Minerii s-au întors din mormânt

"Am fost cu Dumnezeu şi cu Diavolul", a mărturisit unul dintre cei 33 de mi­neri salvaţi din mina chiliană unde fuseseră blocaţi în urmă cu 70 de zile

În Chile este sărbătoare. Criza mine­rilor a ajuns la sfârşit. Specialiştii au început ieri, după cum anunţase mi­nistrul chilian al Minelor, lucrările de aducere la suprafaţă a primilor mineri blocaţi timp de 69 de zile într-o galerie din Mina San Jose, din zona costală a Deşertului Atacama. Treizeci şi trei de mineri au fost prinşi în subteran un timp-record. Pregăti­rile din ultimele zile au constat în consolidarea cu tuburi de oţel a puţului de evacuare şi în instalarea unei nacele speciale cu care vor urca la suprafaţă cei 33 de oameni, unul câte unul. Sâmbătă dimineaţă, un prim puţ de evacuare a ajuns la 622 de metri adâncime. Faza finală se afla în plină desfăşurare, spre bucuria familiilor minerilor şi curiozitatea celor aproximativ o mie de jurnalişti adunaţi la faţa locului.
Pentru operaţiunea de ieri au fost aduse echipe de medici şi asistente, în eventualitatea acordării primului ajutor, pompieri, poliţişti, oameni obişnuiţi. Planul fusese pus la punct cu zile în urmă: odată ajuns la su­prafaţă, fiecare ortac urmează să fie examinat de o echipă de medici şi asistenţi. Există riscul ca minerul să sufere atac de panică în momentul ascensiunii în puţul strâmt. Oamenii nu au putut fi sedaţi, este nevoie ca ei să fie treji în momentul urcării spre suprafaţă pentru eventuale situaţii de urgenţă. Odată scos afară, minerul este transferat, la bordul unui elicopter militar, la spitalul din Copiapo, pentru a fi ţinut sub observaţie timp de 48 de ore. Abia la capătul acestei perioade se va putea retrage în sânul familiei. Operaţiunea a demarat în dimineaţa zilei de ieri şi urmează să se încheie joi sau poate chiar vineri după-amiază, după cum fusese anunţat. Ortacii au început să fie scoşi la lumină după o anume orânduială: "Mai întâi cei mai abili, capabili să reacţioneze la apariţia unei probleme", apoi "cei slabi, care s-ar putea pierde uşor" şi, la final, "cei puternici, capabili să aştepte mai mult în adâncime".

În primele nouă ore şi jumătate ale zilei de ieri au fost scoşi la lumină 11 mineri, între care şi singurul străin - bolivianul Carlos Mamani. Florencio Avalos (31 de ani), cel mai în formă şi mai curajos dintre ortaci, a fost primul miner ieşit, după 69 de zile, din întunecata galerie. A cântat numele ţării: "Chi! Chi! Chi! Le! Le! Le!" şi şi-a îmbrăţişat copilul, apoi soţia, dar şi pe preşedintele statului chilian, Sebastian Pinera, care a depus eforturi supraomeneşti pentru a veni în sprijinul minerilor "captivi". O oră mai târziu a mai fost scos un miner: Mario Sepulveda, care, probabil din cauza emoţiei, a ţinut presei un monolog pe o perioadă considerabilă. "Cred că am avut un noroc extraordinar. Am fost cu Dumnezeu şi cu Diavolul (...). Am strâns mâna lui Dumnezeu. Era cea mai bună mână. Am ştiut întotdeauna că Dumnezeu ne va salva (...). Ne-au salvat. Noi am pus (în această salvare) nebunie, experienţă, dar profesioniştii au pus restul. Este incredibil că ne-au recuperat de la 700 de metri adâncime", a declarat Sepulveda în faţa unei camere de luat vederi a televiziunii publice chiliene. Minerul nu s-a putut abţine şi a adăugat că el şi colegii săi ar trebui să nu fie trataţi ca "artişti sau jurnalişti", ci ca simpli mineri. "Vreau să fiu tratat ca un miner. Vreau să fiu tratat, în continuare, ca Ma­rio Antonio Sepulveda, muncitor, miner. Vreau să continuu să mun­cesc, pentru că eu cred că m-am năs­cut pentru a muri sub jug. Şi mândru de educaţia mea. Cel mai în vârstă mi­ner, Mario Gomez (63 de ani), a ie­şit la suprafaţă cu lacrimi în ochi. A în­ge­nuncheat, şi-a plecat capul spre pământ şi a început să se roage. Soţia sa, Lilianette, l-a ridicat şi l-a îm­bră­ţişat afectuos pe bărbatul său bolnav de ani buni de silicoză (afecţiune a plămânilor des întâlnită la mineri).

