Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În timp ce unitățile speciale americane „Delta Force” puneau la punct ultimele detalii ale unei operațiuni nocturne surprinzătoare, în inima capitalei venezuelene, Nicolás Maduro apărea zâmbitor în fotografii alături de cel mai înalt emisar al Chinei pentru America Latină, Qiu Xiaoqi.
La Palatul Miraflores, liderul venezuelean îl lăuda pe președintele chinez Xi Jinping, pe care îl descria drept „un frate mai mare”, într-o atmosferă relaxată, presărată cu râsete.
Câteva ore mai târziu, Maduro era smuls din dormitorul său de un comando de elită al armatei americane, iar Beijingul se confrunta cu realitatea dură a pierderii unuia dintre cei mai fideli parteneri din America Latină.
O lovitură pentru Beijing
Pentru Beijing, pierderea lui Maduro reprezintă o lovitură serioasă. Venezuela a fost timp de decenii unul dintre cei mai importanți parteneri strategici ai Chinei în America Latină, un furnizor-cheie de petrol și un beneficiar masiv al finanțărilor chineze.
Relația a fost construită pe o combinație de interese economice, afinități ideologice și o opoziție comună față de ordinea internațională, dominată de către Statele Unite.
Capturarea liderului venezuelean riscă să fragilizeze această arhitectură și să pună sub semnul întrebării accesul preferențial al Chinei la resurse energetice și infrastructura strategică din regiune.
Cu toate acestea, impactul economic imediat pare limitat. Producția petrolieră a Venezuelei este relativ scăzută raportat la rezervele sale, iar exporturile către China sunt realizate în mare parte prin rafinării independente, atrase de prețurile puternic reduse.
Chiar și în scenariul unei reconfigurări a regimului de la Caracas, Beijingul ar putea continua să cumpere petrol venezuelean, însă în condiții comerciale mai puțin avantajoase. De altfel, investițiile chineze în energie și telecomunicații oferă Beijingului pârghii pe termen lung, greu de eliminat fără riscuri de instabilitate socială în țările-gazdă.
„Manual” pentru Taiwan
Paradoxal, în timp ce reacția oficială a Chinei a fost una dură - condamnând „hegemonismul” și „hărțuirea unilaterală” a Statelor Unite - operațiunea americană a fost privită pe rețelele sociale chineze, de către mulți utilizatori, ca o demonstrație de forță eficientă sau chiar ca un posibil model de acțiune.
Până luni seara, subiectele legate de capturarea lui Maduro generaseră peste 650 de milioane de afișări pe Weibo, platforma de social media similară cu X, din China.
Numeroși utilizatori sugerau că operațiunea americană ar putea servi drept „model” pentru o eventuală intervenție a Chinei în Taiwan. „Dacă SUA pot răpi un lider din propria curte, de ce n-ar putea face China același lucru?”, se întreabă mulți comentatori online.
Disonanța între discursul oficial și reacția populară scoate la iveală o tensiune latentă în societatea chineză: pe de o parte, respingerea intervenționismului american; pe de altă parte, admirația pentru capacitatea SUA de a-și impune obiectivele prin mijloace militare rapide și decisive.
Această ambiguitate capătă o semnificație specială, în contextul situației tensionate provocate de statutul Taiwanului.
Deși Beijingul insistă de decenii asupra „reunificării inevitabile”, iar presiunile militare asupra insulei au crescut, experții militari susțin că operațiunea americană din Venezuela nu modifică fundamental calculele Chinei în privința unei eventuale invazii.
Diferențele de context sunt majore: Taiwanul este o democrație autoguvernată, cu o armată modernizată și beneficiază de un sprijin internațional mult mai mare.
Totuși, avertismentul analiștilor este clar: acțiunea Washingtonului contribuie la normalizarea folosirii forței militare ca instrument de politică externă.
În acest context, mesajul pentru Taipei nu ar fi acela că un scenariu de tip „Maduro” este iminent, ci că mediul de securitate global devine tot mai dur, mai imprevizibil și mai permisiv față de soluții militare.
Consolidarea capacităților de apărare și a descurajării devine astfel o prioritate strategică inevitabilă.
Adaptare din mers
În privința Americii Latine, miza chinezilor este una diferită. Deși înlăturarea lui Maduro reprezintă un recul simbolic pentru ambițiile Chinei, Beijingul pare mai degrabă interesat să limiteze pierderile economice decât să intre într-o confruntare geopolitică directă cu Statele Unite, într-o regiune considerată tradițional „curtea din spate” a Washingtonului.
Strategia Chinei rămâne una pragmatică: mai puțină retorică, mai multe strategii pentru protejarea propriilor investiții.
În ansamblu, capturarea lui Maduro nu redesenează, deocamdată, harta globală a puterii, dar semnalează o schimbare importantă de paradigmă: forța revine în prim-plan ca instrument legitim al marilor puteri, iar statele aflate între ele - de la Taiwan la țările din America Latină - sunt nevoite să se adapteze rapid unei lumi mult mai instabile și mai periculoase.
Citește pe Antena3.ro
