Mai multe muzee germane vor să se înfrupte din "comoara nazistă"

La aproape trei luni de când jurnaliştii de la Focus au anunţat în premieră că o adevărată comoară nazistă a fost recuperată de Procuratura Augsburg, mai multe muzee de stat germane îşi exprimă intenţia de a se “înfrupta” din ea. Deşi comunităţile evreieşti au făcut apel la Guvernul german să dispună un control la sânge în muzeele de stat în căutarea operelor de artă confiscate de la evrei de regimul nazist şi să le restituie proprietarilor de drept, lucrurile par să se întâmple tocmai invers. Directorul Muzeului de Stat din Karlsruhe a anunţat joi în cadrul unei conferinţe de presă că posedă documente care atestă că 149 de opere de artă din proprietatea muzeului au fost confiscate de regimul nazist. Mai mult, Pia Muller Tamm susţine că 43 dintre aceste opere au ajuns în posesia colecţionarului Hildebrand Gurlitt, tatăl lui Cornelius Gurlitt, posesorul comorii naziste descoperite la Munchen. “Nu deţinem încă informaţia dacă şi câte dintre cele 43 de opere de artă se află printre cele recuperate de Procuratura Augsburg, de aceea nu putem formula încă o solicitare de restituire. Urmărim subiectul cu mare atenţie”, a declarat Pia Muller-Tamm, citată de Focus.

“Îmblânzitorul de urşi”, la Mannheim?

În schimb, Muzeul de Stat din Mannheim a formulat deja o solicitare către Procuratura Augsburg de restituire a operei de artaă “Fetiţa melancolică”, realizată de Ernst Ludwig Kirchner, invocând că aceasta a fost confiscată de regimul nazist din proprietatea muzeului şi se află în colecţia lui Gurlitt. Procuratura Augsburg nu a dorit să comenteze în nici un fel soluţionarea acestui litigiu. “Plecăm de la premisa că oraşul este proprietarul de drept al operei de artă. Este vorba despre o sculptură în lemn pictată care în 1937 a fost inclusă de regimul nazist în categoria arta degenerată. După război a fost dată dispărută”, a anunţat un purtător de cuvânt al Muzeului de Stat din Mannheim.

Avalanşă de solicitări

Iniţiativa muzeelor din Mannheim şi Karlsruhe par să fi declanşat o mică avalanşă.  Preşedinţii muzeelor de Stat din Dresda, Chemnitz, Leipzig şi Zwickau se pregătesc de solicitări de restituire similare. Dacă cei de la Dresda susţin că au documente care atestă ca printre operele confiscate de la Gurlitt se află câteva aparţinând oraşului, colegii din Chemnitz, Lepzig şi Zwickau aşteaptă lista întreagă a operelor lui Gurlitt, pentru a şti exact ce anume pot să solicite, mai scrie Focus.

SPD solicită un raport al Guvernului

Liderii Partidului Socialist din Germania (SPD), membru în coaliţia guvernamentală, au solicitat în cadrul şedinţei Parlamentului Landului Bayern, ca Guvernul german să prezinte un raport detaliat pe tema comorii naziste descoperite în cartierul Schwabing din Munchen. “Opinia publică şi Parlamentul au dreptul să fie informaţi despre destinul operelor de artă. Cazul Gurlitt este un deschizător de drumuri pentru modul în care ar trebui să trateze muzeele de stat operele confiscate de nazişti. În ultimele decenii s-a risipit timp preţios. Din păcate, Guvernul german tot nu are nici o idee despre cum ar trebui tratată această problemă. Imaginea noastră este miza jocului”, a declarat purtătorul de cuvânt al SPD din Parlamentul Landului Bayern, Isabell Zacharias. Ea a solicitat ministrului Culturii Ludwig Spaenle (CDU) să prezinte în luna februarie raportul privind comoara lui Gurlitt.

Dispute pe Legea Gurlitt

Ministrul Justiţiei din Landul Bayern, Winfried Bausback, propune ca întreaga colecţie a lui Gurlitt să intre sub incidenţa unei noi legi care prevede prescrierea faptelor şi blochează proprietarii de drept în lupta pentru redobândirea operelor de artă confiscate.  Singurul caz în care faptele penale din perioada nazistă nu s-ar prescrie este acela în care se poate dovedi fără echivoc că în momentul dobândirii operei de artă, incriminatul a acţionat rău intenţionat, ştiind dinainte că este vorba despre o operă de artă confiscată de nazişti. “Legea nu îi afectează pe cei implicaţi. În practică, pentru proprietarii de drept schimbarea legii nu va avea nici o relevanţă. În baza noii legi, Gurlitt poate fi pedepsit doar dacă în momentul în care a moştenit colecţia de la tatăl său, el era în cunoştinţă de cauză privind modul ilegal de dobândire a operelor de artă”, susţine avocatul Markus Stotzel, care reprezintă deja mai multe familii ce solicită restituirea unor opere de artă din colecţie.

Trafic ilegal cu opere de artă?

Focus subliniază că ancheta procuraturii avansează cu dificultate şi sunt foarte puţine indicii care indică o fraudă fiscală din partea lui Gurlitt. “ În 2011, Cornelius Gurlitt a încasat 864.000 de euro la vânzarea operei lui Max Beckmann, 'Îmblânzitorul de urşi'. Impozitul de aproape 100.000 de euro nu l-a achitat fiscului german, o sumă mare la o singură tranzacţie. Procurorii cred că Gurlitt a avut complici, agenţi de vânzări, care au facilitat vânzarea operelor sale către mai multe galerii sau colecţionari. Din acest motiv persista încă acuzaţia de trafic ilegal cu opere de artă. Premisa că Gurlitt a fost capul unei mafii de artă este absurdă. Octogenarul din Schwabing şi-a petrecut jumătate din viaţă în propria locuinţa şi continuă să refuze asistenţa unui avocat. Dezinteresat total de acuzaţiile care i se aduc, el continuă să solicite să i restituie imediat întreagă colecţie”, notează Focus.

Istoricul cazului

Germania a publicat pe internet un număr de 590 de tablouri din totalul de 1.406 găsite în apartamentul moştenitorului (Cornelius Gurlitt) unui negustor de artă din perioada nazistă (Hildebrand Gurlitt). Cornelius Gurlitt susţine că tatăl său a achiziţionat legal toate aceste opere pe care el le-a moştenit şi care au fost descoperite în timpul unei percheziţii efectuate în februarie 2012 de autorităţile germane în apartamentul său din cartierul Schwabing din Munchen. Cele 1.406 opere de artă descoperite, supranumite "comoara nazistă", reprezintă cea mai mare descoperire în materie de artă care ar putea proveni din jafurile naziste. Pentru a se putea verifica provenienţa acestor opere şi statutul lor legal, autorităţile germane au decis confiscarea lor. Dar atât descoperirea, cât şi confiscarea operelor au fost ţinute la secret până acum două săptămâni, când săptămânalul german Focus a dezvăluit existenţa lor, motiv pentru care Germania se află sub tirul criticilor atât în plan intern, cât şi extern.