Operaţiunea de salvare a fost transmisă în direct la televiziune şi despre ea s-a relatat şi la radio. Internetul a fost "inundat" de mesaje de mulţumire din partea familiilor şi a prietenilor, iar presa scrisă a publicat, pe prima pagină, imagini emo­ţio-nante cu minerii salvaţi. La Copiapo, oraş aflat la un sfert de oră de zburat cu elicopterul de Mina San Jose, primarul a închis ieri şcolile, pentru ca pă­rinţii şi copiii lor să îi primească aşa cum se cuvine pe cei 24 de mineri. Bucuria a răsunat în în­treaga lume. Papa Benedict al XVI-lea s-a rugat la Dumnezeu să ve­gheze în conti­nuare soarta ome­ni­­rii.


MEDIATIZARE
Canalul de limbă engleză al televiziunii iraniene de stat a transmis în direct operaţiunea de salvare din Chile. Transmisiunea a fost întreruptă însă în momentul în care preşedintele Mahmud Ahmadinejad a ajuns la Beirut, în prima vizită oficială de stat. De altfel, "salvarea minerilor chilieni este cel mai intens mediatizat eveniment din America Latină, de la Eva Peron încoace", notează presa britanică. Potrivit tabloidului britanic Daily Mail, BBC a tri­mis în regiune 25 de angajaţi pentru a acoperi evenimentul. Interesul subit al lumii asupra acestei ţări a dus la înflorirea economiei chiliene, sectorul hotelier şi serviciile de taximetrie având cel mai mult de câştigat.


SONDORUL AMERICAN, DEVENIT EROU ÎN CHILE
Jeff Hart săpa puţuri de apă pentru armata americană în Agfanistan când a fost chemat pentru o misiu­ne specială în Chile. Iar această misiune l-a transformat pe sondo­rul american într-un erou naţional în statul sud-american. Hart este principalul artizan al misiunii de salvare, muncind aproape nonstop timp de 33 de zile la săparea puţului prin care echipele de intervenţie îi scot la suprafaţă pe cei 33 de mineri chilieni. Deşi este obişnuit să lucreze în condiţii extreme, Jeff Hart le-a spus jurnaliştilor că a fost cel mai dificil puţ pe care l-a săpat în întreaga sa carieră. Pentru că atâtea vieţi depindeau de el şi atâtea suflete îşi puneau în el toate speranţele, el a stat mereu cu teama că "s-ar putea întâmpla ceva rău". A declarat că inima aproape că i-a stat în loc în momentul în care a simţit un zgomot neobişnuit, chiar înainte ca uriaşul aparat de foraj să ajungă la adăpostul subteran unde se aflau minerii. A avut emoţii mari, în condiţiile în care ştie, din experienţă, cum să înţeleagă "semnalele" pe care le transmite utilajul cu care lucrează de atât timp.
"Trebuie să simţi prin tot corpul tău ce face maşina de găurit. E o vibraţie pe care o simţi, astfel încât să ştii ce se întâmplă", explică sondorul. Musculos, tacitun, cu mâini pline de bătături şi faţa arsă de soare, lucrătorul originar din Denver (statul Colorado) lucrează pentru compania americano-chiliană Geotec Boyles Bros. (Irina Cristea)



Urale şi semnul victoriei i-au întâmpinat pe noii eroi ai statului Chile. Minerii au cerut să nu fie trataţi ca nişte vedete naţionale, ci ca nişte simpli lucrători şi sunt dornici să revină la muncă