Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O inedită şi pasionantă experienţă, realizată de către cercetătorii americani, prin care au fost reproduse "condiţiile care se află în inima stelelor şi a planetelor, înainte de a le studia mai bine” este prezentată de către Richard Gray în publicaţia "The Daily Telegraph”.
"Pentru un preţ de aproximativ 1,8 miliarde de dolari, National Ignation Facility (NIF), instalată la Livermore, în California, va focaliza laserul cel mai puternic din lume asupra unui punct mai mare decât un cap de ac. Scopul operaţiei: să recreeze, într-o fracţiune de secundă, condiţiile care se află în centrul stelelor şi, de asemenea, al planetelor. Cercetătorii de la Livermore speră, totodată, să realizeze o fisiune nucleară, reacţie care se află la originea radiaţiilor solare, ceea ce va permite amenajarea unor centrale cu fisiune producătoare de cantităţi aproape nelimitate de energie proprie."
O DOTARE FENOMENALĂ
Dar, până să ajungă la asemenea rezultate, oamenii de ştiinţă au preferat să folosească puterea fenomenală a acestui laser pentru a simula ceea ce se petrece în inima planetelor. Acest lucru a fost posibil datorită utilizării unui fascicol de laser capabil să concentreze asupra unui punct, pentru o miliardime de secundă, o cantitate de energie de o mie de ori mai mare decât cea produsă, per ansamblu, de reţeaua electrică a Statelor Unite. Graţie acestei energii, cercetătorii intenţionează să poată comprima materiale la o presiune de miliarde de ori superioară celei care se găseşte la nivelul mării. După cum se poate imagina, eliberarea unei asemenea forţe cere o infrastructură colosală.
Clădirea care adăposteşte laserul este una de dimensiunile a trei stadioane de fotbal. Fascicolul de 500 de miliarde de waţi trece prin 1,6 kilometri de lentile, de oglinzi de amplificatoare, înainte de a fi divizat în 192 de raze, focalizate în centrul unei camere de reacţie cu o lăţime de 10 metri, având pereţi de beton acoperiţi cu aluminiu.
În interiorul acestei camere este plasată ţinta - de fapt, un eşantion de lichide care simulează compoziţia planetelor care urmează a fi studiate. Eşantionul este păstrat într-o capsulă din aur, care generează raze X la energie înaltă atunci când această capsulă este lovită de razele laserului. Aceste raze creează o presiune echivalentă cu cea care se află în centrul corpurilor celeste şi de la care se porneşte atunci când se produc fenomene de cele mai multe ori extrem de surprinzătoare. Şi aceasta datorită faptului că elementele cele mai simple devin de-a dreptul imprevizibile. De exemplu, sub presiunea care se află, în mod curent, pe Terra, hidrogenul şi oxigenul se pot combina pentru a lua trei forme: fie gazoasă (vapori de apă), fie lichidă (apă), fie o altă formă solidă ( gheaţă). Dar, la presiuni extreme, legăturile moleculare dintre hidrogen şi oxigen se pot dilata, se pot rupe şi se pot reconstitui spre a lua forme neaşteptate. În sprijinul acestor ipoteze, publicaţia citează opiniile lui Bruce Remington, fizician la Lawrence Livermore National Laboratory, unde se află instalat NIF: "Nu ştim cu adevărat ce se află în interiorul planetelor"- declară acesta. "La o densitate înaltă şi la presiunile enorme despre care vorbim, materia începe să se comporte într-un mod straniu. Utilizând laserul, putem simula asemenea presiuni, plecând de la suprafaţă şi ajungând până la centru."
MOTORUL CARE ARDE ÎN INIMA STELELOR
Potrivit afirmaţiilor savanţilor americani, problema cea mai presantă care se pune în legătură cu Terra este aceea de a afla, în fine, ce se ascunde în inima planetei. În acest sens, cele mai recente cercetări au utilizat date care vin în sprijinul ipotezei că nucleul de fier solid care generează câmpul electromagnetic al planetei noastre ar pute fi, de fapt, un cristal uriaş, cu o temperatură de peste 6.000 grade C, mult superioară celei de la suprafaţa Soarelui. În ceea ce priveşte planetele care ne înconjoară, cercetătorii apreciază că şi acestea sunt încă departe de a-şi fi dezvăluit toate secretele. Astfel, astrofizicienii nu au putut explica, până acum, de ce câmpul magnetic al planetei Jupiter este de 10 ori mai puternic decât cel al Terrei, deşi densitatea sa este de patru ori mai mică decât aceea a planetei noastre. "În camera de reacţie - comentează Ed. Moses, director la NIF -, am reuşit să realizăm toate condiţiile complet diferite de cele care există pe Terra. Putem, de exemplu, să încercăm să aflăm de ce plouă cu metan în interiorul lui Saturn. Este un mediu înconjurător având o înaltă presiune, pe care putem să îl simulăm".
Una dintre concluziile formulate pe baza acestor investigaţii ştiinţifice este că fisiunea nucleară constituie "motorul care arde în inima stelelor". Până acum, acest "motor" nu a putut fi simulat decât făcând să explodeze bombe nucleare. Dar, generând temperaturi mai mari de 100 de milioane de grade şi presiuni de peste 100 de miliarde de atmosfere, cercetătorii apreciază că vor produce stele miniaturale, la comandă. "Ei speră -scrie Richard Gray în încheierea comentariului-, că NIF le va permite să simuleze ciclul vieţii stelare şi să reproducă acele condiţii care provoacă moartea stelelor sub forma violenţelor cele mai înalte."
