia acesteia a început în anii '70, la un moment dat au fost şase reactoare. Primele patru, cele mai mici, dar şi cele mai vechi, au fost închise în urma negocierilor cu Uniunea Europeană, în 2004 şi 2007. Funcţionează în continuare două reactoare de câte 1000 de megawaţi, intrate în funcţiune în 1987 şi 1991. De câteva zeci de ani se discută construirea unei a doua centrale nucleare la Belene, tot cu tehnologie rusească. Pe de o parte, asemenea proiecte sunt suficient de mari pentru ca cei câţiva producători mondiali să lupte pentru fiecare reactor vândut în lume. Pe de altă parte, în localitatea Belene şi pentru pregătirea specialiştilor pentru centrală s-a investit deja destul de mult. În plus, în Europa atitudinea cetăţenilor faţă de energia nucleară este mult mai prudentă după Fukushima şi nu în ultimul rând, partidele politice sunt polarizate în chestiunea nucleară.

La 27 ianuarie, în Bulgaria va avea loc primul referendum după căderea comunismului. Alegătorii vor fi chemaţi în faţa urnelor pentru a se pronunţa dacă ţara îşi va dezvolta sau nu energetica nucleară prin construirea unei noi centrale. Socialiştii au colectat peste 700.000 de semnături în favoarea referendumului. După verificări au rămas 540.000 valabile. Referendumul devine obligatoriu dacă semnează cel puţin 500.000 de alegători. Din partidele politice, în afară de socialişti, în favoarea centralei de la Belene se pronunţă naţionaliştii din Ataka şi cei din VMRO. Până astăzi, poziţia centriştilor din GERB nu a fost clară. În 2010, liderul acestora, Boiko Borisov, a declarat că fără cea de-a doua centrală nucleară preţul kilowat/oră va creşte de 10-15 ori. În martie 2012, el a propus, şi Parlamentul a aprobat însă, renunţarea la proiectul Belene din lipsă de finanţare naţională şi a unui investitor strategic. Borisov a respins oferta concernului rus Atomstroiexport de a finanţa integral construcţia centralei, avertizând că aceasta ar pune ţara într-o dependenţă şi mai mare faţă de Moscova. Grupul centriştilor din Parlament a profitat de dreptul de a redacta întrebarea referendumului. Din ea a dispărut cuvântul Belene. În acest mod, un eventual răspuns pozitiv va putea însemna nu numai construcţia unei centrale noi, ci şi extinderea celei de la Kozlodui. Borisov a anunţat că procedura de construire a unui al şaptelea reactor la Kozlodui a demarat, şi, în aceste condiţii, proiectul Belene nu mai este necesar. Spre deosebire de Belene, unde ruşii nu mai au concurenţi, extinderea primei centrale nucleare bulgare se va putea face de către companii occidentale. Este menţionat tot mai des concernul american Westinghouse. Patru comitete de iniţiativă, două în favoarea şi două împotriva proiectului Belene, fac campanie pentru votul din 27 ianuarie. Partidele de dreapta îşi desfăşoaă campania sub lozinca "Belia - ne", un joc de cuvinte cu rezultat final aproape de Belene, dar format din “belea” şi “nu”. Pentru a fi validat votul este nevoie de participarea egală sau mai mare decât cea de la ultimele alegeri parlamentare, ceea ce spun analiştii este imposibil de realizat. Dacă votează peste 20% din alegători, Parlamentul va fi obligat să ia o decizie în privinţa viitoarei centrale nucleare.