Masako, prinţesa Diana a Japoniei

Viaţa dramatică a soţiei lui Naruhito, prinţul moştenitor al Japoniei, pare să fie o poveste din "Ţara Soarelui Răsare" a prinţesei Diana, care i-a pus pe gânduri pe niponii tradiţionalişti, de când Masako a ajuns la palatul imperial, acum 15 ani.

Naruhito şi Masako s-au cunoscut în 1987, cu ocazia unei recepţii dată la Palat, pentru elita japoneză. În tânăra frumoasă, extrem de ambiţioasă, cu o inteligenţă sclipitoare şi cu aspiraţii înalte, care absolvise Universitatea Harvard, vorbea fluent şase limbi străine şi se pregătea să se înscrie la un doctorat la Oxford, pentru a face apoi carieră în Japonia, în Ministerul de Externe, prinţul moştenitor a văzut idealul său din adolescenţă - modelul american Brooke Shields. S-au căsătorit în vara anului 1993. Japonezii s-au bucurat, sperând că Masako le-ar putea da, într-o bună zi, ceea ce aşteptau de mai bine de 40 de ani, adică un prinţ moştenitor, care să asigure continuitatea la tronul imperial, care le revine în exclusivitate, prin tradiţie milenară, descendenţilor pe linie masculină ai familiei împăratului.

COLIVIA IMPERIALĂ
Dar ambiţiile carieriste şi visurile de mărire ale prinţesei s-au năruit imediat ce a devenit membră a familiei imperiale nipone. Zidurile palatului au devenit o adevărată închisoare pentru Masako, japoneza de excepţie, care ar fi avut atât de multe de făcut şi de spus într-o societate cu amestec extrem de complicat între conservatorism şi emnacipare, format din precepte confucianiste şi atitudine occidentală, remarcă săptămânalul rus Izvestia Nedeli, adăugând că "pentru oamenii de cultură europeană, povestea prinţesei Masako dă posibilitatea de a privi Japonia dintr-un alt unghi, dar, în acelaşi timp, de a-şi pune întrebări despre propria-i civilizaţie".

Tinerei locatare din palat i se urmărea fiecare pas, fiecare mişcare şi orice simplă ieşire dintre zidurile fortăreţei imperiale erau supuse unui control riguros. Chiar şi când vroia să le dea un telefon părinţilor ei, Masako trebuia să ceară aprobare specială, iar să-şi facă o carieră, aşa cum şi-ar fi dorit ea, nici nu încăpea vorba. De altfel, în Japonia, femeile de carieră sunt foarte puţine, iar cele care ajung să ocupe un post de conducere sunt excepţie.

Toate aceste presiuni făcute asupra lui Masako de către familia imperială aveau un singur scop, acela de a o determina să se concentreze exclusiv asupra vieţii de familie şi, în primul rând, asupra procreării unui moştenitor al tronului imperial.

DEPRESIA
În 1999, Masako rămâne, în sfârşit, însărcinată, dar după vreo două luni pierde sarcina. Abia peste doi ani are din nou o sarcină, pe care o duce până la capăt, dar spulberă speranţele japonezilor când, la 1 decembrie 2001, naşte o fetiţă. Familia face din nou presiuni asupra ei să facă şi alţi copii până când unul dintre ei va fi băiat. Pe Masako o lasă însă nervii şi cade în depresie, în 2004 medicii anunţând că prinţesa suferă de un "sindrom de adaptare scăzută la mediu şi are periodic oscilaţii imprevizibile în starea fizică şi psihică".

În 2004, primeşte lovitura, când în familia prinţului Akishino, fratele mai mic al lui Naruhito, se naşte un băiat, prinţul Hisahito, care urmează să scoată Japonia din criza succesiunii la tron.

Odată cu naşterea lui Hisahito, interesul japonezilor pentru Masako a început să scadă. Totuşi, drama ei familială nu a fost uitată de-a binelea, periodic, atât în Japonia, cât şi în străinătate, apărând noi dezvăluiri, cu titluri triste însă, ca "Diana japoneză" sau "Prinţesa nefericită".