Trecutul sclavagist al Primei Doamne Michelle Obama

Casa Albă se poate lăuda nu numai cu primii locatari de culoare din istoria sa, ci şi cu o Primă Doamnă cu adânci rădăcini sclavagiste.

Considerată de mulţi americani ca un simbol al puterii şi emancipării oamenilor de culoare, Michelle Obama, prima "Primă Doamnă" a Americii, a crescut cu un palid simţ al trecutului familiei sale, după cum au mărturisit rudele şi apropiaţii actualului cuplu prezidenţial de la Casa Albă, scrie New York Times, citând dezvăluirile făcute de un specialist genealog, Megan Smolenyak.

În campania prezidenţială, originea soţului său, Barack, a atras în mod special atenţia publicului, în timp ce "pedigree"-ul lui Michelle a stârnit prea puţin interes, ea deturnând atenţia publicului către o istorie personală recentă.

Acum însă, "dosarul" complet al originii doamnei Obama ajunge până la stră-stră-străbunica ei, o sclavă minoră pe domeniul unui bogătaş din Carolina de Sud, care a trecut-o, când ea avea 6 ani, în testamentul lui din 1850, între alte "bunuri", ca "mica negresă Melvinia", fiind evaluată atunci la 475 de dolari. Din analele Sclavagismului American, Smolenyak a refăcut traseul familiei lui Michelle, din Carolina, până la Casa Albă.

NOUA FAMILIE
Când a murit stăpânul ei David Patterson, în 1852, Melvinia a ajuns în noua familie a fiicei lui, Christianne şi a soţului ei, Henry Shields, într-o lume ciudată şi necunoscută, pe un domeniu de câteva sute de hectare, din zona rurală a Georgiei. La ferma fostului ei stăpân, Malvinia trăise într-o comunitate de 21 de sclavi, iar aici, erau una dintre cei trei, care serveau familia Shields. Chiar dacă era folosită la munca în casă sau la cea de câmp, micuţa negresă nu avea nici un răgaz.

În casă era de gătit, de spălat vase şi rufe, de făcut curăţenie, iar afară, de plantat şi cules bumbacul, de îngrijit animalele, între care trei cai, cinci vaci, 17 porci şi 20 de oi.

În 1859, Malvinia, care avea atunci 15 ani, dă naştere unui băiat, Dolphus, al cărui tată, alb, a rămas până în ziua de astăzi necunoscut. Se poate să fi fost chiar stăpânul sau unul dintre cei doi fii ai lui, unul având atunci 19 ani, iar celălalt, 23 sau 24. Sau oricare oaspete venea la familia Shields în vizită, ştiute fiind abuzurile sexuale la care erau supuşi sclavii. Toate acestea s-au petrecut cu doi ani înainte de Războiul Civil. Între timp, Melvinia a mai făcut trei copii, între care unul la patru ani după emanciparea negrilor, ceea ce demonstrează că legătura ei cu bărbatul alb necunoscut a durat şi după aceea.

În recensământul din 1870, trei dintre copii, între care şi Dolphus, sunt trecuţi ca "mulatto", denumirea dată copiilor de negri făcuţi cu albi. Toţi aveau însă, ca nume de familie, numele Shields, acesta nefiind, totuşi, un indiciu sigur că ar fi fost făcuţi cu un bărbat din familia stăpânului alb, deoarece negrii care fuseseră sclavi le puneau copiilor lor numele de familie al stăpânului în slujba căruia erau.

TREI GENERAŢII
Chiar şi după ce a fost eliberată, Melvinia a continuat să lucreze la ferma vecină a unuia dintre fiii lui Henry Shields, de unde a plecat apoi, când avea aproape 40 de ani şi s-a reîntâlnit cu unii dintre foştii sclavi cu care lucrase pe domeniul lui Patterson, Mariah şi Bolus Easley, stabilindu-se împreună în comitatul Bartow, aproape de graniţa cu statul Alabama. Fiul ei Dolphus s-a căsătorit cu una dintre fiicele lui Easley, Alice, care este stră-străbunica lui Michelle Obama.

Melvinia a murit în 1938 şi până la sfârşitul vieţii nu a reuşit să afle cine fuseseră părinţii ei.

PACIFIST
În 1888, Dolphus şi Alice Shields se mută în Birmingham, un oraş în plină dezvoltare, cu cale ferată, fabrici şi uzine, care atrăgea o mulţime de foşti sclavi din Sud şi pe copiii lor. Dolphus avea atunci peste 30 de ani şi arăta ca un alb. Era alfabetizat, citea, învăţa şi devenise tâmplar. Către anul 1900, îşi cumpărase deja o casă, iar în 1911, îşi deschidea propria sa afacere - un atelier de tâmplărie şi o tocilărie. A fost cofondatorul a două biserici baptiste, apoi a devenit şi membru activ al mişcării pentru drepturi civile, iar duminica, supraveghea şcolile celor două biserici baptiste, unde se pregăteau copiii familiilor din această comunitate religioasă, şcoli care există şi astăzi.

Şi în familie, şi la lucru, impusese o disciplină de fier. Acasă la el nu se fuma, nu se vorbea urât, nu se înjura, nu existau gumă de mestecat, ruj sau femei îmbrăcate în pantaloni şi în fiecare seară familia se ducea la biserică.

BUNICUL DIN CHICAGO
În Dolphus era puternic înrădăcinată credinţa că albii şi negrii se pot înţelege. Într-o vreme când negrii erau înnebuniţi de intransigenţa şi violenţa albilor, care îi excludeau nu numai din viaţa publică, ci îi discriminau şi în privinţa locurilor de muncă şi a salariilor, a drepturilor privind alegerea locuinţelor în zone ocupate de albi sau a accesului în diferite magazine şi localuri, Dolphus se bucura de mare trecere în rândul comunităţii albe şi încerca să medieze între cele două comunităţi.

Atelierul său a rezistat fără probleme în partea "albă" a oraşului, iar albii erau frecvent clienţii lui şi stăteau de vorbă cu el, cu mare plăcere. "O să vină ziua când vom fi cu toţii împreună", spunea el cu puţin timp înainte să moară, în 1950, când împlinise 91 de ani.

Nepotul lui Dolphus, pictorul Purnell Shields, care a fost bunicul lui Michelle Obama, şi-a îndemnat familia să se stabilească în Chicago, unde existau mai multe posibilităţi.

Dar, pe măsură ce descendenţii familiei Shields s-au răspândit în America, ei au pierdut legătura cu trecutul, iar strămoşul lor, Dolphus, zace într-un cimitir al negrilor uitaţi, peste care au crescut buruienile...